Femeile orizontale
Prin locuri știute, de popas
Și camere de trei parale,
Femeile orizontale
Împart cu câinii de pripas
O coajă de colac, turcească,
Tânjind să supraviețuiască
Încă o zi, încă un ceas...
În existanțele mizere,
Destinul aspru și bizar
Le-a pervertit, fără habar,
În marfă splendida plăcere
A sentimentelor curate,
Mânjind cu tente maculate
Neprihănita lor avere...
Cu suflet gol și umilite,
Pășind pe trotuar, agale,
Femeile orizontale
Înlănțuie în dulci ispite
Ronțăitorii de bomboane,
Ce le transformă în icoane
Doar spre a fi disprețuite...
.........................................
Copii, tixind odăi precare,
Visează triști să vină mama!
Ei știu că ea, de bună seama,
Aduce ceva de mâncare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.