Pierdere
Mireasă-n valuri de argint
Sculptată-n arca veșniciei,
Cu val de stele te alint,
Te-nalț în cântul rapsodiei,
Veghez să-ți fie somnul lin
Și noaptea pasăre măiastră,
În dimineți să ne-nfrățim
Tăcut, cu-ntinderea albastră.
Corola florilor de crin
Să-ți fie voal peste ocean,
Iar când la tine am să vin,
Cu-ntreaga ființă să te am,
Să mi te dărui ca un vis,
Mărgăritar și chiparoasă,
Căci tu iubita mea, rămâi,
Eternă și cea mai frumoasă.
Nu-s stânci în inimi, nici nisip
Ca-nfiorarea ființei noastre,
Nici păsări vii fără de chip
Și sângeri de apusuri caste!
Din stele aurul s-a scurs
Pe tălpi, în suflet și-n privire...
Dar vezi?! Mireasa mea, te-ai dus
În marea mea nemărginire...
În rugul de sărut mă ai
Cu fiecare amintire...
De ce-ai plecat?! De ce?!
Știai că sunt nimic fără de tine...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre tăcere
- poezii despre tuberoze
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ocean
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.