Când eram adolescent, licean în cursul superior, evitam prietenia colegilor zgomotoşi şi fără năzuinţi; ceva instinctiv parcă mă îndemna să mă feresc de ei, spre a nu fi derutat de pe calea bună. De aceea, mi-am închis sufletul între cărţi, considerând că numai ele sunt cei mai buni prieteni, care totdeauna m-au îndrumat şi mi-au fost călăuze în viaţă.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile mi-au îmbogăţit şi mi-au luminat mintea, m-au învăţat să fac discernământ critic obiectiv şi să înţeleg ceea ce nu se poate vedea şi înţelege fără sprijinul lor.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile au lăsat câte ceva, mult-puţin, în mintea şi sufletul meu, contribuind, în mare parte, să-mi păstrez optimismul şi exuberanţa tinereţii, care m-au ajutat să muncesc cu râvnă şi plăcere.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile superioare, prin conţinutul lor deosebit, sunt călăuze sigure în drumul existenţei noastre: din întuneric ne duc la lumină, din ignoranţă la ştiinţă.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile m-au îndemnat să-mi adăp sufletul la izvorul de lumină al artei şi ştiinţei.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt indispensabile vieţii intelectuale. De aceea, le iubesc aşa cum un avar îşi iubeşte avutul, un fiu părinţii, îndrăgostitul iubita şi ca omul de ştiinţă pasionat să descopere ceva nou, folositor, spre a aduce o contribuţie valoroasă la progresul omenirii.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile m-au făcut un pasionat slujitor al artei, un gânditor, un observator atent asupra vieţii şi modului social, un modest cercetător, care ia note sau memorează ce i se pare mai deosebit şi apoi îşi transcrie constatările, reflectând asupra lor. În felul acesta, mi-am destăinuit cu sinceritate pe hârtie, durerea, bucuria, elanul şi năzuinţa spre tot mai bine.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cărţi am fi rămas în epoca locuitorilor de caverne şi nicio creaţie spirituală sau materială n-ar fi străbătut secolele, stimulând lupta de propăşire multilaterală.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales Opera şi a trebuit să-i scriu tatei o scrisoare. Fiindcă eu de la 14 ani fugeam de acasă ca să mă duc la Operă... Vai de mine! A fost ruşinea ruşinii! Cum să fac eu aşa ceva?! Ce-i aia să fii artist?! Eu am fost tot timpul oaia neagră a familiei. N-am o relaţie prea bună cu familia mea şi recunosc. Dar eu mi-am creat singură drumul în viaţă şi am ştiut să cred în mine, chit că alţii mi-au dat cu şutul în fund şi mi-au spus că nu sunt bună, că nu voi reuşi... Eu am mers mereu înainte!

citat din Ozana Barabancea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am deschis şi închis uşi

Am o întrebare mereu nepusă:
de ce nimeni nu m-a iertat pentru ce n-am făcut
şi nici nu m-a lăudat pentru reuşită?
M-am descurcat singur peste tot printre străini,
unii au fost apropiaţi şi adevăraţi susţinători
nişte mentori păstraţi în amintire
la care mi-am aşezat sufletul în palmă,
la fiecare deschizătură de poartă-n orizont.

Alţii m-au înconjurat cu invidie ascunsă:
îmi ofereau totul când n-aveam nevoie,
dar nu-mi ofereau nimic când îmi ardea buza,
îmi venea să-mi strig uneori disperarea
într-un conclav de surzi, indiferenţi
ce postau pe faţă un surâs batjocoritor.

Am deschis şi închis uşi fără să scârţâie
mi-am umplut cu rezerve fântânile
şi le-am smolit când a fost nevoie,
să găsesc vâna de izvor limpede şi adevărată.

Când în mine s-au sedimentat acumulările
n-am avut nevoie decât să-mi hrănesc sufletul
să-l urc în cuvinte şi să-l sădesc acolo
cu dragostea primită de la părinţi şi bunici
pentru totdeauna.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...

Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simţit-o cam demult ca şi cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Şi cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...

Nu că aş fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieţii din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea şi lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?

Mi-a dat vreo două trei cuţite şi s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-şi avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Şi sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...

Am stat de ziduri rezemată, cu ceaţa grea pe ochi şi minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Şi-atunci am înălţat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...

De mine nu-mi păsa, ba calmul ce m-a cuprins parcă vestea
Că pân-aici mi-a fost tot drumul şi liniştită aşteptam
Să cad uşor, dar poezia m-a zgâlţâit... inima mea
A început din nou să bată şi că atât a fost, speram...

Eram chiar lângă farmacie şi două fete sufletiste
M-au aşezat, să prind putere, cu apă rece m-au stropit
O nitro mi-au administrat sub limbă ( am observat cât sunt de triste)
Când drept în ochii mei albaştri, cu empatie m-au privit...

Acuma sunt din nou acasă, în mediul meu şi se impune
Să nu mai ies deloc afară, atâta cât va mai fi cald,
Deşi, să stau încă o lună între pereţi mă indispune
Dar, bine că am poezia şi-n ea am voie să mă scald.

