Amintirile unui nepot
Copil fiind, mi-aduc aminte,
Cum la bunicii de la țară
Am învățat să fiu cuminte,
Să nu-mi fac neamul de ocară.
Bunica mea m-a învățat
Să cred în bunul Dumnezeu.
Eu nici acum nu am uitat
Cum mă alinta bunicul meu.
M-au învățat ce este viața,
Cum să muncesc, cum să trăiesc.
M-au învățat cum dimineața,
În zori de zi să mă trezesc.
Nici de la joc nu m-au oprit.
Am alergat și am zburdat.
Iar când am fost prea obosit,
O carte-n mână ei mi-au dat.
Frumoasă e copilăria
Petrecută la bunici.
Împarți toată bucuria,
Cu cei mari și cu cei mici.
Ce n-as da să se repete
Viața noastră de copii.
Rămânem doar cu regrete
Și trăim din amintiri!
poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 snejana rotaru [din public] a spus pe 18 noiembrie 2014: |
| super nu as vrea sa traiesc clipe in care nu sunt linga bunici |