Voi nu ştiţi

(mersul pe vârfuri se învaţă iubind)

Să nu credeţi că
sunt indiferent la critică
atâta vreme cât nu îmi spuneţi
că sunt bătrân
în ideea în care
îmi îndoi genunchii
şi iubesc

relativ

se vorbeşte despre o
autodistrugere o destrămare
de trup peste care
timpul glisează
la rece

până la strigăt

ultimele detalii se
propagă prin mine

temperatura corpului
creşte eficient
doar atât cât
trebuie

şi voi nu ştiţi

mersul pe vârfuri
se învaţă iubind...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales iubirea

Din multele trăiri
ce ni le-ai dăruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie şi-amar
împletind buchete de lacrimi,
în sufletul meu.
Am adunat picături de rouă
să privesc în oglinda lor
din când în când,
amintirile şi clipele zilei
răsturnate firesc în paşii mei,
de pe caldarâmul speranţei.
Îmi vine să râd
când mă văd din nou acolo...
în clipa primei iubiri.
Dăruiam frenetic
pumni de lumină zorilor.
Cu ochii umflaţi de nesomn,
aşteptam răsăritul sau măcar geana zilei
să-şi tremure clipele în fereastră.
Aştept şi acum... doar gândul
sau,
frântura din visul din vis,
să mi-l dărui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul în care,
din când în când,
aburul desenează palmele Tale.
Ştii Doamne?
Sunt atât de fericită că le întrezăresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singură!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
şi
eu, mărunta făptură iubind
Să fie Doamne adevărat că iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin vârfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt ameţitoare esenţe de flori,
de clipe alergând printre nori?
Atâta iubire mi-ai dăruit încât, uneori,
prea plinul se revarsă înfiorând,
formele humei dăruite de tine Doamne,
cărărilor de lumină prin care,
şerpuitor se strecoară
destinul meu...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă a zâmbi şi când plouă afară. Învaţă a-ţi păstra speranţa şi când lucrurile iau o întorsătură neaşteptată pentru că momentele bune cu cele mai neplăcute alternează. Învaţă a ajuta fără a aştepta ceva în schimb. Învaţă a preţui ceea ce ai acum. Învaţă a mulţumi celor care îţi sunt aproape. Învaţă a iubi omul, nu portretul pe care i l-ai zugrăvit tu în mintea ta. Învaţă a lăsa în spate trecutul pentru a face loc prezentului. Învaţă să fii tu, să te accepţi cu bune şi cu rele. Învaţă să ai încredere în propriile forţe şi nu te subestima. Învaţă să-ţi reaminteşti că eşti om şi că timpul tău are o limită pe acest Pământ. Învaţă să te bucuri.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât te străduieşti mai mult să-i mulţumeşti pe ceilalţi, cu atât tristeţea ta va creşte pentru că acea variantă a ta nu este cea autentică, naturală – este un drum încet, dar sigur, spre autodistrugere. Încetează să crezi că iubirea pretinde sacrificii imense şi suferinţă. Acestea sunt doar rezultatul manipulărilor emoţionale la care eşti supus şi pe care le accepţi inconştient. O relaţie este despre două persoane care se susţin şi respectă, nu despre una singură care se sacrifică până peste cap!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
şi duce departe
doar el ştie unde
cea mai importantă parte
a vieţii noastre
poate cândva
nu se ştie când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând aşteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
sub care cer
spre care mântuire
se îndreaptă el visul?
toate acestea
sunt doar închipuiri
aşa să ştii
tu cel care treci
neştiut
însingurat călător
prin ploaia rece
a propiilor tale închipuiri

poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O relaţie în care ţi se cere să renunţi la ceea ce eşti tu şi la ce îţi place ţie este, fără doar şi poate, toxică! Cu cât te străduieşti mai mult să-i mulţumeşti pe ceilalţi, cu atât tristeţea ta va creşte pentru că acea variantă a ta nu este cea autentică, naturală – este un drum încet, dar sigur, spre autodistrugere. Încetează să crezi că iubirea pretinde sacrificii imense şi suferinţă. Acestea sunt doar rezultatul manipulărilor emoţionale la care eşti supus şi pe care le accepţi inconştient. O relaţie este despre două persoane care se susţin şi respectă, nu despre una singură care se sacrifică până peste cap!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de sarcină

doar am trecut cu vârful de
creion şase be
în josul feţei tale: gâtul
de lebădă s-a desenat mai în moale

fără s-apăs (?!) – apăsare

am simţit doar în inima tare
ca piatra pe care s-au ascuţit,
vârfuri de sarcină rece,
privirile de grafit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la creionul tău cum trebuie să laşi o urmă. Învaţă de la cana ta cum trebuie să sorbi picăturile de apă. Învaţă de la iubita ta cum trebuie să o iubeşti. Învaţă de la albine gustul de miere. Învaţă pentru a fi. Învaţă pentru a reuşi să trăieşti.

Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci vârfuri

oglinda îmi spune
că totul e fals.
fericirea-i pocalul
dintr-un ritm fără dans.

statică formă îmi sunt.
mă plec în faţa naturii,
în plin de Prier.
pe asfalt, din mocirlă,
se ridică o stea.

întunericul sperie.

cinci vârfuri ating gândul.
versul se strânge în mine.
e mic. e un fetus.

creşte.
se naşte
sau renaşte în filă?

am uitat ce sunt.
pocnet sau milă?

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul mă învaţă să uit de mine precum zăpada topită îşi uită viaţa. Pământul mă învaţă renunţarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învaţă curajul precum arborii care stau verticali şi singuri. Pământul mă învaţă regenerarea precum sămânţa ce creşte primăvara.

citat din William Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire... Sunt un paradox!

Şi mă ascund de oameni... să dispar!
Aşa îmi este bine... mult amar,
Se risipeşte, când sunt eu şi cu mine...
Linişte şi taine... şi cugetări divine.

Şi îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învăţat din greu, iertând să reuşesc...
Şi la final de viaţă, două legi avem:
Iubeşte-te pe tine, să rupi un blestem!

Iubeşte-ţi şi aproapele, ce rar îl mai găseşti...
Asumă-te pe tine, învaţă să iubeşti!
Lumina dă putere! Devii înţelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!

Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparţin!
Fără obligaţii, îmi vreau duh alpin!
Sunt mult prea rebelă, tu prea mic şi jos...
Destinul pentru mine, Rai si tenebros!

Îmi ador extremul, cel neînţeles...
Sunt stelară, colind prin Univers!
Atipică, star-seed al timpului final...
Trăiesc prin spirit înalt şi astral...

Habar n-ai ce zic! Sunt ce n-ai să vezi!
Mult atipică şi cu unde verzi...
Vin din alte ere... nu sunt eu ca voi!
Sunt Lumina plină, mai ales pe ploi...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preinfarct (jocul cu moartea)

şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin

de fapt poate dau o fugă
până dincolo...

oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile

ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...

dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...

sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...

moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi

Rup tăcere,
Frâng sentimente.
Rup ura,
Frâng dragoste.
Stau pe vârfuri,
Frâng mersul.
......................
Mă loveşte timpul
Şi-mi aduce aminte
De orele cu tine...
Minute cât viaţa
Îmi acoperă existenţa.
Tu îmi acoperi timpul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica unor partide e ca un ghimpe în călcâi, îţi creşte durerea şi îţi încetineşte mersul.

aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi

aşa e

când răsare soarele
în oraşul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de reflecţie

nu ştiu dacă o să pot ieşi afară
astăzi plouă şi nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur şi simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mişcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul şi mă uit în oglindă
aş mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei şi
aş iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
şi atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii şi mulţi oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
şi nici nu ştim nimic unul despre celălalt

de ceva vreme o linişte absurdă
picură din pereţi şi
e rece ca un sloi
dar nu-i bai
dau din cap şi aştept

viaţa mea ademeneşte moartea care
va veni ca un oaspete
seara

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Întrebarea e dacă am învăţat ceva despre viaţă – doar că fiinţa umană e alcătuită din trup şi minte. În minte se formează cele mai nobile aspiraţii, poezia sau filosofia, dar trupul e, de fapt, toată distracţia. Cred că e cel mai important e să nu fii dezamăgit... Dacă Dumnezeu există, nu cred că e rău. Cred că cel mai urât lucru pe care îl poţi spune despre El e că e un elev mediocru. Sunt totuşi lucruri mai rele decât moartea. Dacă v-aţi petrecut vreodată seara cu un agent de vânzări, ştiţi exact la ce mă refer. Ideea e să nu te gândeşti la moarte ca la un sfârşit, ci ca la un mod foarte eficient de a-ţi reduce din cheltuieli. În ceea ce priveşte dragostea... ei, bine, ce pot să spun? Nu numărul relaţiilor sexuale contează, ci calitatea lor. Şi dacă nivelul ăsta scade la fiecare opt luni, atunci trebuie să faceţi ceva în privinţa asta. Cam atât de la mine. La revedere.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul - ca să ştiu mersul timpului, mersul trenurilor - ca să ştiu mersul drumurilor, şi Biblia - ca să ştiu mersul vieţii.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!