Şi mă voi bucura de prieteni şi pe facebook voi fi prezentă
Cu versul optimist pe care, recomandat de Anatol
Nu-l voi abandona-n gustarul, din care azi am fost absentă
Dar, am avut motiv, prieteni, şi am crezut că pic în gol...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dragi cărţile pentru că numai în tovărăşia lor am trăit şi trăiesc clipe de linişte, de adevărată şi adâncă mulţumire sufletească.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum de ţigară

Umblu noaptea,
când
umbrele cresc,
lacrimile se confundă cu transpiraţia,
se încing iubiri frenetice.
Eu devin invizibil
şi ea... este parcă mai aproape
de sufletul meu ars,
păgân şi barbar...
Mă feresc cât pot
de plasa perfidă
a timpului trecut,
dar nu pot să fug,
de amintirea
ochilor tăi,
care mi-au îmbâcsit
sufletul.

poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier în regatul tăcerii

devenisem periculos, tăcerile mă ascultau smerite
şi le era frică, puteam să le cuceresc
aşa că m-au încercuit
m-au îngenunchiat şi mi-au cerut
să vorbesc
dar primii luaţi au fost ochii
să nu mai văd ce-i în jur
apoi mi-au luat dinţii să nu pot opri şuvoiul
şi la sfârşit mi-au luat minţile
rătăcitor, pipăind drumul
şi revărsând potop de cuvinte fără rost
am fost lăsat în libertate
scăpaseră de-un incomod care putea tăcea
mai mult decât tot regatul

cine sunt? unde sunt? în ce timp?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris totdeauna ce am crezut. Bună sau rea, mi-am aşternut totdeauna pe hârtie credinţa mea. Iar când undeva n-am mai putut scrie ce cred, mi-am luat pălăria şi, fără supărare, am plecat.

citat clasic din Tudor Teodorescu Branişte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăplugă

Sunt stăpân pe a mea viaţă
Numai eu ştiu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Şi spre pierzare mă duc.

În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laş din a mea oaste,
Cel din urmă am ajuns.

Nimenea ca mine-n lume
De înalt nu a mai fost
Şi-aşa mic sunt între turme
Că n-am pe lume vreun rost.

Am făcut lucruri măreţe
De care mereu sunt mândru
Dar toate dintre acestea
M-au golit pe dinăuntru.

Cel mai mare între oaspeţi,
Capul mesei îl ocup
Apoi la spălat de vase
Capu-n muncă mi-l astup.

N-a fost în lume vreunul
Mai cunoscut decât eu,
De-mi strig numele pe stradă,
Numai eu mi-l ştiu pe-al meu.

Câţi au fost în lume-odată
M-au cunoscut de bogat
Şi-s sărac lipit pământu',
Nici umbră n-am câştigat.

Am fost crescut de o lupoaică,
Ca Romulus şi Remus,
Dar alungat şi stingherit
Am fost mereu de Zeus.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt din sudul Spaniei. Am trăit acolo toată viaţa urmărind un vis care m-a adus în final la Hollywood. Însă pentru a face asta, a trebuit să mă despart de oraşul meu, de stilul meu de viaţă, de prieteni şi de familia mea. Înainte de a veni la Hollywood, m-am mutat întâi la Madrid, unde mi-am făcut noi prieteni cu care mă simţeam foarte bine. Apoi a trebuit să trec peste o nouă provocare şi m-am despărţit şi de Madrid, pentru a pleca spre un alt loc. Cred că aceste despărţiri au fost cele care m-au marcat cel mai mult.

citat din Antonio Banderas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am închis...

Mi-am închis...

sufletul în trup
să nu mai zboare.

I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest

dute-vino

al gândului
spre tine,

îl va elibera.

poezie de Marius Iulian Zinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelare...

Atunci când Dumnezeu a sortit a mă naşte,
A dat lege să se toarne moneda.
Potcovarii de suflete şi-au schimbat meseria
Şi au încercat ceva nou: să schimbe sufletul meu...
Şi-au luat aşadar,
Unelte, răbdare şi jar.
Au bătut nicovala făcând-o să strălucească,
Iar ciocanului şlefuit,
I-au dat tălpi de lumină.
Aveam încrustat în esenţă
Iubirea divină.
M-au înălţat pe catafalcul schimbării
Odată cu zorii.
Îngeri de jar se prelungeau ca o lavă
Din al lumii altar.
Şi am fost răstignit - un Iisus -
Moneda bătută pentru care
Conchistadori au venit
Să-şi ceară ietare.
Când m-au frământat sub ciocanul iertării
Am ales să m-ascund în mine ca-ntr-o oglindă.
Mi-am lăsat mărginile să strlucească.
M-au ars, m-au lovit,
Dar acum sunt monedă cerească.
În zadar ar fi încercat să îmi schimbe lumina
Când sufletul meu ar fi fost
O fărâmă de os.
Mulţumesc, Dumnezeule
Pentru că sunt moneda ce se caută
Nu în valoare financiară,
Ci în firimitură de artă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile ne formează o educaţie estetică sau ştiinţifică, ne măresc orizontul minţii, ne umplu sufletul de entuziasm creator, ne învaţă ce-i bine şi ce-i rău, să deosebim urâtul de frumos, faptele reprobabile de cele înălţătoare, care ne dau forţă morală, încredere şi năzuinţă spre progres.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!