Epoca mortii

Stropi mari, plini de regret
Incep sa se scurga lin,
Sunt lacrimile Domnului Preasfant,
Varsate pentru noi... doar pentru noi,
Cei care L-am rastignit, L-am umiltit
Si L-am patat cu sange.

Priviti cum plage amarnic,
Pentru noi.... doar pentru noi,
Cei care acum ne-am lepadat de El
Si am pornit-o spre Infernul nimicitor,
Fascinati de chipul satanic,
Ce bantuie prin trupurile si mintile noastre.

Am ales calea neagra,
Risipind chipul divin.
Am gustat din marul mortii.
Am sfidat divinitatea
Si ne-am aliat cu Luicifer.

Dar de ce nu am fost condamnati,
Caci ce nu-i place Dumnezeului dispare?!
Insa am fost rasplatiti cu iertare!
Putea sa ne crucifice,
Sa ne risipeasca...
Totusi El ne-a luat nemurirea!

poezie de Raluca Potocean
Adăugat de Raluca Potocean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut teatru pentru că l-am adorat, l-am iubit, l-am iubit şi-l voi iubi peste mormânt; ca dovadă că l-am iubit este că l-am luat întotdeauna în serios; eu până acuma am starea de elev pe care am avut-o toată viaţa...

citat din emisiunea Profesioniştii... cu Eugenia Vodă de Radu Beligan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când l-am văzut pentru prima dată, m-am topit. Era blond cu ochii albaştri, arăta foarte bine. M-am îndrăgostit la prima vedere şi am avut norocul ca şi el să mă placă. Am fost doi ani împreună, timp în care l-am testat în toate felurile posibile pentru a mă asigura că fac cea mai bună alegere, apoi l-am luat de soţ. Nu îmi pare rău, am făcut cel mai bun lucru.

citat din Rodica Popescu Bitănescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul meu...

Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu ştiam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Şi în copilărie.
Şi-am plâns cu el
Dureri şi bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Şi plânsul l-am lăsat.
Din fală, din mândrie
Sau ruşine.
Şi-atâtea clipe trec...
Neîncetat,
Când trebuie să plângi,
Cînd simţi c-aşa îţi vine.
Eu mi-am ascuns durerea
În cuvânt.
În el ascund
Şi stropi de bucurie.
E plânsul meu,
Şi pot să-l plâng
Fără ca lacrima să ştie.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că în suflet-care este partea cea mai bună a omului, mai degrabă care este omul însuşi-au fost chipul şi asemănarea. Chipul după raţiune, asemănarea după iubire;chipul după cunoaşterea adevărului, asemănarea după iubirea virtuţii. Chipul după ştiinţă, asemănarea, după substanţă. Chipul pentru că totul este în el după înţelepciune;asemănarea pentru că este una şi simplă după esenţă. Chipul, pentru că este raţional, asemănarea, pentru că este spirituală; chipul corespunde figurii, asemănarea naturii.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie, viaţă...

Vă mai amintiţi de primul sărut?
Eu l-am trecut deja la viţă, l-am reînviat.
Ar trebui să îl consider o parte din copilăarie..
Dar totul este viu, trăieşte,
Chiar dacăa s-a intamplat mai demult.
El este viu, prin mine, prin tine, prin noi, prin fiecare îndrăgostit, prin voi...
Nu trebuie să îil uităm!
Pentru ca fiecare dintre noi l-a dăruit şi l-a avut dar!
Un dar ce l-am făcut, la rândul nostru şi dar l-am primit iar,
Ce nu-l puteam pricepe atunci!
Ce nici acum nu-l pricepem...
Era... o adiere a copilăriei!
Ce pentru mulţi dintre noi acum este o bombă cu efect întârziat!
Si de atunci ne-am hrănit cu fluturi, cu flori, Albastre...
Ori cu floarea-de-colţ...
Nu îmi mai amintesc de -a fost pe bancă, în clasă, afară, sau în
Mijlocul unui parc.
Ţin minte doar că tu te-ai fâstâcit, te-ai ruşinat şi te-ai înroşit!
Cine ar fi avut atunci puterea să-nţeleaă?!
Acum stau şi scriu pe-o foaie de hârtie albă doar ca să-i dau culoari
Alb -negru ca ale unui film mut, din trecut...
Ce ai sădit în mine, tu, înger minunat!?
Acum ne sărutăm decât pe taste...
A ramas o umbră, un ecou... Şi poate nici atât!
Copilarie ce-mi dai viaţă... te salut!
Eşti parte din drumul abia început... e drumul ce duce în noapte.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o posibilă întâlnire cu mama

