Penitenţă

Penitent în fiecare clipă,
Penitent în fiecare gând,
Astăzi când iubirea se-nfiripă
Mai puternic parcă, ca oricând,

Penitent în fiecare noapte,
Penitent în fiecare vis,
Când surâsuri, sărutări şi şoapte
Să rămân cu tine m-au convins...

Să rămân cu tine-o veşnicie,
Penitentă sufletului tău,
Să croim o nouă armonie,
Să pictăm subtil, un alt tablou...

Pas cu pas, în ceţuri de săruturi
Către veşnicie să pornim,
Penitenţi în propriile-nceputuri,
Cu păcat şi fast să ne iubim!

Şi să ningă lacrimă de stele
Şi de crini, pe patul nupţial,
Eu să fiu mireasa vieţii tale
Şi o veşnicie să te am!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

penitent

Penitent. Executând sau aşteptând pedeapsa.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă

Parcă a trecut o veşnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.

Parcă a trecut o veşnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când gândul ascuns că eşti ce-am aşteptat
te-a făcut să te gândeşti mai bine.

Parcă a trecut o veşnicie
de când aşteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.

Parcă a trecut o veşnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.

Parcă a trecut o veşnicie
şi tot nu ştiu dacă-ţi scriu ţie,
sau îmi scriu mie.

poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoretic totul e OK

Practic răsăritul soarelui
în fiecare dimineaţă

Practici amurgul lunii
în fiecare noapte

Practic veşnicia
în fiecare clipă

Practici clipa
în fiecare veşnicie

Eu te practic
tu mă practici

Între noi
poezia
se întinde
tot
mai
aproape

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi.

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu tine pot muri în fiecare clipă, dar lângă tine aş trăi o veşnicie!

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Cum ajunge-un penitent,
Autor de fără de legi,
Din pârnaie-n Parlament?
Nu cerceta aceste legi!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând fără aripi

clipele se-nfiripă din veşnicie
ori din propriul curs neîntrerupt
în mişcarea stelelor
gând fără aripi
ce stabileşte legile şi pe pământ

lumina şi întunericul în luptă
macină conştiinţe
sărută iubirile oamenilor
cu fiecare păcat originar
rămas activ

infinitul devine o coloană spirală
în jurul ei se roteşte universul
şi lasă moartea
prag la intrare-n eternitate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎMBĂTRÂNIM ÎN FIECARE ZI, VIAŢA TRECE ÎN CURÂND
Îmbătrânim în fiecare zi, viaţa trece în curând
Şi cine oare ar putea-o stăvili şi asta până când?
Opriţi de neagra veşnicie, vom fi la capătul de cale,
În care neştiutul hău va şterge al umanităţii gând.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim o veşnicie

Sub sâni îţi înfloresc magnolii,
Eu smulg din rodul lor târziu
Şi-acopăr cu lumină zorii
Catifelaţi... Căci vreau să fiu

Întâiul val de lună plină
Ce să te soarbă se grăbeşe,
Cât ochii tăi sunt zi senină
Şi teiu-n păr îţi înfloreşte.

Te chem într-un ocean de sângeri...
Pe buze - mal catifelat...
O scoică şi-a ucis tăcerea
Şi-ntr-un surâs s-a înălţat.

O lotcă, blând precum un nufăr,
În larg, tăcut, spre necuprins,
Duce iubirea noastră-n visul
De neuitat, de neatins...

Pe stânci de coapse, -ngăduinţă...
Sub fantomatice priviri,
Sub plecăciune de dorinţă...
Mă cheamă pielea ta de crini.

În lotca-rază, ca-n iatacul
Înmiresmat, în paradis,
Gondolier, doar pescăruşul,
Precum o candelă s-a stins...

