Lumina lui Manger
Omul ajunse de la cenușiu la albastru,
O, ce minune, ce alabastru,
Simplu, din inimă, ca un vulcan,
Flăcări, cenușă, chiar și catran,
Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,
Doamne, ne spui de săbători?
Focul e tatăl, mama - ocean,
Omul ajunse post-diluvian.
Numai iubirea păzește-ne-o, Doamne,
Ea este floarea, ea este Kama,
Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,
Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,
Cred și în Lună, în stele, străină
Ne este vina de-a fi lumină.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.