Doar ea

doar o femeie ştie şi poate face, iubite
doar ea poate dezlega misterele,
nodurile încâlcite ale fiinţei
şi îngriji pacienţii sufletului călător
cu ierburi din grădini miraculoase
şi lega cu lanţuri solide de o stâncă
pe cel care i-a rănit sinea,
cu şarpele ispitei.
doar ea loveşte visul cu bagheta
şi este femeia-şaman care vorbeşte
toate limbile tuturor regnurilor
tămăduind marile treceri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
şi duce departe
doar el ştie unde
cea mai importantă parte
a vieţii noastre
poate cândva
nu se ştie când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând aşteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
sub care cer
spre care mântuire
se îndreaptă el visul?
toate acestea
sunt doar închipuiri
aşa să ştii
tu cel care treci
neştiut
însingurat călător
prin ploaia rece
a propiilor tale închipuiri

poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dama a la licorn

primul care văzuse un inorog
a fost chiar Adam în gradina edenului.
nimeni nu mai văzuse unicorni
de cateva secole încoace,
îi puteau vedea numai oamenii
virtuoşi şi curaţi la suflet.
când se arată licorna
diavolul dispare, iubite
în pădurea în care trăieşte ea
e doar vară veşnică.
doar un cavaler o poate prinde
şi îmblânzi, doar el
poate captura o forţă cosmică
aflată sub semnul săgetatorului,
reîncarnată într-o fecioară
dama cu licorn este puternică
ca leul -inima cerului-.
este pură, emblema împăratească,
licorna îi pedepseste pe cei vinovaţi
lovindu-i cu cornul
- sageata spirituală-
raza solară, sabia lui Dumnezeu,
revelaţia divină
licorna renunţă la dragoste, iubite
pentru a o salva de ineluctibila stingere
-să moară dragostea
ca să poata trăi dragostea-.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuaţia iubirii

chiar dacă azi scriem
ecuaţia iubirii laolaltă
şi atâtea cifre într-un sentiment magic,
nu putem pune în formule
niciun lucru, iubite
decât după ce se va fi oprit mişcarea.
aşa şi apele nu se pot scrie
decât când au îınghet,
aşa şi viul nu poate fi atins,
decât după ce l-ai înălţat,
aşa şi spiritul se caută în lucruri
punând spiritul la încercare.
doar dragostea mea te poate salva, iubite
doar atunci ai trăi o eternitate
printre lucruri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar de iubire nu ne săturăm niciodată, doar ea este azima sfântă pe care vrem să ne-o înmulţească Domnul, doar izvorul ei este veşnic nesecat...!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri din toamne

se învrăjbesc limbile ruginii, iubite
ale focurilor din toamnele vieţii noastre
viaţa e o călătorie prin sufletul nostru
cu halte în care ispitim visul,
sau, dimpotrivă, îl alungăm,
continuând să ne târâm zborurile
prin prăpăstiile contingenţei.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este infinitul în care se adâncesc toate mările şi oceanele cunoaşterii, azurul trăirilor sufletului, landurile virtuţiilor şi necredinţelor umane, strigătul fiinţei descumpănite chemând nemărginirea!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt tăceri care vorbesc toate limbile lumii...
Sunt atingeri...
care-ţi taie răsuflarea
dincolo de carne...
Sunt şoapte... care-ţi răsună în fiecare fărâmă a fiinţei...
dincolo de sunet...
Sunt căutări...
şi regăsiri...
cu paşi tăcuţi...
cu palme mute
care poate nu se vor întâlni niciodată...
dar care-şi cântă
în toate limbile lumii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuaţia iubirii

chiar dacă azi scriem
ecuaţia iubirii laolaltă
şi atâta cifre într-un sentiment magic,
nu putem pune în formule
niciun lucru, iubite
decât după ce se va fi oprit mişcarea.
aşa şi apele nu se pot scrie
decât când au îınghet,
aşa şi viul nu poate fi atins,
aşa şi spiritul se caută în lucruri
punând spiritul la încercare

doar dragostea mea te poate salva, iubito
doar atunci ai trăi o eternitate
printre lucruri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş vrea să te descânt

sus e cerul,
jos e chinul,
largă e nemărginirea,
doar pustiu-şi face loc
în adânca veşnicie.
ce privelişti,
albe porţi,
cum se mai rotesc in mine
nopţi de lut
amare plângeri,
fulger-iluzoriu sine
doar iertări
în sferele păgâne
morţi şi 'nnobilări fictive
doar minciuni,
plecări pe rând,
multe desfrunziri, iubite
cum aş vrea să te descânt
peste timpuri
peste gând,
eu vorbesc cu păsări albe
şi cu norii tăi pe rând.
în zadar albeşte luna
lumea mi-este
doar mormânt.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se obişnuieşte să se vorbească despre "delirul dragostei", acel "ceva" ce te orbeşte şi te face să nu mai vezi realitatea. Dar nimeni nu vorbeşte despre delirul mediocrităţii, acea "beţie a lucrurilor meschine" (mărunte), care-şi cer dreptul la suveranitatea fiinţei tale, doar prin covârşitoarea lor majoritate, sabotând în permanenţă visul de a fi om, şi a cărui urmare este urâţenia continuă a vieţii. Frumosul rănit de sabia realului îşi lasă sângele ca jertfă (asupra acestuia), dar, ce ciudat, numai aşa, rănit, frumosul înfrumuseţează!

