Sfidarea prezentului
și astăzi ne-am învrednicit să rostuim rotirea pământului
cu solemnitatea gândului cel mai frumos
așa
în felul cunoscut al hominizilor
de la răsărit la apus
purtăm mai dreapta noastră ținută
ne folosim pașii
ca mersul pe sârma sferei albastre
acesta este spectacolul nostru pentru care
dresorul suprem va avea în vedere răsplata
l-am experimentat zi după zi
ne-am străduit prin creierii munților
pășindu-i crestele abrupte
ne-am scufundat în mările ochilor de topaz
ne-am împrietenit cu paramecii și amebele
de la ele am deprins supraviețuirea
și tot sublimul vrajbelor noastre
într-o clipire
am învățat să deschidem cu iarba fiarelor
sufletele ființelor plecate și mai ales
să luăm mereu de la capăt sfidarea prezentului
ca și cum
nimic nu ni s-ar putea întâmpla
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.