Nu mă vei avea

În zeci de zecimale mi-ai împărţit tăcerea
Şi în fâşii de mare, cândva, m-ai aruncat.
Tu nu ştiai că ţărmul concav privirii tale,
De sidefii nisipuri mă ţine ancorat?!

Ai spart clepsidra vieţii în sute de fărâme,
Dar reformate-n tine, săruturile dor...
Ciob de oglindă - lacrimi... Acum mă-ntorc la tine,
Cu tine ca-ntr-o luptă-mi doresc să mă măsor.

Oh, nu, nu sunt sirenă! Nu-s îmbrăcată-n zale!
Privirea mea ascunde sclipiri chihlimbării...
Îţi este dat, pedeapsă, de-acum, misionare,
Să-ţi plângi nesăbuinţa în fiecare zi.

Îmi speli pierduta urmă... Un val te biciuieşte!
Ţi-ascunde-ntunecarea, iar tu te pierzi în ea,
Apusul ca o nimfă de vis mă urmăreşte...
Mă-ndrept către apusuri... Tu nu mă vei avea!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu Any

Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine
Cu-n univers de lacrimi! Ai plecat!
În umbre dulci, chihlimbării poeme,
Cu paşii tăi şoptiţi ai desenat...

Vezi?! Vântul bate... Îngeri de aramă
Vin să-ţi sărute tălpile de foc...
Iubirea mea ca un vulcan, emană
Un cald poem... dar n-am avut noroc...

Tu ai plecat în alte universuri
Şi rătăceşti de-acum pe ţărmuri stranii.
Nu-mi mai auzi nici ruga şi nici plânsul...
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine!
Aşteaptă-mă ca vin, iubită Any!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg către cer

Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.

Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.

Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă m-ai plămădit

(Cameliei Rogojinaru)

Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ţi-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai ştiut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ţi dăruiesc, mamă.

În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viaţa eu să am noroc, mamă.
Ştiai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.

Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Şi-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.

În cântul meu ţi-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viaţă şi iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag şi dor,
Iar azi îţi sunt de ajutor, mamă.

Măicuţă, mâna îţi sărut, mamă,
Şi pentru tine îngenunchi la icoană.
Îţi dăruiesc inima mea,
Măicuţă bună, mama mea, mamă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de la bătrâneţe

Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Şi ascunde lacrimi grele şi ascunde lacrimi calde.
M-aş piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ţine, parcă tot mai strâns de mână.

Ochii mei plutesc în ceaţă şi de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate şi tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...

Nu mai ştiu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Uşa vieţii mă tot strânge. Şi-mi e frig şi-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire şi de viaţă
Şi abia aştepy, Părinte, să se facă dimineaţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec şi-n faţa Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreţ mă cercetează,
Şi calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, ştii bine,
Tăria mea eşti Tu, puterea ce mă ţine.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ţi mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine eşti victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi şi-n veci de veci,
Din viaţa mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă-n voaluri albe

Mireasă îmbrăcată-n albe voaluri,
Din valul mării ţi-ai făcut altar
Şi-ai pus sub cruce mii de idealuri
Îngenunchind cu fiecare val.

Când ai lăsat nisipul să te-ngroape
Ştiai că în iubire-ai să renaşti
Âi dragostea-ţi va fi mereu aproape
Sub aripi moi de candizi îngeraşi.

Mireasă în argint şi în lumină,
Catapeteasmă de solar poem,
Lipsită eşti de patimă şi vină,
Dar prinsă-n al ninsorilor blestem.

În trena ta de veşnice secunde,
De-acum te naşti femeie, dar şi mamă
Şi doar tăcerea poate să-ţi asculte
A vieţii şi-a iubirii tale dramă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la Tine

Eu la Tine-n închinare
Am venit să-Ţi cer iertare
Şi în marea-Ţi îndurare
Să mă vindeci vreu
Eu la Tine ostenită
Vin să-Ţi spun că sunt rănită
Şi de lume prigonită
Dumnezeul meu.
Eu la Tine vin Preasfinte
Tu de-acum îmi eşti Părinte
Şi supusă înainte
Mă închin şi vreu
Dacă sufletul meu tace
Dacă-i trist şi n-are pace
Fă-l cu Tine să se-mpace
Dumnezeul meu.

Tu mi-ai dat din cer Lumină
M-ai iertat de orice vină
Mi-ai intins o mână aplinaă
De-ndurări, şi eu
Vin să-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Vin să-Ţi mulţumesc fierbinte
Vin să-Ţi mulţumesc Părinte
Dumnezeul meu...

poezie de Adriana Cristea (3 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de ciob...