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama şi
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
şi ca o consecinţă a indiferenţei
m-a privit drept în ochi
apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun
şi că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
pentru a face impresie

oare de ce trebuie să fie mereu o regulă
doar pentru cei care rămân
umbre printre lucruri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ollie McGee

Aţi văzut mergând prin oraş
Un om cu ochii plecaţi şi cu faţa pustiită?
Acela este soţul meu care, printr-o secretă cruzime
Niciodată să fie dezvăluită, mi-a furat anii tineri şi frumuseţea;
Pentru ca la urmă, ridată şi cu dinţii galbeni,
Şi cu mândria rănită, şi în ruşinoasă umilinţă,
Să cobor în mormânt.
Dar ce credeţi că macină acum inima soţului meu?
Chipul pe care l-am avut-o şi chipul pe care mi l-a făcut el!
Asta îl va trage spre locul unde zac.
De aceea, în moarte, sunt răzbunată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dată, am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat dintr-un şanţ. După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a muri: "Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi iubit. Soră, mă duc acasă la Dumnezeu!" A fost copleşitor să văd măreţia acestui bătrân care putea vorbi astfel în starea în care era, fără a învinovăţi pe nimeni, fără a compara viaţa lui cu a altcuiva.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit trenul mult aşteptat

Îmbrăţişează-mă
pentru fiecare îmbrăţişare ce nu ne-am dat!
Sărută-mă
pentru toate sărutările pierdute!
Priveşte în ochii mei şi vezi-mi viaţa de acum.
Atinge-mi pielea
pentru fiecare dată când am fi vrut să o facem,
neputând din cauza desenelor ce nu erau ale noastre.
Simte respiraţia-mi ce compune melodii cu a ta,
pentru toate nopţile trecute separaţi.
Accelerează-ţi suflarea pentru a lăsa liber
zborul dorinţei de a iubi,
ce mereu l-am înfrânat
dar niciodată nu l-am abandonat,
aşteptând momentul just ca un veritabil acrobat.
Strânge-mi mâinile să simt sub piele
toate dăţile când aş fi vrut să te ating,
măcar o atingere uşoară precum dansul de iele,
unindu-ne-n visare îvăluiţi de feeling.
Caută-mi trupul cum eu îl caut pe-al tău,
inimile noastre deja se cunosc,
nu mai avem temă de-a ne prăbuşi în hău,
sufletele noastre sunt unite,
ale nostre lacrimi pregătite
de a coborâ pe-acelaş obraz împreună,
a iubirii noastre arvună.
Acum, calea noastră ferată e una,
a sosit trenul mult aşteptat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marchiza de Merteuil: Cândva ne-am iubit, nu-i aşa? Cred că a fost dragoste. Şi m-ai făcut foarte fericită.
Vicontele de Valmont: Şi te-aş putea face din nou. Doar am desfăcut nodul. Nu l-am rupt niciodată.

replici din filmul artistic Legături periculoase, scenariu de Christopher Hampton, după Choderlos de Laclos (1988)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfidarea prezentului

şi astăzi ne-am învrednicit să rostuim rotirea pământului
cu solemnitatea gândului cel mai frumos
aşa
în felul cunoscut al hominizilor
de la răsărit la apus

purtăm mai dreapta noastră ţinută
ne folosim paşii
ca mersul pe sârma sferei albastre

acesta este spectacolul nostru pentru care
dresorul suprem va avea în vedere răsplata
l-am experimentat zi după zi
ne-am străduit prin creierii munţilor
păşindu-i crestele abrupte
ne-am scufundat în mările ochilor de topaz
ne-am împrietenit cu paramecii şi amebele
de la ele am deprins supravieţuirea
şi tot sublimul vrajbelor noastre

