Caut o cale...

Oare, care-mi este calea?
Va trebui poteci să caut,
ş-ar trebui să fiu precaut,
să nu mă năpădească jalea...

Caut o cale de urcare,
dreaptă şi fără bolovani,
să nu-ntâlnesc duşmani,
care m-ar ucide în cărare...

Tu muză bună, acum taci,
dar vii grăbită pe cărare
cu privirea dusă-n zare
să mă-aştepţi lângă copaci.

Împreună găsim drumul,
îl urmăm desculţi prin rouă,
în zile senine şi când plouă,
ca să ne-ntâlnim destinul...

Ca să ne-ntâlnim destinul,
în zile senine şi când plouă,
îl urmăm desculţi prin rouă
şi-mpreună găsim drumul...

Tu m-aştepţi lângă copaci
cu privirea departe-n zare,
ai venit grăbită tare,...
iubită muză,... care taci...

poezie de Ioan Friciu (6 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Am adunat în palmă clipe minunate
Din anii care repede au mai trecut
În nopţile senine cu lună plină sidefate
Cu fire de iubire pe suflet le am cusut

Mi-ai apărut treceai usor printr un vis
Tu nu ai vrut să-mi tulburi somnul
Te-am zărit cu ochii închisi prin iris
Erai timpul tu să-mi veghezi somnul

În fiecare clipă simt parfumul tău de tei
În cameră si-n aerul ce mă-nconjoară
Te rog să vii în fiecare seară dacă vrei
Paşii tăi răsună ca o melodie la vioară

Asi vreau să ne întâlnim în zori de ziuă
La răsărit de soare prin val în mare
Un geamăt visul meu e rupt în două
Strigă valurile aruncă spumă în zare

Înot în apa rece adâncă sau în rouă
Văd înger frumos cu chipi luminos
Să ne-ntâlnim atunci când plouă
Unească-se cu lacrima cerul frumos

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de ouat

Plouă şi tac
şi se ouă apa
şi se face lac
trupul tău!
Taci că plouă!
peste porţi cu chei
pe umărul ei
apa se ouă!
Plouă şi tac
şi ţigla ne zboară
mă prefac în tine
tu cloceşti şi taci
apă în chitară..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp de maci

Desculţă-te când intri, păşeşte-ncet şi taci,
E linişte-n odaie, doar ceasul bate-arar
Minutele-agăţate în vârf de minutar...
Întreabă-mă-n tăcere: "Iubito, ce mai faci?

De ce m-aud, în suflet, căzându-ţi ca în gol
Şi-n vene nu-ţi mai simt fluidele săruturi,
S-au transformat, mai nou, în colivii de fluturi
Prin care, câteodată, doar eu mai dau ocol.

Sau deseori îmi pare că stau în câmp de maci
Prin inima-ţi deschisă, câmpie-n faţa mea,
Petalele prea roşii încep a mă durea
Şi-aleg să plâng cu rouă.... Iubito, de ce taci?

Vorbeşte-mă în şoapte, sărută-mă în gând,
Primeşte-mă să-ţi fiu, să-ţi curg din nou în sânge,
Să-ţi simt privirea iar cum arde şi mă strânge
Şi-n braţe infinite mă-nvăluieşte blând."

Prin inima-mi deschisă păşeşte-ncet şi taci,
E linişte-n adânc şi-a contenit să plouă,
Iubite, să te plimbi, despovărat de rouă,
Ca o iubire veche prin câmpul meu de maci.

poezie de Silvia Risnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă uman

Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav şi stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi...
Plouă.
Cantitativ, şiroi, nerod.
Plouă gri, a toamnă,
Rece, în ropot, libertin.
Plouă greoi, neputincios,
Ca golul meu din suflet
Când nu ştiu...

Plouă.
Înclinat, sporadic, pictural.
Plouă color, în iarbă,
Lovit, foşnind, curbat.
Plouă repede, strivind,
Ca vocea ta, răstită
Când iubeşti.