Dan Puric în Despre omul frumos, Îndrăzniţi!
Adăugat de natalia27
Comentează! | Votează! | Copiază!

America nu ştie ce să facă cu negrii ei declasaţi, cum nu ştie ce să facă cu copiii ei. Nu-i poate educa nici pe unii, nici pe alţii, nu-i poate lega de viaţă. America însăşi nu-i prea solid legată de viaţă în momentul de viaţă. Nu periferiile oraşului ameninţă atât de mult, cât mahalalele lăuntrice ale fiinţei umane, cele urbane constituind doar reprezentarea lor materială.

Saul Bellow în Iarna decanului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia lumii tale, iubite

Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii –locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înţelegem înţelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie şi de graţie a lucrurilor,
Misterele eleusine şi orfice ale strămoşilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului.
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăşi
Ceea ce este unic pe podişurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minţii tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca şi îngerul, care are o viaţă dublă
Şi trăieşte simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citeşti ca pe o amintire neîncepută
Deschide obloanele să mă cuprindă marea în lumina răsfrântă
Şoldul meu e ca un val alb de harfă grecească
Eu alchimistul aurind cu luna pustiul flămând
Înnod zilele până când pelicula devine o linie mută
Şi rup poezia -n care-ţi scrisesem că plâng.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia lumii tale, iubite

Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii –locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înţelegem înţelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie şi de graţie a lucrurilor,
Misterele eleusine şi orfice ale strămoşilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăşi
Ceea ce este unic pe podişurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minţii tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca şi îngerul, care are o viaţă dublă
Şi trăieşte simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citeşti ca pe o amintire neîncepută
Deschide obloanele să mă cuprindă marea în lumina răsfrântă
Şoldul meu e ca un val alb de harfă grecească
Eu alchimistul aurind cu luna pustiul flămând
Înnod zilele până când pelicula devine o linie mută
Şi rup poezia -n care-ţi scrisesem că plâng.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amant

Amantul adevărat este bărbatul care te poate face să tresari doar atingându-ţi capul, sau doar zâmbindu-ţi sau doar privind în spaţiu.

definiţie clasică de Marilyn Monroe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioria creează o legătură puternică într-o relaţie. Sudează relaţia! Un bărbat care ştie că are o femeie fidelă care a fost doar a lui, cu mare greu ar putea să o părăsească, pentru că ştie în subconştientul lui că el e bărbatul vieţii ei, iar ea este femeia care s-a dăruit doar lui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zici?

şi sinele şi sinea acum alungate
şi dezidirile şi insomniile
şi inelul pe care s-au rotit planetele
au fost ale noastre toate
şi cuvântul-labirint în care încăpeam
doar noi şi inconştientul nostru
acum memoria ta prăfuită
nu mai dă geometrie lucrurilor
fiindcă joci în hainele unui personaj
îndoielnic, sobru, sterp
roluri scârbavnice
care ţi-au erodat imaginaţia
tu singur nu exişti
nici nu mori, nici nu trăieşti
neputinţa ta de a mă aşeza
într-o imagine limpede
(eu sunt mercurial
atat de imprevizibilă, de explozivă,
de fragilă uneori )
şi acest timp static
bănuit ca fiind al nostru,
naşte suspiciuni.
(bine bătrâne, este mai bine
să te adânceşti într-o vodkă),
eu o să ies în balconul poeziei
şi o să privesc luna cu obrazul plâns
sau cum se rătăcesc cuvintele pe străzi,
poate o să-mi ningă,
ce zici?

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu ştie, el poate doar să "fie". Cea care ştie, e doar efemera minciună numită mintea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea care nu se-ntâmplă

Nu-l cunoşti, el nu te ştie,
Doi străini, atâta tot,
Aveţi întrebări... o mie,
Oare vrea? Eu oare pot?

Simţi o legătură... poate,
Sufletele îşi vorbesc,
Multe şoapte sunt şi toate
Îţi şoptesc... e ce-mi doresc

Dar nu ştii de ce anume,
Pare doar un alt bărbat,
Însă e ceva ce-ţi spune,
Că e tot ce ai visat

Îţi doreşti să facă pasul,
Te întrebi de vrea, sau nu,
Trece clipa, trece ceasul,
El acolo... aici tu

O poveste adevărată
Care nu a început
Cu acel "a fost odată",
Tu ai vrea, el ar fi vrut?

Veţi rămâne două vise,
Visul lui şi visul tău,
Doar iubiri ce nu-s aprinse,
Un oftat... păreri de rău

Şi aşa dispar speranţe,
Doar din teama de-a nu fi
Victima unei instanţe,
În care nu te-ar iubi...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce nu cântă doar vorbeşte

tot ce nu cântă doar vorbeşte
şi tot ce vorbeşte vorbeşte despre el
(chiar dacă acel cineva se caută pe sine sau caută
un stăpân sau un discipol oaie sau lup)

suflă-l de la tine zeitate fie sau diavol
– înghesuie-l în suspine şi în raţionamente
numeşte-l justiţie crudă sau răutate binecuvântată –
eşti tu (sau eu) nimeni altcineva

omenirea-i bătută-n cap zăpăcită de discursuri
–copilul fiecărei mame este pe cale s-asurzească –
totul e numai vorbărie care nu este cântec
şi toate vorbele sunt adresate doar unuia însuşi

dar melodia incontestabilă a cântecului
(felul în care munţii simt – şi îndrăgostiţii) este tăcerea.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!