Copaci adormiți
La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri
Compost de răbdări printre zile
Descântece-n șoapte și leacuri.
Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scâncește prin rouă,
Strivită de vreme și zale,
În suflet e ceață și plouă.
Privit de departe, copacul
O așchie-n calea furtunii
Îl ține pământul, săracul,
Și-o rugă ce-o-nalță străbunii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Tiger. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.