Plouă.
Uitat, firesc, lacrimogen.
Plouă albastru, nud,
Credul, asfixiat, iubind,
Plouă sporadic, personal,
Ca privirea mea, stângace,
Când te caut...

poezie de Gabriela Chişcari (19 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii îşi doresc să trăiască fericiţi: când însă vine vorba să vadă desluşit ce anume le face viaţa fericită, privirea li se înceţoşează; şi departe de a dobândi uşor o viaţă fericită, cu cât este mai nerăbdător cel care se avântă spre ea, cu atât mai tare şi-o îndepărtează, dacă a rătăcit cumva drumul. Mai întâi ar trebui să hotărâm care este acel lucru spre care năzuim, apoi să cercetăm pe ce cale ne putem îndrepta cel mai iute spre el;pe parcurs, dacă se dovedeşte a fi calea cea bună, vom înţelege cât înaintăm cu fiecare zi şi cu cât suntem mai aproape de locul unde ne împinge o dorinţă naturală. Câtă vreme însă rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul şi strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcţii, viaţa ni se va irosi între drumuri rătăcite şi se va scurta, oricât ne-am strădui din răsputeri zi şi noapte.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii îşi doresc să trăiască fericiţi: când însă vine vorba să vadă desluşit ce anume le face viaţa fericită, privirea li se înceţoşează;şi departe de a dobândi uşor o viaţă fericită, cu cât este mai nerăbdător cel care se avântă spre ea, cu atât mai tare şi-o îndepărtează, dacă a rătăcit cumva drumul. Mai întâi ar trebui să hotărâm care este acel lucru spre care năzuim, apoi să cercetăm pe ce cale ne putem îndrepta cel mai iute spre el;pe parcurs, dacă se dovedeşte a fi calea cea bună, vom înţelege cât înaintăm cu fiecare zi şi cu cât suntem mai aproape de locul unde ne împinge o dorinţă naturală. Câtă vreme însă rătăcim la întâmplare, fără să urmăm o călăuză, ci doar freamătul şi strigătele de tot felul ale celor care ne cheamă în diverse direcţii, viaţa ni se va irosi între drumuri rătăcite şi se va scurta, oricât ne-am strădui din răsputeri zi şi noapte.

Socrate în Despre viaţa fericită
Adăugat de Vergiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci adormiţi

La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri –
Compost de răbdări printre zile –
Descântece-n şoapte şi leacuri.

Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scânceşte prin rouă,
Strivită de vreme şi zale,
În suflet e ceaţă şi plouă.

Privit de departe, copacul –
O aşchie-n calea furtunii –
Îl ţine pământul, săracul,
Şi-o rugă ce-o-nalţă străbunii.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ar trebui

Natura-n dragoste plezneşte,
Purtând preaplinu-i de iubire
Prin firul ierbii care creşte,
Duc timpuri vechi, spre nemurire.

Şi-atâta dragoste-adună
Natura-n picurul de rouă,
Dac-am avea simţirea bună,
Ne-ar trebui, puţin, şi nouă.

Atâta dragoste striga
Pamântu-n scoarţa-i încreţită,
Iubirea-n ea şi-o scrijelea,
Şi-n ramuri şi-o purta, smerită.

Din mugurul care plezneşte
Hrănit din picurul de rouă,
Din verdele care ţâşneşte,
Ne-ar trebui puţin şi nouă.

Atâtea lacrimi de iubire,
Din ceruri curg, atunci când plouă,
Şi din preaplinul de simţire,
Ne-ar trebui, mereu, şi nouă!

poezie de Florentina Mitrică (2 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun bărbat, nicio problemă

am să scap de tot ce-mi aminteşte de tine

când dorm, în oraşul virtual plouă,
aş ieşi să ne mai certăm sau să-ţi dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă

aproape că nu mai am probleme
şi mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase şi reci

prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
şi gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine

şi ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraş plouă
şi că nasul tău nu există

eu dormeam liniştită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat

şi de asta, mâine dimineaţă, angajez ucigaş

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zile senine aş trece în tine prin vine o prea frumoasă zare.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea zile plouă

De atâtea zile... plouă,
Nebunii dinspre amor,
Stropii zorilor de rouă,
Mă cuprind... năucitor.

