Trimit îngeri la tine

Trimit cu eterul
Spre tine şoapta mea,
Şi gândul, efemerul,
Şi toată dragostea.

Pe adieri de vânt
Trimit raze de soare,
Şi tainicul cuvânt
Pe-a curcubeului culoare.

Trimit îngeri la tine
În noaptea cea senină,
Când te gândeşti la mine
Şi inima-ţi suspină.

Aş vrea să-ţi fiu eternul,
Aş vrea să-ţi fiu amor,
Şi amândoi destinul
Să-l facem mai uşor.

poezie de Răzvan Isac (6 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne potrivim!

Ne potrivim în gândul ce-l trimit la tine
Şi se întoarce mai puternic, de la tine.

Ne potrivim în cuvântul ce-l slobod spre tine
Şi se întoarce plin de dragoste la mine.

Ne potrim în visul în care te aştept pe tine
Şi în care fericire aduci pentru mine.

Ne potrivim în dorinţa plină de iubire ce o trimit telepatic la tine
Şi se întoarce amplificată precum un uragan la mine.

Ne potrivim în inima ce o am de la tine
Şi bate în acelaşi ritm în inima pe care o ai de la mine.

Ne potrivim in sufletul tău,
Perechea sufletului meu.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura sufletului tău

Pictez şi-aş vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar ştiu că-mi este-n fire destul de greu
şi-am potrivit o nuanţă ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanţe ce-mi fac sufletul mereu în apogeu.
Aplic nuanţe ce-ţi colorează gândul precum florile de măr,
ce vrei s-atingi uşor cu palma, visând gânditoare,
să-ţi dau parfumul clasic, sau modern şi să-l pun în păr
şi cred că ţi-ar place şi vrei să ştii, cum e oare!
Îţi trimit apoi fluturi să-ţi zboare-n pântec şi-n stern,
o frământare ce-o simţi când mi-ntâlneşti privirea,
ce face nisipul din clepsidră să-ţi cern,
ca apoi să-ţi pun aripi să văd însuşirea.
O parte din mine vrea să-ţi facă daruri,
că vreau să fie şi-n răvaş la acel apel
şi-aş vrea să am în tablou atâtea haruri,
ca să mă-închin mereu la chipul tău rebel.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac...

Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ţi va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiţi de lungi aşteptări
Îţi trimit în dar ca şi îmbrăţişări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le aşez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ţi-o trimit în dar,
Frumuseţea asta nu are hotar
Toporaşi grăbiţi vin în calea ta
Să-ţi sărute mâna, când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca şi de uneltiri,
Paşii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar şi-n calea mea!

Camelia Cristea

poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj

Toamna blândă îţi trimit mesager la uşa ta
Şi soarele la zenit să te mângâie aş vrea!
Frunzele să-ţi spună mut despre dragostea ce-ţi port
Când aduse sunt de vânt în al vieţii tale port.

Cu el, inima-mi aprinsă vine iarăşi să topească
Flori de gheaţă-răvăşite care vor să înflorească.
Tu, primeşte darul meu, fiinţa ce sunt şi-am fost,
Ce-a avut un rost mereu şi-acum parcă, n-are rost!

Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit şi în zi şi-n miez de noapte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vin

La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!

Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalţă şi te cântă
În drumul către zarea luminată!

E nebunesc! Aş vrea să-ţi cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să opreşti dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!

Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ţi fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit şi nard, din locul un' se moare!

Mă iartă că nu pot veni, poete,
Rămâi nemuritor între planete!

(In memoriam - poetului Valer Popean)

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret cu orhidee

Astăzi,
sub vechiul castan
de pe culmea de deal ruginit
îţi scriu
şi privind spre zenit,
un cer de cuvinte-ţi trimit.
Din gândul
ce-mi este robit
trimit vraja viselor mele,
limpede râu să-ţi suspine.
Tu caută
şi vino spre mine,
să faci visul nostru-mplinit!
Astăzi,
sub vechiul castan,
schiţez un portret de femeie,
alături de-o floare,
blând ideal
şi-n gând, floarea mea,
orhidee.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Şi-aduce iubirea în şoapte.

Visez să te mai ţin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Şi-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ţi fiu valul şi-ntreaga mare,
Să şterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Şi caut în orice-amintire
Cărări ale vieţii pierdute.

Visez să ajung pân'la tine
Să-ţi dau toată dragostea mea
Şi zborul spre stele, ştii bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Şi dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu eşti în braţele mele.

Visez şi acum, dar şi mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Şi ia toată dragostea mea.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş ţese inima de-a ta

Mi-aş ţese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.

M-aş face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aş vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.

Mi-aş ţese fiinţa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiţi, pe veci, să ne iubim.

Mi-aş face timp şi din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aş inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!

