Geneza

Până să se coacă pomul
Ce-a dus în ispită omul,
Mai întâi a fost sădit
Prin cuvânt şi-a înflorit

Pe muteşte, când, orbeşte,
Ca fata ce se grăbeşte,
Chiar dacă era băiat,
Adam o floare i-a dat

Evei, să şi-o prindă-n păr,
Să nu se mai facă măr.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam la semafor

Mi-e sufletul răspântie de semne,
Care-ncotro şi care nicăieri,
Nu s-a născut un om care să mă-ndemne
Spre mine omul cel de până ieri.

Aceste vorbe le-ar fi spus Adam
La prima lui răscruce. Mai târziu
Le-am îngânat şi eu când aşteptam,
La semafor, al câtelea nu ştiu.

poezie de Marius Robu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Omul se naşte din iubire,
Pomul prin încolţire.
Omul creşte mare,
Pomul să înalţă spre soare.

Pomul frunză verde are
Şi se mândreşte cu ea tare,
Omul munceşte şi adună
Şi are inimă bună.

Iar când iarna vieţii soseşte,
Omului părul îi albeşte,
Pomului ramurile îi trosnesc
Şi amândoi îmbătrânesc.

poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua ispitire a Evei

Eşti ameţită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiţi în Rai,
vom fi scutiţi de izgonire.

Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
şi, gol, ştiind tot adevărul,
din tine voi muşca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aş vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc şi mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deşi nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine ştie când...

Chiar această poezie
Poate ultima să fie.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când există sufletul

Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, şoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorţit.

Ruşinos ca fata mare,
Sufleţelu-mi, încurcat,
Îi zâmbeşte şi tresare
Feciorelnic, ruşinat.

Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi sufleţel,
Ce te mişti precum un ram?

Vreţi să dovediţi că omul,
Primăvara când soseşte,
Înverzeşte precum pomul,
Deci există când iubeşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wendell P. Bloyd

Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a minţit pe Adam, destinându-l
Unei vieţi de ignorant,
Neştiutor de faptul că binele şi răul sunt feţe ale aceleiaşi lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Şi a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieţii veşnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuşi Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (aţi sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaşte binele şi răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna şi ia fruct
Din pomul vieţii şi mănâncă, va trăi pururi –
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Raiului."
(Cred ca acesta a fost motivul pentru care
Dumnezeu Şi-a crucificat Propriul Fiu,
Pentru a ieşi din încurcătura în care intrase).

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vara şi-a făcut bagajul şi-a plecat,
După ce-a trecut de primul tremurat.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laleaua cu spini

Deşi în aparenţă nu se apropia niciun eveniment
Ai primit o floare de la cineva care ţi-a spus:
Ridică-te şi fii!
Cred că era un trandafir, căci tu i-ai rupt mai întâi
Spinii
Spunându-i că nu ştii ce vrei, ce vrea
Că toată viaţa ai visat o floare, dar lalea
Apoi ai vrut să-i schimbi culoarea şi mirosul.
Parfum, vopsea
Nu te-ai oprit
L-ai tuns ca pe lalea, l-ai ciumpăvit
Şi l-ai certat că n-a venit la timp, şi l-ai hulit
Că nu se poate, că floarea ta şi-a revenit
Şi asta datorită ţie
Că vei rămâne pân'la moarte fidelă mamă şi soţie...
Trandafirul ajuns lalea
Tăcea
Până când i-ai spus, într-o zi
Că ţie nu ţi-a plăcut la el
Cel mai mult şi mai mult
Că n-are spini.
E vina sa. Crezând că se apropie un eveniment extraordinar
S-a dat în dar
Cuiva care-şi dorea
Să aibă o lalea
Chiar dacă mai primise
O floare tot ca ea
Dar îi murise
Când o primea
Căci n-o iubise
Cum o iubea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am fost bărbat, ci doar băiat şi moş.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu cuc

O pasăre s-a speriat de mine
Şi-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Şi liniştea i-a spus: "Te rog să taci!"

N-a mai suflat. Şi-o fi adus aminte
De ce-a visat şi s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.

La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu şi pasăre şi vis.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După crearea lui Adam, actul la fel de important este crearea Evei. Crearea ei nu e reproducere, e creaţie de sine stătătoare. Este intervenţia divină, personală şi în actul creării Evei. Nu-i face pe amândoi odată şi apoi îi desprinde. Reluarea Evei din Adam este act personal şi special a lui Dumnezu, dar, la crearea ei, participă şi Adam, cu visul, cu actul oniric, un alt univers nesfârşit, de taină.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-şi arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!

Preţuind a sa avere,
Pomul ţine la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Şi dăruieşte oricui!

Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Îşi apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!

Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!

Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul ştie stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducere la sărut

De-aş fi fost un spic de grâu,
Ţi-ajungeam până la brâu,
Iarbă, până la picioare,
Până la genunchi, o floare...

Dar sunt, fir-aş eu să fiu,
Ceva ce, n-am cum să ştiu,
Ţi-ajunse, fără măsură,
Până-n suflet. Dă-mi o gură!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte

Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.

Iubirea mea, şi cine va să ştie
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conţinut când ţi-l voi spune...

Secret, fără cuvinte, pe muteşte?
Poetul nu mai scrie când iubeşte.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a fost descris drept căderea lui Adam a fost de fapt ridicarea lui - singurul eveniment extrem de important din istoria omenirii. Fără el nu ar exista lumea relativităţii. Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost pă­catul originar ci, în realitate, binecuvântarea iniţială.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt în vânt

Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?

Nu ştiu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Şi-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ţi-a spus?

Nu ştie încă de cuvânt
Sau ştie, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi fost făcută lumea de întâi aprilie?

aforism de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul s-ar naşte mare şi puternic, statura şi puterea i-ar fi inutile până s-ar învăţa să se folosească de ele, ba chiar i-ar fi vătămătoare, împiedicând pe alţii să se gândească să îi sară în ajutor. Lăsat pe seama lui, omul ar pieri de mizerie înainte de a-şi fi cunoscut nevoile. Rasa omenească ar fi dispărut dacă omul nu ar fi fost mai întâi copil.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!