Tăvălugul
Peste somn, peste nesomn tăvălugul,
legea lui este să înainteze, să strivească,
să îngroape, să apese grumajii
ridicați peste linia de demarcație
dintre pământ și aer;
el știe să niveleze
și să nu întrebe,
să calce cu ochii închiși
și să nu dea socoteală,
materia lui primă
este peisajul
pe care bucuros
îl transformă într-o imensă coală
pe care nu scrie nimic;
sub el copacii devin orizontali,
râsul orizontal,
suspinele orizontale,
cuvintele orizontale;
vertical doar el,
tăvălugul...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre peisaje
- poezii despre ochi
- poezii despre legi
- poezii despre hârtie
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
Citate similare

Nu se poate gândi decât orizontal. Este aproape imposibil să concepi eternitatea în poziția verticală. Animalul se va fi ridicat la rangul de om în momentul trecerii de la orizontal la vertical, dar conștiința nu s-a născut decât în clipele de libertate și de lene, orizontale prin excelență.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zoologie
- citate de Emil Cioran despre zoologie
- citate despre naștere
- citate de Emil Cioran despre naștere
- citate despre libertate
- citate despre lene
- citate despre imposibilitate
- citate despre conștiință
- citate de Emil Cioran despre conștiință
- citate despre animale
- citate de Emil Cioran despre animale

Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre căderea frunzelor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Femeile orizontale
Prin locuri triste, de-noptare,
Cu camere de trei parale,
Femeile orizontale,
Împart cu câinii din parcare,
O coajă de colac, turcească,
Tânjind să supraviețuiască,
La greu canon, de-nfometare...
În existanțele mizere,
O mână cu puteri divine,
Le-a pervertit, fără rușine,
În marfă splendida plăcere,
A sentimentelor curate,
Mânjind cu tente maculate,
Neprihănita lor avere...
Dezinhibate și-umilite,
Pășind pe trotuar, agale,
Femeile orizontale,
Înlănțuiesc în dulci ispite,
Ronțăitorii de bomboane,
Ce le transformă în icoane,
Doar spre a fi disprețuite...
Copii, tixind odăi precare,
Visează triști să vină mama!
Ei știu că ea, de bună seama,
Aduce ceva de mâncare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre rușine, poezii despre plăcere, poezii despre nerușinare, poezii despre mâncare sau poezii despre icoane

Femeile orizontale
Prin locuri știute, de popas
Și camere de trei parale,
Femeile orizontale
Împart cu câinii de pripas
O coajă de colac, turcească,
Tânjind să supraviețuiască
Încă o zi, încă un ceas...
În existanțele mizere,
Destinul aspru și bizar
Le-a pervertit, fără habar,
În marfă splendida plăcere
A sentimentelor curate,
Mânjind cu tente maculate
Neprihănita lor avere...
Cu suflet gol și umilite,
Pășind pe trotuar, agale,
Femeile orizontale
Înlănțuie în dulci ispite
Ronțăitorii de bomboane,
Ce le transformă în icoane
Doar spre a fi disprețuite...
.........................................
Copii, tixind odăi precare,
Visează triști să vină mama!
Ei știu că ea, de bună seama,
Aduce ceva de mâncare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre femei

Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;
Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi să mă întrebe:
- Ce ne privești mă' ca un zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre secrete, poezii despre prostituție, poezii despre pisici, poezii despre pace, poezii despre noroc sau poezii despre naivitate
Drumul de atunci spre acum
Aveam douăzeci de ani și scriam
despre tine
Nici nu știu când au început să îmi picure cuvintele din degete
le puneam la somn într-o bucată de hârtie copilul meu dăruit de tine
emoțiile furtuna tăvălugul
Ah, tinerețea
Suntem culorile unei picturi vechi
crăpate despărțite acum de prăpăstii
praful fumul mucegaiul s-au așternut peste noi în tăcere
Sunt o femeie transformată în piatră
orice arunci în mine ricoșează spre tine
Nu există sulițe care să ajungă la miezul cald
cioburi, cuvinte sau lacrimi
La treizeci aș scrie
despre tine doar ca să mă răzbun
să te aduc la limita nebuniei până înjuri
să îmi ceri să îmi asum
nefericirea ta miștocăreala ta
Autoapărarea ta
Dar, ah, un curator ciudat îmi toarnă lumină pe răni
o scânteie care înainte de a se stinge orbește
înghite cu nesaț puterea
să iubească cu prețul rătăcirii
Am treizeci de ani acum
iar dorința de a scrie nu mai vine
din tine
poezie de Elena Mladinovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tinerețe, poezii despre prăpăstii, poezii despre pictură, poezii despre nefericire sau poezii despre nebunie

Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,
De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva să mă întrebe:
- Ce ne privești mă', parc-ai fi zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem
Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munți
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre munți, poezii despre degete sau poezii despre aer

- Elveția
- Elveția este o mică țară râpoasă, mai mult cu suișuri și coborâșuri decât cu suprafețe orizontale, și înțepată peste tot cu mari hoteluri maronii, construite în stilul arhitectural al cucului.
definiție celebră de Ernest Hemingway
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre arhitectură sau umor despre Elveția

Cântec pentru crăpatul zorilor
Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbușit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ și pământ și pământ
Gândul nu mă mai știe cum sunt
Ah, de-aș putea
să te iubesc
fără amintiri!...
Cin' ne-ar mai ști între-atâtea neștiri?
... degeaba se-alungă-napoi și-napoi, pătimaș,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub pași...
tot mai aud prin întunericul șerpuitor
pietrele-n lut cum se dor
Hai, vino!...
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
... Peste tot e numai pământ și pământ și pământ...
Gândul nu mă mai știe cum sunt
dar ți-oi aprinde, în pălmi, flăcări verzi...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre crengi

Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Necesitatea răului poate fi înțeleasă astfel. Fiindcă nu există doar binele, trebuie să existe o limită a ieșirii din el, sau dacă cineva vrea să spună altfel, a coborârii neîntrerupte sau a depărtării de el, iar această limită, după care nimic nu mai poate exista este răul. De aceea este necesar ca ceea ce urmează după cel dintâi să existe, astfel încât și ultimul să existe, acesta este materia, care însă nu are nimic din bine. Aceasta ar fi necesitatea răului. Când materia devine stăpâna formei întruchipate în ea, o distruge și o corupe, aplicându-i propria natură, opusă ei, nu ducând recele spre cald, ci punându-si propria lipsă de măsură peste forma caldului, și diformitatea peste formă și excesul și defectul peste ceea ce este măsurat, până când va determina forma să fie a ei și să nu-și mai aparțină, ca și în cazul hranei animalelor, când este mâncată nu mai este deloc ca și când a venit. Așadar dacă trupul este cauza relelor, materia ar putea deveni, prin ea însăși cauza relelor. Viciul care este ignoranța și lipsă de măsură în privința sufletului este al doilea rău.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre devenire, citate despre bine și rău, citate despre trup și suflet, citate despre suflet, citate despre natură, citate despre limite sau citate despre ignoranță

Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vară, citate despre păduri, citate despre foc, citate despre culori, citate despre copaci sau citate despre Soare

Peste care?...
Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!
Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?
Peste care amintire, să te-așez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sfârșit, poezii despre cărți, poezii despre amintiri sau poezii despre admirație

Pax corporis
sub el pietre mute
peste el odihna ochilor larg închiși
în el muțenia peștilor- împărat
sub ea petale de lavandă
peste ea stropi roșii - lacrima Christi
în ea muțenia micii sirene
sub ei totul
peste ei nimic
în ei un pic din moarte
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre odihnă
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre timp, citate de Mihail Mataringa despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare sau poezii despre ciori
Elogiu scriitorilor
Trecătoare-s toate pe acest pământ,
Tot ce are viață va avea mormânt.
Virusuri, bacterii, alge, fungi și plante ‒
Care ne dau hrana, sau flori elegante ‒,
Oameni, animale, fără doar și poate,
Fără osebire, un sfârșit au toate.
Asta-i legea firii, legea existenței,
Cunoscută însă doar inteligenței.
Pier pe rând cu toate, iarba, floarea, pomul,
Dar rămâne scrisul, deși moare omul.
Piere într-o clipă la trezire visul,
Au pierit orașe, va pieri Parisul.
De când este lumea, peste ce trăiește,
Peste toți și toate, Moartea stăpânește.
Tot ce are viață-l va-nghiți-abisul,
Moare scriitorul, dar rămâne scrisul.
poezie de George Budoi din Scrisul și scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scriitori, poezii despre flori, poezii despre zoologie, poezii despre plante sau poezii despre oraș

Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre păduri sau poezii despre nori
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!