Cat de ciob sunt,
cand globul-noi s-a spart acum
si a ramas din el,
doar aerul ca o sfera.
Cat de ciob sunt
si cat de nihilist
e liantul ce m-ar putea lipi
la loc, in spatiul acela gol,
prin care intra si ies acum in voie,
demonii unui viitor
ce ar fi putut fi
dar deja nu mai e.
Cat de ciob sunt,
si cat de netede imi sunt marginile
si cat de mate,
ca ale unei prisme
care tine in ea,
toata lumina unui soare negru
ce va lumina de acum,
doar umbrele unui trecut
ce va fi doar in...
ciobul din mine,
globul din tine,
si sfera de aer
ce obisnuiam sa o respiram
candva...
... impreuna.
Cat de ciob sunt...

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Mireasă-n valuri de argint
Sculptată-n arca veşniciei,
Cu val de stele te alint,
Te-nalţ în cântul rapsodiei,

Veghez să-ţi fie somnul lin
Şi noaptea pasăre măiastră,
În dimineţi să ne-nfrăţim
Tăcut, cu-ntinderea albastră.

Corola florilor de crin
Să-ţi fie voal peste ocean,
Iar când la tine am să vin,
Cu-ntreaga fiinţă să te am,

Să mi te dărui ca un vis,
Mărgăritar şi chiparoasă,
Căci tu iubita mea, rămâi,
Eternă şi cea mai frumoasă.

Nu-s stânci în inimi, nici nisip
Ca-nfiorarea fiinţei noastre,
Nici păsări vii fără de chip
Şi sângeri de apusuri caste!

Din stele aurul s-a scurs
Pe tălpi, în suflet şi-n privire...
Dar vezi?! Mireasa mea, te-ai dus
În marea mea nemărginire...

În rugul de sărut mă ai
Cu fiecare amintire...
De ce-ai plecat?! De ce?!
Ştiai că sunt nimic fără de tine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-am greşit, Stăpâne?!

Cu ce-am greşit, te-ntreb, Stăpâne,
De m-ai mânjit cu-atâta boală?!
De-acum, în piptu-mi, va rămâne,
Durere, lacrimă şi ceară...

S-a înnoptat la mine-n suflet...
La Tine-atâta-i de senin!
Vezi, viaţa-n Rai îmi pare-un cântec
Şi repetat aş vrea să vin...

De ce atâta suferinţă,
Ca-ntr-un paner, am adunat?!
Mi-ai dat iubirea-n linguriţă...
Poate că nu te-am ascultat.

Şi am plătit, dar ce păcate?!
N-am îndrăznit să mă supun,
N-am mers cu Tine mai departe...
De-aceea, deci, plătesc acum?

Zadarnic spui despre iubire,
Acelora ce cred în ea,
Căci biciul care dă în tine,
Nicicând în mâini nu-l poţi avea.

Mi-e frânt genunchiu-n suferinţă
Şi-n ochi am lacrimă de jar.
Mai dă-mi o clipă de credinţă,
Să pot veni la Tine iar.

Mai dă-mi nectarul în fărâme
Şi miruieşte-mă cu har,
Sfinţeşte-mi, Tată, neputinţa
Şi mângâie-mi durerea iar.

Eu ştiu cu toate-s ale Tale,
Dar eu cu susu-n jos le văd.
Şi bate vântul şi-i ninsoare
Şi-n suflet, Doamne, mi-i prăpăd...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuşi să mă înveţi
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanţe,
Când ţi-am zărit pentru prima oară
Ochii albaştri printre cireşi,
Am ştiut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanţe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărţi
Cândva planeta la doi,
M-ai învăţat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învăţat cum ar fi viaţa
Fără tine...
Nu privesc în urmă cu mânie,
Acum sunt un vulcan stins,
Un crater plin de cenuşă,
Un câmp de luptă părăsit
Peste care creşte iarba.
Acum este târziu, se lasă înserarea,
Privesc cu seninătate apusul,
Soarele roşu care împarte
Planeta în două,
Totuşi,
Ar fi trebuit să mă înveţi
Cum să trăiesc fără tine...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de tine

Pentru a fi fericiţi... unii oameni au nevoie de bani
Eu am nevoie doar de tine. Acum şi peste ani.
De braţele tale puternice care-mi sunt scut,
De buzele noastre unite într-un sărut.
Am nevoie de tine în fiecare moment,
De zâmbetul tău care e un bun medicament.
Am nevoie pentru a avea a doua zi motivaţie,
Am nevoie de tine, muza mea din fiecare creaţie.
Am nevoie de tine pentru a avea mereu speranţă,
Am nevoie de tine acum şi întreaga viaţă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

......Şi nu mai ajung

Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Şi tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie şi încă m-aştepţi
Mi-e gândul pierdut şi paşii incerţi

Mă-ndrept către tine, fac paşi înapoi
Şi nici nu mai ştiu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri şi mari îndoieli
Şi văd doar iubiri ce-mbracă spoieli

Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine şi nu mai ajung
Eşti tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat cine sunt??

