Acrostih - dedicaţie la a 85-a aniversare a domnului Petre Gigea Gorun

Pahar şi must al cumpătării,
E semn că-n fiecare an,
Trudind, la tâmplele ninsorii,
Rodind la anii tinereţii
Eraţi şi sunteţi demn stejar.

Gonind, artist prin sine însuşi,
Istoria l-a denumit
Gorun etern pe harta ţării...
E azi, a 85-a floare...
Alb, tâmplele v-aţi zugrăvit!

Gorun în suflet, măiestriei,
OM printre oameni aţi păşit,
Român pe harta României.
Un mare-artist, poet, epigramist,
Nutrind spre transcendent cu fiecare vis.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu spatele la harta României

Cu spatele la harta României
Stă istoria bătută-n cui,
Mă-ntreb mereu şi îmi răspund
A fost a noastră sau a nimănui?

Cei din stânga vin, prin inimă trecând,
Să-mbuneze dreapta cu dreptate,
Să fim uniţi prin sânge şi prin cuget,
Prezentul să ne fie azi şi nu departe.

Dar pas cu pas istoria se scrie
În anarhia gândului străpuns
De nepăsări şi neloialitate
Faţă de popor şi faţă de Iisus.

Degeaba-i pod de flori
Şi-s vise minunate,
Degeaba hăţul stă în mâna celui pus
Să pună borne astăzi la Cetate

El pleacă la Madrid
Să sară-n ajutor
Eladei răvăşite
În valul neputinţelor.

Pâinea şi cu sarea
E-ntinsă tot de noi,
Urmaşii gliei sfinte
Din neamuri de eroi.

Aţi văzut cumva să iasă azi în cale
Un reprezentat al celui cunoscut?
Nicidecum, doar harta-n cuiul ei
Uitată-i in trecut.

Lacrimile-amare
Se-nchid în noi, se-nchid în sânul ei,
Cu dorurile legate
În zbor la porumbei!

Cu spatele la harta României
Stă istoria bătută-n cui,
Mă-ntreb mereu şi îmi răspund
A fost a noastră, rămâne-a nimănui?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă (de citit cu ochii îndreptaţi atent spre harta României)

Ţinutul secuiesc... Vis de demenţi,
Clădit cu diabolică răbdare.
Îl faci, apoi îl caţeri pe rulmenţi
Şi îl împingi uşor spre Satu Mare!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintul florilor de tei

Se scutură teii de floare
Ne inundă miresme amare...
Mireasmă de grâne şi miere,
De vis şi de pită
Impodobită cu betea
De frunze-arămii...
La tâmplele albe simt zvâcnind
Vulcanii tinereţii.
Privirea-mi, cu jind,
Se-nfruptă din marea de floare.
Alintul florii de tei, când alergam pe alei,
Acum mai aspru mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străbate întotdeauna calea desenată în harta şoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Păşeste uşor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

Andreea Palasescu (28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribăgie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat,
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribegie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Petre Gigea Gorun, scriitor, poet, epigramist, pentru cartea "Comuna Goicea, Oameni şi Fapte"

Fiul satului cel harnic,
Ne prezintă matematic
Toată a Goicei glorie
Trecând-o în istorie.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tâmplele munţilor

Privesc de pe tâmplele munţilor
Sprânceana osoasă a vieţii.
M-au despădurit clipele de tăceri...
Tai liniştea şi pătrund într-un ochi virtual.
Caut destinul acestei lumi.
Plânge ochiul carnal...
Caut să schimb rostul lumii întregi.
Cititorule, înţelegi?
Nimic nu mi se pare imposibil de realizat.
O mână se întinde în Univers
Şi se deschide spre plus infinit.
Pâcla prin care trec treaptă cu treaptă
Este densă, mai densă.
Lumina aşteaptă.
Şi licărul ei devine o flacără blândă...
Este ca o floare de lotus
Ce împodobeşte seninul
Rămas încrustat în colţul ochiului meu drept.
Un senin ascuns de atrocităţile omenirii.
Putem schimba lumea în bine...
Doar să vrem!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa celor plecaţi din ţară

E greu printre străini şi după bani...
Aleargă pruncii ani... şi ani... şi ani!
Nu ştiu c-atunci când au îndeajuns
Li-i tinereţea tulnic de apus.
Nu cred la timp, că pâinea e amară
Când n-o împarţi cu cei rămaşi în ţară.
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere,
Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere!

