Chipul tău frumos şi-un curcubeu

Un dor cumplit m-a-nvăluit iubire,
Un dor ce nu ştiu dacă are sfârşit,
Silueta-ţi văd, o umbră în privire,
Timpul trece, eu, tot singur sunt ursit.

Ieri am desenat pe nori un soare,
Chipul tău frumos şi-un curcubeu,
Să dea zilelor mele puţină culoare,
Şi lumină blândă sufletului meu.

Ieri te-am desenat pe florile de tei
Să îţi simt din nou parfumul dulce,
Te-am mai desenat pe stelele scântei,
Şi pe aplecata frunză de la salce.

Azi pe unde trec, te văd şi simt un gol,
Şi nu am cum să te mai strâng la piept,
Din viaţa mea acum trece alt capitol,
Şi-o eternitate de-ar fi eu te aştept.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o seară ploioasă de Mai,
te-am desenat aşa cum erai,
într-un décor haşurat în creion,
tu, lângă un vechi magnetofon.

Într-o altă seară târzie de Iunie
am corectat şi ultima linie.
Atunci am crezut că totul s-a sfârşit,
decorul, decorul era greşit.

Apoi te-am desenat pe nisipul auriu
sub cerul de August purpuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie,
eram doar noi şi-o coală de hârtie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Alin Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară de Mai

Într-o seară ploioasă de Mai
Te-am desenat aşa cum visai.
Eram în acelasi décor de creion
Doi copilandri şi un magnetofon.

Te-am desenat pe nisipul auriu
Sub un cer de August pupuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie
Rătăciţi pe aceeaşi coală de hârtie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe pământ
am desenat inima
ca o minge de foc
soarele sare dintr-un ventricul într-altul.

am desenat floarea de salcâm
a cărei mireasmă trece
din plămân în plămân
ca o fantasmă.

am desenat ochiul verde
în care se fac nevăzute broaştele
şi ochiul albastru
în care plutesc zepeline.

arbori am desenat
pe pământ -
adăpost pentru mâine.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt că sunt, să simt că este

În ziua în care m-a albit lumina
Ploua şi toţi aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte şi multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
Să aud cum clipa se ascute
şi timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am aşezat pe marginea sufletului, la mal
Să simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai să vii ?

O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din poveşti,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce eşti.

Cum poţi de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o şi leagănă-mă-n şoapte
Cu mâinile-ţi subţiri şi reci.

De mult aştept o cugetare
Şi-un văl pe ochii tăi fierbinţi,
O singură îmbrăţişare
Şi “cheia” marilor dorinţi.

Dar tu te-ascunzi, o ştiu prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Aşa trec anii pentru mine
Şi vor mai trece tot mereu.

Că te-am iubit, e a mea vină
Şi veşnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoţându-mi duhul din “deşert”.

Aş vrea totuşi să-ţi văd făptura
Şi mersu-ţi legănat de dor,
Să-ţi văd obrajii, să-ţi simt gura,
Înfierbântate de amor.

Să îmi apari ca o “Icoană”
A pururi,”Vestitei Mării”,
Din flori să-ţi împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modul

Înaltă eşti exact ca o frecvenţă,
Eu mă aştern în ochii tăi, Mario,
Ai străluci şi în Infern cu brio,
Dar ceasul spune – n-ai încă licenţă.
Trec valea răcoroasă ca o viaţă
În închisoarea hoţilor de vieţi,
Te-am desenat pe duşumele şi pereţi,
Dar absolutul lunecă pe gheaţă.
Oglinda, în pârâu rostogolită,
Îţi poartă chipul către orizont,
mi-au spus prietenii că sunt cam foarte tont,
dar fericit mă simt că-mi eşti iubită.
Nu-ţi voi rosti nici numele, discretă,
Îmi este firea, poate sunt timid,
Învaţă-mă să vieţuiesc în vid,
Orice iubire e analfabetă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul culorilor

Te-ai arătat ca dintr-o acuarelă,
învârtejind în ochii mei culoare
pe care curcubeul doar o are,
şi mi-ai venit, frumoasă şi rebelă.