Şi-n noapte, eu şi tu, iubito,
În alte lumi ne-am înălţat,
Să ne iubim o veşnicie,
Să ne iubim cu-adevărat!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege una din crucile ce le vezi pe Calvar,
Dar alege cu înţelepciune, căci este necesar
Să suferi, fie ca un sfânt, fie ca un penitent,
Fie ca un osândit, pentru totdeauna nefericit.

catren de Sfântul Grignon de Montfort
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

Veniţi cu munţii de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalţi ies la promenadă

Veniţi chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În ţara gărilor de smoală

Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărţirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş alege...

Dacă aş putea alege,
aş alege zâmbetul luminos
cu nasul roşu, obrajii îmbujoraţi,
şi o rochie plină de culoare.
Aş alege soarele sau luna cu stelele
şi un curcubeu după ploaia măruntă,
şi uitându-mă la apusul ăla de pe mare,
poate fi totul o lumină, o veşnicie,
dar facem totul aşa cum se poate,
fără vise, cu nelinişti vechi şi noi.
În fiecare zi, în fiecare moment al vieţii,
aducem în inimile noastre un pic de căldură
şi de fiecare dată când mă ridic zâmbesc...

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fiecare pas, pe fiecare secundă, la fiecare bătaie a inimii; iubim chiar şi atunci când urâm... pentru că ura provine din iubire!

citat din Natalia Păun (2 octombrie 2014)
Adăugat de Serban Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare minte...

Fiecare minte...

Fiecare minte-şi duce înainte sărăcia
Sau îşi poartă peste veacuri cu tărie bogăţia,
Fiecare minte tinde să-şi extindă bucuria
Şi de fiecare minte stă legată nebunia.
Fiecare minte-şi toarce într-un fel nimicnicia,
Într-un fel îşi pregăteşte fiecare veşnicia.
Fiecare minte-şi pune pe a vieţii masă starea
Făcând sufletul ori duhul să îşi guste bunăstarea.
Fiecare minte absoarbe din Divin iluminarea
Sau Îi pune stăvilare, mărindu-şi întunecarea.
Fiecare minte are o putere veşnic vie,
Fiecare minte are o chemare-n veşnicie
Dar şi dreptul de-a alege ce vrea sau nu vrea să fie.

Dulcea ta obişnuinţă de nu-i coaptă pe altar
Îţi crează o constanţă de durere şi amar
Dulcele tău tabiet dezvoltă-un amar fierbinte
Care duhul ţi-l sufocă şi-ţi ea cerul dinainte.
Dacă nu păstrezi cu drag, Domn, pe Dumnezeu în minte
Nu-ţi pierzi numai bunăstarea ci viaţa, ia aminte!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi mi-e dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine,
Şi-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranţa vremii care vine,

Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Şi ascultăm de şoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.

Cu chip senin şi inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păşi în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
şi cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în şoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să ştii tu lună,
cât timp te voi privi
prin viaţa asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare şi rece.
Iubirea mea, se ştie,
ţine o veşnicie.

poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflorirea aripilor

Trezirea dintre aşternuturi,
Fiecare cută ciufulită de adorarea dintre noi
Sub auspiciul puterii necizelate, sălbatic învinsă pe fiecare atingere trupească
Se există fără a ne mai întreba. Firesc.

Eu te leg de fiecare pană să zbori,
Eu te leg dintre fiecare gând să exişti
Independent
De strofa catargică,
De strofa lui catharsis,
De strofa fecundată cu iubirea sinelui tău de către mine.

Când putrezeşte deziluzia pe fiecare lacrimă de fericire
Să ştii că lanţul meu te aleargă
Prin câmpie, prin pădure, pe lângă fragă…

Să ştii că atunci tot purul se deschide în nuanţe ireversibile de suprem,
Iar eu te trag în arc să încetezi a crede în altceva
Decât în sfânt…

Pe trupul meu se înnoadă fiorii
Cu fiecare cuvânt al tău,
Se înnoadă zămislind inima în noi fluturări de aripi…

Eu sunt cu tine, ZBORI!

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!