Eu nu ţi-am cerut să mă iubeşti

Eu nu ţi-am cerut să mă iubeşti
Cum aş fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca şi aerul,
Dar noi nu ştim să respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile îşi întind din ape mâinile,
Ai impresia că strigă după ajutor,
Dar ştim noi ce gândeşte sângele?
Omu-şi face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinaţii,
Lasă impresiile, ia o ţigară şi taci.
Citesc un poem cu ochii închişi
În aula Academiei de Surzi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne!

atunci când inima se strânge în ea chinuită, de suferinţă
când simte nedreptatea sau o iubire înşelată sau pierdută
să încuiem în noi cei urât şi cei nesuferint şi să zicem acelei fiinţe
suntem la fel ca tine şi iartă-ne de cei neuman în noi
şi-n a noastră fiinţă!
Iartă-ne că noi am uitat că putem să fim la fel ca tine
oricând în suferinţă!
Iartă-ne, tu, la fel ca noi
o fiinţă!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne!

Când uneori ne este greu
(Cum viaţa este tot mai crudă),
Ne mai rugăm la Dumnezeu,
Dar parcă nu vrea să ne-audă.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam foarte bine că putea fi o iluzie, o proiecţie. Dar pasiunea care te mistuie, atunci când te îndrăgosteşti de o iluzie, este la fel de frumoasă, ca şi în cazul unei iubiri adevărate. Nici de data aceasta nu ştiam ce va fi. Hotărâsem să mă bucur de toate aceste emoţii, fără să îmi pun prea multe întrebări. Îmi era dor de ele. Îmi era dor de o poveste de iubire. Uneori ştim, alteori nu ştim să deosebim fiorii dragostei adevărate de pasiunea iluzorie. Uneori durează, alteori, nu. Şi nu întotdeauna, cea care durează puţin nu este dragoste adevărată.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cine are părinţi" (Poetului Adrian in memoriam)

"Cine are părinţi pe pământ, nu în gând,
Mai aude" cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost şi ei tineri, sărmani ori bogaţi,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braţ.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boţ? Pălărie de hrib?
E uşor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucneşte o lacrimă, ştim,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiţi
Şi copiii de azi, şi bolnavii părinţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarma nu este pentru surzi.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoaşterea vine din cunoaştere.
Ştim, nu ştim.
Nu ştim că ştim.
Ştim că nu ştim.
Gândim:
Aceasta arată aşa –
Această lămâie, acea portocală –
Până când într-o zi simţim un gust amar.

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim niciodată ce avem, degeaba numărăm mărunţişul din buzunare.

aforism de Boris Marian Mehr (19 noiembrie 2001)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anarhia în stare pură

Prietenul îmi vorbeşte de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ţine în cuşcă
Puii de tigru, şapte, o anarhie pură domneşte
În minţile noastre, ştim ce este un căţel,
Nu ştim ce este un om, mângâiem căţelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaţ viaţa,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipseşte, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca şi instalatorul, duminica,
Poate şi Dumnezeu

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animăluţe urbane

Lumina cade în liniuţe de cocaină
pe piele, viaţa s-a redeclanşat când am deschis ochii şi ne-am recunoscut;
în zona noastră de confort nu pot exista secrete,
microexpresiile trădează fiecare intenţie.
Aerul e plin de vibraţii stranii, avioane de hârtie se prăbuşesc în nostalgiile fictive,
mimate perfect, până la sânge.
Undeva, în lume, se spune despre noi
că suntem frumoşi, că semănăm atât de mult încât
ne confundă; dar noi ştim ce-i cu carcasele care-ţi iau ochii şi te ameţesc, mutându-ţi privirea
de la altceva, mai tragic şi mai grotesc;
Noi ştim ce se întâmplă dedesubt şi totuşi ne place
fosforescenţa, efervescenţa lor când
ieşim în levitarea nocturnă, să respirăm aerul rece, urban,
agitat.
Cum ne întoarcem şi spălăm cu grijă toate
urmele şi aşteptăm cuminţi
furtuna, cu luminile şi zgomotele ei
mistice. Atunci când cerul
e furios şi excitat, între noi
se lasă liniştea ca o ceaţă halucinogenă
care vindecă totul.
Stăm şi aşteptăm
până pământul face
o întoarcere completă şi
ieşim afară transfiguraţi, pregătiţi
pentru luptă. Şi afară doar vântul, gonind
pe străzi pustii, ca noi,
căutând ceva care să mângâie, să rupă.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai singur şi nesigur