E greu printre străini şi după bani...
Chip lăcrimat, de-acum mama şi tata
Sunt doar un nume într-un cimitir.
Zadarnic rugi şi lacrimi, jale... Gata!
Ai strâns spre a avea atâtea vieţi,
Dar i-ai pierdut pe cei ce ţi-au fost scut
Şi ai pierdut iubirea şi în vânt
Ai aruncat atâtea tinereţi...

Aleargă pruncii ani... şi ani... şi ani...
Caută o speranţă-n ţări străine.
Pleacă părinţi, ori soţi, ori prunci orfani
Nutrind speranţa de-a le fi mai bine.
Li-i pasul greu şi ochiu-nlăcrimat
Şi-ar vrea lângă cei dragi să stea, în ţară,
Dar crunta sărăcie l-a mânat
Spre-a câştiga o pâine mai amară.

Nu ştiu c-atunci când au îndeajuns
E prea târziu... poteca-i neplivită,
Tristeţea-n dulcea casă a pătruns
Şi mama e bătrână şi cernită.
Oh, latră câinii un copil străin!
Şi lacătul e ruginit la poartă...
"- Al cui eşti, maică?! Nici nu te mai ştim!"
"-Sunt eu, Ion, feciorul vostru, tată!"

Li-i tinereţea tulnic de apus...
Cenuşă risipită pe ogoare...
Văd cocoşat şi printre brazi ascuns
Biserica din sat şi Dealul Mare.
Şi îngenunchi, pământul să-mi sărut,
Căci rădăcinii vreau să-mi cer iertare.
Un şerpuielnic drum, ades bătut,
Îmi iese înca în întâmpinare.

Nu cred la timp că pâinea e amară...
Neghina avuţiei a-ncolţit,
Gonind ‘ceşti dragi români în altă ţară.
Român cu nemurirea înfrăţit,
Fii vultur demn! Şi frânge lanţul urii!
Etern urmaş de dac şi de roman
Şi înfrăţeşte-ţi braţul cu romanii!
Trăieşte-ţi viaţa liniştit şi calm!

Când n-o împarţi cu cei rămaşi în ţară
Fărâma de lumină strânsă-n sân,
Ţi-e viaţa pită neagră şi amară
Şi n-ai în piept un suflet de român.
Pe harta României trece-ţi paşii!
Îţi simţi străbunii-n lacrimi?! I-ai uitat?!
Cui ai lăsat părinţii şi urmaşii?
În alte ţări, de ce... de ce-ai plecat?!

Oh, biet român străin, n-ai mângâiere!
Ţi-e sete iar de tot ce ai lăsat...
Pe cerul altor ţări sunt alte stele.
Tu cerul ţării tale l-ai uitat?!
În ochi îţi joacă-n lacrimi tricolorul...
Întoarce-te, român, în ţara ta!
Te-aşteapta azi biserica, ogorul,
Tătucul bun şi tristă, mama ta...

Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Te-ntoarce iar la neamul tău cel sfânt!
Aici ai casă, pace, mângâiere
Şi ape limpezi. Pe acest pământ,
Cu boii-n jug, cu plugul ori cu grapa,
Strămoşii tăi însămânţau iubire,
Dar tu, române, ai trăit degeaba,
Uitând că eşti fecior de Românie.

Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere.
Când n-o împarţi cu cei rămaşi în ţară
Şi pâinea ce-o mănânci e mai amară.
...............................................................
Li-i tinereţea tulnic de apus
Şi chiar şi-atunci când au îndeajuns
Aleargă pruncii ani... şi ani... şi ani.
E greu printre străini şi după bani!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă duşilor bătrâni

În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai trişti, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuţi, la tâmple de ninsori,
Îşi duc pedeapsa de a fi
Şi trec etern strălucitori...
Şi trece fiecare zi...

În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Şi flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger şi am prins să zbor
Pe cerul nopţii vioriu.

Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
Sunt ochii mei de lacrimi plini
Căci n-am să pot să vă mai am.
V-adăpostiţi în infinit...
Troienele de trandafiri –
O lume fără de sfârşit
Şi sfârtecate răni... şi spini.

Mereu mai trişti, proverbiali –
O arcă de visări pe cer,
Sub voalul timpilor amari,
Trec – o corolă de mister.
Bătrâni ce-n umbre au pierit
S-au revărsat - ocean de plâns.
Atât de tare v-am iubit!
Atât de repede v-aţi dus!