într-o clipire
am învăţat să deschidem cu iarba fiarelor
sufletele fiinţelor plecate şi mai ales
să luăm mereu de la capăt sfidarea prezentului
ca şi cum
nimic nu ni s-ar putea întâmpla

poezie de Dan Tipuriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea "Naşterea Domnului Iisus Hristos"

Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deşert
Am privit în zare, nu am mulţumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Nepreţuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credinţa,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanţă rămâne adânca noastră cutezare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cumpărat!

Cu un zâmbet, cu o privire,
Am cumpărat a ta simţire.
Este foarte importantă pentru mine,
Este a sufletului meu oglindire.

Cu un vers bine ales,
Am cumpărat al tău gând de pripas,
L-am cântărit şi l-am cules,
Ca şi cum ar fi fost, tot ce mi-a rămas.

Cu o lacrimă şi un suspin,
Am cumpărat al tău chin,
Este mai bine, ca eu să-l deţin,
Ca pe al unui superb trandafir, spin.

Cu timpul care a trecut,
Ţi-am cumpărat încrederea, minut cu minut,
Pentru un minunat început,
Pentru un salt în necunoscut.

Pentru inima ta, nu am plătit ceva,
Doar ţi-am dat-o în schimb pe a mea,
Aşa că, te rog, ai mare grijă de ea,
Iubeşte-o mult, aşa cum o iubesc eu pe a ta!

Mai am un pic şi îţi cumpăr iubirea toată,
Să nu o mai poţi da altcuiva vreodată,
Dar nu fi trist, am de gând să-ţi ofer ca plată,
Doar clipe de fericire, de îndată!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de Sfintele Paşti, tuturor ce cred în divinitate

Noi toţi suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm şi la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere şi povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Şi rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înşine-am mâncat
Şi sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană şi păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Şi va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Şi Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Şi morţi şi vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Şi lutului va da eliberare.
Atunci vom ştii c-al vieţii noastre chin
Se va sfârşi doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat şi vină.
Tu bun creştin, mergi, roagă-ţi de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieţii tale,
Să-ţi fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire şi prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate şi iubire,
Să trecţi pragul plâns al Învierii
Şi să uitaţi de patima durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia.

L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micşorat
Ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăţia
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înţelept.

L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viaţa.
Dar El mi-a dat viaţa
Ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.

Împotriva voinţei mele
Au fost ascultate rugăminţile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lordul Marke: L-am iubit ca pe un fiu? Sau doar l-am folosit greşit pentru a-mi atinge scopurile?

replică din filmul artistic Tristan şi Isolda
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am îndrăgostit de galliano şi am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era ruşine să-ţi zic)

voiam să-mi pieptene cineva părul

vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băieţel fericit cum ar fi trebuit

m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mişc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede

acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite şi le vând la kg

oamenii le găsesc interesante păcat că eu
nu găsesc oameni doar uşi şi atacuri de panică
de care fug intrând prin altele

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Din povestea moştenită
Au răsărit paşii mei
Şi-am pornit pe calea vieţii
Printre îngeri, printre zmei.

M-am oprit la o fântână,
Glasul mamei m-a-ndemnat:
Curăţă-i nămolul şi
Apa-n val a fremătat.

Peste câmpul plin de spice
M-am strecurat spre cuptor,
L-am reparat pentru pâinea
Dulce-a propriului popor.

Ajuns-am şi la copacul
Ne-ngrijit de mai mulţi ani
Şi l-am curăţat din suflet
Cu dragoste, fără bani.

Cum povestea se termină,
Se-ntorc dorurile grele,
Şi izvorul, şi cuptorul
Sunt acum oaze de stele.

Tot călătorind prin viaţă
Mă mai sprijin de copac,
Rodul lui e chipul mamei,
De 8 Martie, sfânt şi drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!