Eu te priveam, alunecam pe tine,
penel nepregătit de-aşa o tuşă
agilă, colorată şi ghiduşă,
uitând cu fericirea să te-mbine.

Te-am desenat, întâi, ca pe-o regină,
vrăjit, rapid, timid şi, cu uimire,
te-am colorat în ape de lumină.

Tu, adiere într-o zi senină,
ai apărut deodată, fără ştire,
dar te cunosc: eşti vechea mea iubire.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Soare, te rog întinde mâna
Şi încălzeşte-mi faţa
Sunt rece ca şi bruma
Sau roua dimineaţa.

Am buzele amare
De simt pelinul dulce
Alerg prin câmpul mare
Cu flori de mac şi spice.

Ieri nu ştiam durerea
Ce-o port acum în mine
Dar frica şi tăcerea
M-au despărţit de tine.

Mi-e frig şi frigu-mi aminteşte
Cum mă-ncălzeai cu-n zâmbet
Eu te-am iubit orbeşte
Dar tu mai fript pe suflet.

Îmi tot aduci aminte
Cum îmi coceai caise
Însă te-am şters din minte
Şi te-am gonit din vise.

Te rog, de cheamă ploaia
Cu frigul m-am călit
Am inima ca foaia
Aprinsa de-un chibrit...

poezie de Oxana Barbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

Plouă urgia lumii cenuşii
Blestemându-şi pe-ai ei copii
Se cutremură pământul rănit,
Doar el ştie cât te-am iubit.

Universuri cad şi mor ţipând
Prăbuşind în trupul meu plângând
Întuneric viu şi tremurător,
Simt acum clipa când mor.

Viaţa e dulce şi mişcătoare
Moartea-i amară şi stătătoare,
De mine nu mai vreau să vorbesc,
Ci aştept clipa când am să te întâlnesc.

Te-am pierdut odată demult
La sfârşit de lume cu-al ei tumult
Dimineaţa însă vine strălucind
Izgonind noaptea, cu lumină nimicind.

Dar la sfârşit rămânem doar doi,
Mare noroc că suntem doar noi,
O lume în moarte s-a despărţit
Doi oameni-n iubire s-au întâlnit.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii mei...

Când ochii mei se vor închide
Şi voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ţi deschide
Şi pe la cripta mea să treci.

A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca şi amorul ce n-ajunge,
Deşi eu încă-l mai aştept.

Te-ai rătăcit prin tainic gând
Şi ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Şi de-atunci sufletul mi-e trist.

.......................................................

Acum sunt dus în veşnicie,
Eu cu speranţa am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Şi pân' la moarte-am suferit.

poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga

au desenat pe faţa mea de pernă
agrafe,
pulsul pernei care
adăposteşte din ce în ce mai puţin
incubatorul de vise, este amplu
ropot şi abur

au desenat pe aşternutul
aspru pălării de magician –
iepurii refuză semnul baghetei
făcând sex – ca iepurii – flutură
pancarte «don't disturb» – şi
«work in progress» – aşteptările mele
expansiune...

au desenat pe pielea mea
o altă piele –
cum să nu fiu nervos
şi să nu mă trezesc urlând... huo...!
... celor care au vieţuit în mine
până adineauri
săpându-mă şantier arheologic
părerilor de rău –
şase miliarde de oameni au locuit
în bietele mele oase, gata, fug
fug de acasă, de azi dorm
într-un cimitir de litere, ghemuit
ba în «o», în «u»... nţ, nţ, nţ...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

Şi te-am privit
Şi te privesc,
Şi te-am iubit
Şi te iubesc.
De tu mă vrei
Cum eu te vreau,
Poţi să mă iei
Cum eu te iau.
Şi amândoi
Pornim în viaţă,
Şi vom fi noi
Plini de speranţă.
Mai mult acum
Ca niciodată...
- Pe-acelaşi drum,
Viaţa toată!