Mă arunc co nerăbdare
Într-o mare... de fiori,
Îmbrăcându-mă-n răcoare
Şi parfum discret de flori.

Către clipe înalţ... rugă,
Tot chemându-te... mereu,
Vreau la tine să ajungă,
Taina... sufletului meu.

De atâtea zile... plouă;
Peste timpul ca un dor,
Hai să împărţim în două,
Vraja magicului... zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Şi paşii tăi desculţi
Abandonaţi în rouă
Mă picură, asculţi?
A început să plouă.

Piciorul tău golaş
Pândeşte fericirea
Prin verdele cosaş
Adulmecă simţirea.

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot duşmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veşnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aş şti că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-şi simt bătăile îngemănate,
Din asfinţit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci şi nesfârşite,
Atât mai dulci sunt nopţile iubite!
De-aceea când mă laşi tot în furtună,
Nu mai şopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşitul fiecărei zile îmi adun gândurile şi caut să le păstrez doar pe cele senine, vii, renunţând voluntar să le caut un loc în memoria mea pe cele triste, şterse, întunecate. Îmi rechem şi miresmele, să le aleg pe cele ce mi-au rămas dorinţe de a le adulmeca din nou cât mai curând, dar şi sunetele - pescăruşi în zbor, apa lovind neînduplecată stânca, râsete şi şoapte romantice în toate limbile pământului... Aşa înţeleg, la apusul acestei zile, că albastrul senin - cer şi val - e culoarea ce mi-a îmbătat privirea, iar promisiunea unui mâine liniştit, odihnitor, abandonându-mă naturii, e cel mai frumos vis pe care seara mi-l poate aşterne la picioare.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne prin aer

încerc să te caut,
eşti undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îţi desenam pe copaci
constelaţii
şi drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,

tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,

mai credeai în ursită,
pe atunci
creşteau încă leacuri neştiute
şi pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,

- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu braţele deschise spre tine,
dacă nu o cauţi
prin lume
să te cuprindă?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascade de rouă

Cascade de rouă
Din ochii Iubitei plouă
Sufletul ei cât oftează
Ochii ei cât lăcrimează!
Distanţele o întristează
Inima i-o îndurerează...
Dar ea plânge fără rost
Chiar dacă lângă ea eu nu-s
Iubirea mea în sufletul ei
s-a pus
Sufletul meu in ochi mi s-a mutat
Şi suferinţa ei cât a regretat!
Iubita mea cu ochi de mare
În ochii mei s-a aprins un Soare
Soarele in ochii tăi se oglindeşte
Numai la tine se gândeşte
În braţe cât te mai doreşte!
Te doreşte, te iubeşte
Si tare te mai roagă ca ochii tai să nu mai plouă
Cu-atatea casacade de rouă!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEI CARE SUNT UN VÂSC ŞI DIN COPACI ÎNALŢI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc şi din copaci înalţi se-nfruptă
Trecând prin vreme şi prin viaţă fără nici o luptă,
Căzuţi vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga ţiitoare de furtuni e ruptă!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vechilor poteci

E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care şi astăzi privirea-mi aplec
Şi-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.

Cad frunze şi lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipseşti
În clipele-n care te-aş vrea înapoi
Aşa cum erai şi prin gânduri îmi eşti.

Simt frunzele-n suflet foşnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheaţă treptat
Sub tot ce-a fost viaţă şi-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.

E azi şi-i senin ca o zi de demult
Când tu îţi făceai nesfârşite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!