Tarziu in noapte mi-ai pus o întrebare
Este adevarat? Oare atunci ca nu te mai doare

Invata-ma in continuare, cu ale tale clipiri usoare
Unde sa te ating, din crestet pina la picioare
Banuiesc si doresc sa te incalzesc precum un soare
Etern am sa te iubesc, cu multa savoare
Sa ma doresti si tu, fiinta cu valoare
Cum vrei tu, v a fi a mea infatisare

Mai mult, în fiecare zi, clipa trecatoare
Am să-ţi ofer inimioare
Ramin linga tine, ca demonstrare
Crede in forta mantuitoare
Este iubire mare
La tine am aflat acea suflare
Asemanare precum o luminare cu lumini bizare...

poezie de Florin Găman (5 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-ascunzi?

De ce te-ascunzi? În frunze şi în lacrimi
Te regăsesc... Şi-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta şi marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.

O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat eşti. Şi vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină şi căldură, pace, zi.

Furtună eşti când valul se răzbună
Şi risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ţi-am cunună
Şi-am strâns în noapte perlele din mare...

Te-aştept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!

Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieţii de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă către Dumnezeu

Doamne, nu-mi da dezlegare la păcat!
Calea către bine mi-o îndreaptă,
Că prea mult de griji am suspinat...
Pentru ce-am greşit cândva, mă iartă!

Am postit în zilele de harţi,
Pruncii nemâncaţi să nu mi-i las,
Am fost Doamne, slugă la bogaţi,
Griji şi lacrimi m-au tot strâns în lanţ...

Truda mea plătită aspru-a fost,
Râu de lacrimi curs-a pe obraz,
Pentru-a-mi face pământescul rost,
Doamne, numai tu ştii cât am tras.

Pruncii pentr-o haină a avea,
Am muncit cu ziua şi-am oftat,
Ce Gologotă Doamne! Viaţa-i grea,
Pentru-a poposi nu am răgaz.

În mătanii trupul mi-am legat...
Scris-am acatiste către cer,
Dar răspuns la Tine n-am aflat...
Îmi port zilnic crucea mea de lemn...

Mi-e zidit, în lume a trudi...
Rugi au încolţit... Genunchiul sec
Binecuvântarea-mi va spori
Când spre tine Tată-am să mă-ndrept.

Tu mi-ai dat în schimb spre a purta
Peste suflet, haina ta de har
Şi oricât în viaţă-aş lăcrima
Ştiu şi simt că nu este-n zadar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-ţi durerea

Spune-ţi durerea în faţa oglinzii,
Apoi sparge oglinda!
Vezi cum se rostogolesc lacrimile
În cioburi de vis?!
Sunt maluri de sânge ce le sorb reptetat...
De ce n-ai plecat?!
Câte poeme ai scris?!
Din iubire şi ură,
Din iertări şi păcat
Se adună.
Şi lacrimi şi nori se strâng
Sub pleoapele primilor zori.
Ai aruncat aminitrile la gunoi?!
Amintiri ce-au fost între voi...
Le-ai mototolit
Ca pe-un petec de spumă?!
Cine le-adună?!
Nu mai au strălucire!
Sunt doar răni care dor
Sângerând de tăcere...
Ştiu că nu-ţi e uşor...
Că nu ai mângâiere.
"Magii de miresme descântate de vraci",
Cu lacrimi de-acum te-ncunună...
N-ai să plângi, n-ai să uiţi, n-ai să ierţi, n-ai să taci,
Oricine ar fi să îţi spună.
Tu priveşte-te-n taină!
Căci "cascade de lacrimi"
Au izvorul în tine,
Sentimentele sunt conectate
La necuprins-
Vezi, fire de cupru -
Conductori iluzorii
Către întâiul sărut...
Ultimul vis - atingeri divine.
Lumina s-a stins pentru ea, pentru tine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-mi o fereastră

Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Şi când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de poveşti -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu eşti Tatăl meu şi mă iubeşti.

Aşa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup şi-apoi mi-ai dat un nume
Şi-n toate după Tine m-ai făcut.

Mi-ai dat iubire şi mi-ai dat credinţă
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învăţat că totu-i cu putinţă
Că nu-i nimic ce Tu nu poţi ierta...

Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ţi îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!