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de ziuă

Iubitule - astăzi - sunt fericită!
Nu ştiu cui trebuie să mulţumesc
Că, în sfârşit, mă simt - şi eu - iubită
De cineva pe globul pământesc...

Te-am aşteptat să vii de-o veşnicie,
- Nu mă-ntreba de unde te cunosc! -
Simt că trăiesc, abia acum sunt vie,
Din acest vis n-aş vrea să mă trezesc!

Dorinţe-n viaţă n-am avut prea multe.
Aevea, doar în vis, te-am zămislit
Şi te-am hrănit cu lacrimile-mi mute,
Pe care numai tu le-ai auzit!

Rămâi, iubite, -n mine până mâine...
În zori de zi, te voi elibera.
De vei pleca, te rog, mie nu-mi spune,
Lasă-mi, măcar, puterea de-a spera!

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult şi am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut şi pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ţi spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ţi ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Şi aş vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Şi inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur şi adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am aşteptat în gară pe un peron pustiu,
Ştiam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ţi-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aş fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în faţa mea, fericită şi frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prinţesa mea.

Te voi iubi o viaţă, mereu ai fost confuză,
Mai pot simţi şi acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă şi chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău şi dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aştept din nou la gară,
Ne aşteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu ştiu şi ştii şi tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen

ai desenat o lume-n mine
acum singur mă scriu
împart timpul în două
eu lipit de el şi-o fărâmă de hârtie
...
tu un gând suspendat de-un cer
eu un cuvânt pe care-l poţi şterge
tu cu buzele tale ai uitat
cuvântul cu numele meu
...
ai folosit guma

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea să fiu...

aş putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aş putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine

aş putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ţi-e dor
aş putea să fiu izvor cu apă rece
să-ţi fiu setea care trece

aş putea să fiu un cer senin
aş putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin

aş putea să fiu...

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai şti...

Dacă ai şti, cât te-am iubit,
Ai crăpa urlând de durere.
Dacă ai şti,
Că pentru mine te-am dorit,
Tot restul zilelor mele.

Dacă ai şti, câte lacrimi fierbinţi,
Ţi-au chemat chipul printre umede şoapte
Dorind să te am lângă mine,
Ai crăpa urlând de durere,
Şi ai fugii ca nebunul în noapte,
Simţind focul iubirii din ele.

Dacă ai şti, că pentru fericirea ta
Am renunţat la tine,
Căci nu erai numai al meu.
Dacă ai şti, că în inima mea,
Ai avut rang de Zeu,
Ai crăpa urlând de durerea
Ce-am simţit-o la despărţirea noastră
Numai eu,
Dar nimeni nu trece
Peste vrerea lui Dumnezeu,
Cum pot să trec eu?

poezie de Valeria Mahok (17 noiembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur

Ma simt fericit, că te-am întâlnit
Ai reuşit să-mi faci visul implinit
Doar ce m-ai privit, doar ce mi-ai vorbit
Sufletul meu a zâmbit, mă simt implinit

Îţi voi fi ce ţi-ai dorit
In viaţa ce o vom avea de trăit
Îţi voi fi tot ceea ce ai gândit
Iubit îţi voi fi, de grele am să-ţi ţin sufletul ferit

Al tău suflet neasemuit m-a vrăjit
Sunt mulţumit de parcela ce-am găsit
Am fost in viaţă lovit, mi-ai dat puteri de nebănuit
Eram istovit, dar la un drum frumos noi am pornit

Ieri eram un bărbat ce nu stia ce-a voit
Azi că stiu că te-am iubit
Maine îţi voi spune cât te-am preţuit
Iubita-mi... multe urmează noi o să avem de povestit... ÎŢI PROMIT...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!