Sunt ale noastre rădăcini
Bătrâni cu tâmplele fierbinţi,
Păşesc de-acum pe-altar de crini
Şi dorm etern... şi dorm cuminţi...
Ni-i ochiul lacrimă de ploi
Şi plânsul lacrimă de jar.
Îmi sunt copacii trişti şi goi
Şi satul singur şi amar...

Tăcuţi, la tâmple de ninsori,
Bătrâni aleargă spre prezent.
Sunt îngeri risipiţi în zori,
Sunt stele pe un şevalet
Ce din clepsidra anilor
Au prins în fluturi de lumini,
Să zboare iarăşi din decor,
Printre bătrânii pelerini.

Îşi duc pedeapsa de a fi
Rană de dor, rană de vis,
Iubirea zorilor de zi,
Şi poarta către paradis.
Bătrâni, pe albul portativ,
Copaci sub timpi devreme morţi,
Un vis cu clipele la schimb,
Bătând zadarnic pe la porţi.

Şi trec, etrn strălucitori
Şi plâng bătrânii noştri iar,
Se sting sub jarul de ninsori
Sub ploi de plâns. Destin amar,
Ei s-au pierdut născând în noi
Vlăstari crescând spre transcendent,
Bătrâni plângând, la tâmple goi,
Cu suflet blând şi inocent.

Şi trece fiecare zi...
Şi infinitul ne-a furat
Bătrânii toţi, bătrânii fii.
Mamele triste ne-au plecat.
Mormântul alb, mormântul gol,
Regretul de a fi plecat,
Le vom purta în noi mereu
De-acum, ca orice vinovat.

Şi trece fiecare zi...
Şi trec etern strălucitori...
Îşi duc pedeapsa de a fi,
Tăcuţi, la tâmple de ninsori.
Sunt ale noastre rădăcini.
Mereu mai trişti, proverbiali,
Sub margarete de lumini,
În râu de crini imperiali.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată că nici timpul în care trăieşti nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela şi timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori la fereastră -
La tâmplele nopţilor
Vis de fecioară.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcită, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin plaoie şi vânturi,
Alungă statornicai teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcută, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin ploaie şi vânturi,
Alungă statornica-i teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Petre Gigea Gorun, Ambasador, scriitor, poet, epigramist, Pentru cartea "Oameni şi destine"

Petre Gigea, de când se ştie
A dăruit prietenie
Statornic, bucurie mare
La optzeci şi patru tot mai are!!!

madrigal de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de jale

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
pentru sărăcia din Þara românească
sunteţi proscrişi sunteţi blestemaţi!
frica de Dumnezeu să vă lovească.

ţara este plină de viruşi de boli
spitalele se sfarmă peste pacienţi
frigul dă buzna prin case şi şcoli
copii sărmani renunţă sau rămân repetenţi.

vai vouă zei, căci aţi furat destul
munţii plâng despăduriţi de slugi
fiecare român de amar e sătul
spre ceruri se înalţă triste rugi.

vai vouă zei, sunteţi cei vinovaţi!
sunteţi proscrişi, sunteţi blestemaţi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de vrajă –
stând la tâmplele albe
uitate poveşti

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie 1

Viaţa mi-a scăpat printre degete…
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.

Şi spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce şi la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.

E ceaţă-n fereastră şi-n ochii mei stinşi
Şi-un frig de sfârşit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toţi cei învinşi
Şi nicăieri nu mă mai simt acasă.

Câtă tristeţe şi dor aprins am purtat,
Şi câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Şi vii sentimente demult am pierdut.

Viaţa mi-a scăpat printre degete…
Zadarnic, în van, am sperat, am trăit;
Moartea mă cheamă fără să pregete
Şi tâmplele, ah, tâmplele ce mult au albit!

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare femeie

pentru fiecare femeie câte o floare,
în loc de mărţişor,
voi sunteţi pentru noi raze de soare
şi pentru asta vă zâmbim în cor

voi sunteţi dorul dulce ne-mpăcat,
voi sunteţi oful nostru din suspin.
voi sunteţi împlinirea în păcat,
voi sunteţi jumătatea ce-o iubim

pentru voi, în loc de mărţişor, o floare
şi-n ea vă dăruiesc un of şi-un dor,
vă dăruiesc cu multă încântare,
petale ce le-asud prin patul nopţilor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mândru că sunt român

N-am călcat pământ străin.
Vă jur că nu voi călca.
La pământul meu mă-închin,
Câte zile voi avea.

Vă jur că aici rămân.
Pe pământul meu străbun.
Sunt stejar şi sunt gorun,
Sunt mândru că sunt român.

poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!