Cel mai singur şi nesigur

Cel mai singur om este cel aflat
Înainte Porţilor Înalte, fie după ce le-a trecut,
Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai,
Restul este o hărmălaie de interese meschine,
Uneori dragostea îşi cere drepturile,
Precum greviştii din sistemul sanitar,
Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar,
Respir uşor, miros a trandafiri,
Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer,
Ferindu-mă de cleştele negru al Marei Insecte,
m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne şiu alte chestii solide,
o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze şi ipoteze,
străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem,
lumina ne loveşte peste ochi, peste coate, peste picioare,
ne sculăm ca Lazăr din Morţii Mamei Sale,
iertată fiindu-mi expresia.
***********************
Foamea, Ioană,
Nu este o toană,
Nici un muşuroi
Într-un plin război,
Recreez Geneza,
Pionier, pioneza,
Sânge taciturn,
Un nebun în turn,
Cai murind pe brânci,
Duhule, mă strângi,
Sfânt e bălegarul
Adunat cu harul,
Zgomot şi respect,
Sicriu cu defect,
Iese noaptea mortul,
Îl ştie tot Corful,
Casa-i peste drum,
Vin, iubire, acum.
Monştri foarte buni
Se mâncau la huni,
Nu ucid, Ioană,
Hrană-mi eşti, icoană.

BORIS M. MARIAN

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este rău, ştim, ce este bine, nu prea, deci dincolo de bine poate fi orice.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dulcele stil clasic

Motto –" Mă rog zadarnic într-al nopţii cearcăn
Simt, peste carne, scoarţă de mesteacăn"
( Şt. Iureş - d. 8 iulie 2013)

Căldura laptelui... matern... în prunc se mută,
Departe stele ard mereu,
Alături sângele-nchegat nu se mai uită,
Stau în genunchi, în ruga mea la Dumnezeu.
Purtăm sub frunte toţi... antecesorii,
Profeţii din Sion, din Babilon
şi uneori le ducem dorul,
ei retrăiesc precum un plâns în somn.
Perene sunt şi crima şi iubirea,
Nebunii mor... râzând pe rug,
Prin secoli un poet îşi poartă. lira,
Din liră notele şi... lacrimile curg.
La este de Eden se aşează Cain,
Citesc şi parcă-i prima zi,
Când doar Cuvântul ca un paing
Întreaga lume o popri.
În valuri de pământ, civilizaţii
s-au prăbuşit veac peste veac,
se nasc şi mor oameni, generaţii,
cu zale nevăzute eu mă-mbrac.
Poţi cere şi iubire. şi căldură,
Primeşti ce dai şi niciun gram în plus,
Nu scufunda dreptatea-n ură,
Neîndoielnic Poesia-i mai presus.

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoşat ca un semn de întrebare aşezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară şi scriu...
când nu plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne, Maică Sfântă (sonet)

IARTĂ-NE, MAICĂ SFÂNTĂ
(sonet în rugă)

Te rugăm, Maică - Pururea Fecioară,
Ce-ai mântuit omenirea prin Iisus,
Mai iartă-ne, că iubirea-i mai presus
De duhuri ce vor suflete să piara!

Dezrobeşte-ne de-a vinei povară,
Că în suflet este tot mai greu de dus
Către Împărătia Celui de sus,
Când vrei să urci pe a credinţei scară!

Dă-ne speranţă pentru viaţă nouă,
Fără pătimire sau duhuri rele
Să-ţi simţim mila în boabe de rouă!

Prin zori luminaţi, păcate să spele
Revarsă pe nori iertarea, când plouă
Cu binecuvântări în roi de stele!

15.08.2020
Maria Filipoiu

sonet de Mara Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vorbă rea dărâmă un zid de fapte bune.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să rămâi

Ştim că ne vezi Bădie de dincolo de stele
Cum îi cântăm în strună şi-n slovă la străin
Şi cum se unduieşte pe ritmuri de manele
O naţiune altfel decât sperai să fim.

Ştim că priveşti Bădie din lumile celeste,
La epigoni de astăzi, de ieri şi de oricând,
Cum îşi trăiesc prezentul atâta cât mai este,
Încrâncenaţi în glorii ca spinii pe mormânt.

Ştim că le-auzi cuvântul sofisticat ambiguu,
Îţi simt din gust amarul şi mila din surâs,
Căci limba românească azi demnă e de plâns,
Din dulce şi frumoasă ajuns-a un reziduu.

Şi iartă-ne Bădie că ţi-am ştirbit onorul,
Pe care cum ne ţine întunecarea minţii,
Frustrarea infantilă ori ne-mplinit amorul
Ori mama de bătaie ce nu ne-au dat părinţii.

Astăzi la ceas de taină a veacului ce poartă
Numele tău Bădie cu litere de jar,
Nădăjduind în schisma de sine şi de soartă,
Mărturisim botezul din Tei întru Stejar.

Şi să rămâi Bădie reper al simplităţii,
Clarvăzător al lumii şi-al vecilor de veci
Idol prezent, luceafăr, consemn al unităţii
Şi necuprins cu mintea de capetele seci.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!