Am învăţat de la părinţi
Să nu rostesc nicicând minciuni.
Doar adevărul, spun cei sfinţi,
Când e rostit face minuni.

catren de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la părinţi am învăţat

De la părinţi am învăţat, cum să fiu om respectat.
Când greşesc să-mi cer iertare, să dau celui ce nu are.
Rău să nu fac nimănui, să fiu ajutorul lui.
Să grăiesc doar adevărul, minciuna să n-o îndrăgesc.
La necaz să nu-i duc dorul, tot ce-i frumos să iubesc.
Deşi par doar simple acte, eu le consider valori.
Valori aplicate-n fapte, pentru oameni sunt comori.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2023)
Adăugat de Duitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-i pe părinţi

Cât sunt încă în viaţă
iubeşte-i pe părinţi!
Nu când la cer se-înalţă,
la îngeri şi la sfinţi.
Când dorul de ei te prinde
tu la ei nu poţi s-ajungi.
Printre lacrimi şi suspine,
în zadar la cer te plângi.
Ai vrea ca să primeşti
o caldă îmbrăţişare,
Dorul să ţi-l ostoieşti
c-o dulce alinare.
Îmbrăţişarea de tată
nu se uită niciodată.
Îmbrăţişarea de mamă
îţi vindecă orice rană.
O caldă îmbrăţişare
şi o dulce alinare,
Le primeşti atunci când sunt
lângă tine, pe pământ.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toţi oamenii în jurul ei roiesc,
Mulţi uită să mai meargă pe acasă,
Iar alţii cred că doar aşa-i firesc.

Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate,
În faţa celor mulţi să pară sfinţi,
Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate
Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi.

Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala
Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi,
Şi chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc şi ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulţi şi spun că ştiu de toate,
Pe cei ce ştiu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulţi ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Şi nici de viaţa lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înşişi dumnezei.

Se tot rostesc şi se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Şi scrie, cu nesaţ, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Şi-o vor, prezenţa zi de zi făcând,
De parcă totul îşi doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să îşi ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-şi doresc.

Şi-aşa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-şi zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat ce să iubesc

De la soare-am învăţat
Să iubesc lumina.
De la floare-am învăţat
Să iubesc grădina.

De la vânt am învăţat
Să călătoresc.
De la om am învăţat
Multe să iubesc.

Să iubesc pământul
Care mă hrăneşte,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăzneşte.

Să iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.

Ciocârlia m-a-nvăţat
Cum să îmi iau zborul.
Să mă ridic spre înalt,
Scrutând viitorul.

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce gura nu poate rosti, rostesc ochii lăcrimând.

Dumitru Delcă (21 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Unii spun: Apocalipsa
aduce sfârşitul lumii.
Alţi care nu duc lipsa
raţiunii-înţelepciunii,
spun că viaţa nu dispare
cât pe lume va fi soare.
Apocalipsă e atunci
când moartea îţi face brânci,
în groapa întunecată
cu zăbrele ferecată.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar adevărul rostit de timp îi face pe oameni să sufere.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii se supără când copii spun minciuni şi uneori se supără de moarte atunci când spun adevărul.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile unui nepot

Copil fiind, mi-aduc aminte,
Cum la bunicii de la ţară
Am învăţat să fiu cuminte,
Să nu-mi fac neamul de ocară.

Bunica mea m-a învăţat
Să cred în bunul Dumnezeu.
Eu nici acum nu am uitat
Cum mă alinta bunicul meu.

M-au învăţat ce este viaţa,
Cum să muncesc, cum să trăiesc.
M-au învăţat cum dimineaţa,
În zori de zi să mă trezesc.

Nici de la joc nu m-au oprit.
Am alergat şi am zburdat.
Iar când am fost prea obosit,
O carte-n mână ei mi-au dat.

Frumoasă e copilăria
Petrecută la bunici.
Împarţi toată bucuria,
Cu cei mari şi cu cei mici.

Ce n-as da să se repete
Viaţa noastră de copii.
Rămânem doar cu regrete
Şi trăim din amintiri!

poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubire şi respect

Am iubire pentru tine,
am iubire pentru ţară,
Pentru timpul care vine,
pentru blânda primăvară.
Am respect pentru bătrâni
şi pentru copilul mic.
Pentru toţi oamenii buni.
"bună ziua", la toţi zic.
Pentru bunii mei părinţi
zi şi noapte mă închin,
La Dumnezeu şi sfinţi
să aline al lor chin.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica - definiţie epigramatică

O entitate ce trăieşte
Din paradoxuri şi minuni,
Ea adevărul îl slujeşte,
Edificându-l din minciuni!

definiţie epigramatică de Stelian Ionescu-Astralus din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricou-măr cu natură moartă

Eu spun numai adevărul
Nu minciuni pe la uluci:
Pe tricou el poartă mărul,
În chiloţi doar două nuci.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aştearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria la ţară
este ca o primăvară.
Te creşte, te înfloreşte,
ea nicicând nu-îmbătrâneşte.

catren de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică

O entitate ce trăieşte
Din paradoxuri şi minuni!
Ea adevărul îl slujeşte,
Edificându-l din minciuni.

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Nu toţi din cei ce ştiu prea multe
Spun adevărul, ci doar unii.
Spun adevărul şi nebunii,
Dar cine e "nebun" s-asculte.

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţie

Unii spun că-întotdeauna
norii prevestesc furtuna.
O minciună gogonată
doar de cei fricoşi lăsată.
Chiar când pomii îi îndoaie
norii aduc în câmp ploaie.
Pământul se răcoreşte,
rodul în hambar sporeşte.
Doar în mintea lor furtuna
e prezentă-întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!