Aş ţese din raze de soare
Veşmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aş lua culoare,
Să colorăm viaţa din noi;

-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi eşti darul, sfânt, ceresc!

poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poseidon şi Afrodita

Cu frumuseţea ta divină
Faci şi îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.

Eşti ispită şi canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân şi Faraon,
Zeul antic arătos.

Sunt Poseidon, zeu al mării
Şi trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.

Tu poţi să fii Afrodita,
Zeiţa patimilor mele,
Aş vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.

Să reflecte chipul nostru
Peste mările adânci,
Peste valul cel albastru
Ce se loveşte de stânci.

Să-nchidem ochii, să plutim
Pe valul mării învolburate,
Ca doi zei să ne iubim
De acum spre eternitate.

poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul

Bradu-mi spune bun cuvânt —
— "Să-i trimit?" Mi-a spus: — Trimite-i!"
Tot m-am judecat cu mine:
Să dau bradului mai bine
Ori iubitei
Crezământ?

— "Nu-i trirnite!" zise ea.
— "Că n-am zor să ies în lume.
De-i trimiţi, îi fac de-ocară,
Că-i arunc pe uşi afară —
Scoate-mi nume
Cât or vrea!"

Am s-ascult de brad acum;
Fata minte cum îi vine.
Şi trimit chiar asta-seară
Peţitori la ea s-o ceară —
Rău ori bine,
Tot un drum!

De-o fi, brade, să ghiceşti,
Îţi încred o bogăţie:
Leagăn am să fac din tine,
Şi-un copil — de-o fi cu bine —
Ţi-l dau şie
Să mi-l creşti!

De mă-nţeli, te fac la noi
Poartă curţii: să te-ajungă
Câte rele pierzătoare,
Să te bată ploi şi soare,
Să te-mpungă
Vaci şi boi!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuţi de ploi,
Uitări să-ţi lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

Refugiu să găseşti sub cruci de rugăciune,
Alin să-ţi fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porţi îngeri, tăcerile-ţi vor spune:
Pahar de vis şi cer cu tine-am să-l împart!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, Milena, inventează o altă posibilitate ca să-ţi pot scrie. Să trimit cărţi poştale mincinoase e prea stupid; ce cărţi ar trebui să trimit nu ştiu întotdeauna; iar gândul în sfârşit că te-ai duce la poştă degeaba mi-e insuportabil, născoceşte, te rog, o altă posibilitate.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoicile m-au ajutat

Spuma din mare acum am adunat
Scoicile m-au ajutat cu sideful lor
Nopţile le-am albit, nu am dormit
Firul de stele ţesut din lumina lor

Voal subţire; Spuma am crosetat
L-am tivit, adăugându-i pe poale
Iubirile din nopţile de dor însetat,
Trimit gândul la tine pe înserare

De ajunge un voal la tine, pe înserat
Un vânt, un gând cu lacrimi o privire
Pe el scrise tot ce inima mi-a dictat
Citeste-l, tu eşti dragoste, tu eşti iubire

Şi noaptea se transforma-n zi de vară
Se aude un strigăt repetat din mare
Se-mbrăţişează norii ca prima oară
Trimit spre cer acum o dulce sărutare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te iert

Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă şi senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toţi plecăm, plecăm oricum.

Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ţi aline
Şi dor şi suferinţe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veşmânt.

Am să te iert, iubita mea, ştii bine!
Te voi ierta de tine şi de mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în fiecare zi

o să-ţi trimit în fiecare zi
câte o floare
să te înfloresc
iar tu să te trezeşti
în locul doar de amândoi visat
să nu mai ştiu
sub ce culoare te ascunzi
decât atunci
când sărutând petalele
eu voi simţi un tremurat...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solia gândului

Am să trimit la tine gândul
să-ţi spună despre viaţa mea.
Să-ţi spună că îmi este rândul
ca să plec din viaţa ta.

Nu-i vina ta şi nici a lumii
că-mi pleacă lumina vieţii.
Pleacă precum strălucirea lunii
când dau zorii dimineţii.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glas purtat de vânt

Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos şi blând
Dulcea mea crăiasă.

Şi vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îţi este dor de a mea privire!
Şi mă aştepţi să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.

Tot pe aripi de vânt,
Îţi trimit o dulce sărutare.
Şi vreau să-ţi spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.

Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri şi câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.

poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununi de stele

Din lacrimile mele am împletit cununi
Să le trimit spre tine, ca tu, să le aduni
Să-ţi faci noian de stele,
Şi dragostea, şi visul le-am împletit în ele.

Tu le­-ai privit cu milă din cercurile-nalte
Şi ai călcat pe ele, nu te-ai uitat în spate
Să vezi cum se destramă şi se retrag duios.
Şi totul pentru mine e încă dureros.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!