Nu mai este loc

un colţ de stradă s-a prăbuşit
într-o vitrină se bat afişe
aici se vinde dezbrăcatul oamenilor
dincolo de-o maşină care se bălăgăne beată
pe două borduri suprapuse, un puşti strigă
vând ziare

un cap nepieptănat îşi bagă un deget în nas
zice obraznic la poliţaiul crăcănat
este pentru cine-mi este tare drag
o fetişcană tunsă cu breton, în spate
trage după ea un lăţos
câinele latră la omul care cerşeşte
zice că a fost ministru

doi cu o singură lopată, sapă o groapă
uite şi piţipoanca, a ieşit dintr-o instituţie a statului
fira-ţi ai dracului de beţivi, nu vedeţi
...
o fereastră se deschide, dar nu în lumea noastră
ci spre grădina somptuoasă din curtea palatului
de marmură
construit din bordură peste bordură
un bărbat cu părul alb aleargă şi se uită înapoi
i-au dat drumul
nu mai este loc în închisori

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Căpitane Bordură, sunt hotărât să te fac duce de Lituania.
Căpitanul Bordură: Cum, dom'le Ubu, eu vă credeam tare pârâit.
Dom' Ubu: Dacă vrei, în câteva zile sunt stăpân în Polonia.
Căpitanul Bordură: O să-l omorâţi pe Venceslav?
Dom' Ubu: Nu-i prost, pezevenghiul, a ghicit.
Căpitanul Bordură: Dacă-i vorba să-l omorâm pe Venceslav, mă bag. Sunt duşmanul lui de moarte şi răspund de oamenii mei.
Dom' Ubu (năpustindu-se la el ca să-l îmbrăţişeze): Ah, Bordură, tare-mi eşti drag!
Căpitanul Bordură: Pff! Puţiţi rău, dom'le Ubu! Nu vă spălaţi niciodată?
Dom' Ubu: Rar.
Madam Ubu: Niciodată!
Dom' Ubu: Te calc în picioare!
Madam Ubu: Mare rahart!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stradă

cade jos şi o ridică, e felie.
salam, parizer sau ce o fi.
se uită speriată, o şterge usor,
de bluza murdară, slinită,
pe stradă e greu, nu-i uşor.
suviţe rebele de păr, este albită,
slăbită, pe trotuare de mare cartier.
cândva a fost şi ea curată.
avea şi o măicuţă şi fraţi şi surori
de copii uitată, uitată de lume,
se îndoaie şi zice: pământ să mă înghită,
că sunt... sunt tare necăjită.
uitată în viaţă de timp şi de vremuri,
vor veni şi mari ierni.
Doamne, iarna fă-o primăvară,
să trec din astă lume,
din stradă şi trotuar în casă şi căldură,
să mor şi eu batrână, dar în căldură,
că tare, tare mie de greu.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înţeleptul Solomon l-au întrebat odinioară un ministru al său, ce voia să se însoare, pe care să ieie din trei mirese ce au găsit? Căci una este de înalt neam, a doua este cu avuţie şi a treia săracă. Solomon, fără a gândi mult, i-au răspuns: "De vei lua pe cea de neam înalt, ea îţi va zice: Scoală tu, să şed eu; de vei lua pe cea bogată, ea îţi va zice: Taci tu, să vorbesc eu; iar de vei lua pe cea săracă, ea îţi va zice: Cum îţi place, aşa oi face."

finalul de la Dialogul unui holtei cu un boierenaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam de Ignacy Krasicki (1790), traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cumpăraţi

s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulţi ani
ia ieşit barba prin ziduri
un geam tremură şi se sparge
şoseaua s-a prăbuşit dincolo de cer, totul este haos
o mânuţă de copil se zbate-n zidul zile de ieri

am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranţa deaja îngropată de ieri
într-o staţie de viaţă, o femeie strigă către oraşul fără ziduri
nu cumpăraţi de vreţi a mai fi, zile pentru ei

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de Ierusalim

E o stradă pe care se vinde numai carne roşie
Şi o stradă pe care se vând numai haine şi parfumuri.
Şi e o zi când vezi pretutindeni numai schilozi şi orbi,
Pe cei plini de lepră, pe paralitici şi pe cei cu buzele-atârnând.

Aici ei înalţă o casă şi acolo dărâmă.
Aici sapă în pământ
Şi acolo sapă în cer,
Aici ei stau şi acolo merg,
Aici ei urăsc şi acolo iubesc.

Dar cel care iubeşte Ierusalimul
Călăuzit de ghiduri turistice sau de cărţi de rugăciuni
E asemeni celui care iubeşte o femeie
Îndrumat de manuale cu poziţii sexuale.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o masardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din carţi şi caite, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc, multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă, era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori şi dor
un popă şi-un dascăl, cu cădelniţa, târşesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri şi au şi ei pofte
sapa s-a oprit şi nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre şoselele vieţii se uita şi ea după fată
cu poftă şi cu o sete, de arsiţă-n priviri

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o mansardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din cărţi şi caiete, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă era să cadă, capul nu mai era cu el
corpul dezbrăcat din ochi, duce fiori şi dor
un popă şi-un dascăl, cu cădelniţa, târşesc haine negre
după ei
ochii le strălucesc, sunt tineri şi au şi ei pofte
sapa s-a oprit şi nu mai taie nimic, a ramas cu gura căscată
sus soarele luminează, astăzi, o altă zi
una dintre şoselele vieţii se uita şi ea după fată
cu poftă şi cu o sete, de arsiţă-n priviri

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu moare dintr-o dată. Încet, încet, i se închid ferestrele prin care priveşte afară. Uşa se deschide din ce în ce mai rar, spaţiu prin care aude lumea. Aerul nu mai intră în încăperea lui. Finalul! Omul nu mai este în acea încăpere. A plecat!

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

ard în mine, două smirne arome şi sunetele
mă strigă
doi copii stau ţinâdu-se de mână şi privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipeşte-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
linişte

sprijinit de un colţ de zid, un trup arcuieşte timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbeşte
la o maşină ce traversează, veche
maşini noi
luceşte o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceţi-mi loc
e strada, e lumea care trăieşte, sunt şi eu
sunteţi şi voi

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul din stradă

Sunt un pom.... un pom... oricare.
Rod... cu rod trudind pământul
Răsărit dintr-o-ntâmplare
Din sămânţă aruncată
Între piatră şi bordură,
Lund pieptiş şi griji şi doruri
Pe-o claviatură spartă.
Mi-amintesc - copilărie,
Truda boilor înjugaţi,
Setea, foamea şi durerea,
Dar şi dragostea de fraţi...
M-aplecam, copil, în coate,
Buchiseam... şi-n călimară
Puneam, întru veşnicie,
Suc de lacrimă amară.
Oh, ce viaţă chinuită!
Rădăcinile înfipte
Între piatră şi bordură,
Azi au început să doară
De aducerile-aminte.

Trecător grăbit şi bun,
Doar o clipă pooseşte
La copacul de acum
Cât cu dragoste rodeşte!
Udă-mi trunchiul obosit,
Scutură-mi cenuşa nopţii,
Fiindcă-s tare chinuit
De frecuşurile sorţii.
Te voi răsplăti cândva...
Umbra mea - cuvânt de pace,
Arşiţa-ţi va alina...
Trecătorul plânge... tace...
Pentru fapta ta de-acum,
Sus ăn ceruri ţi-e răsplata!
Trecătorul străin,
Şti, copacul este TATA.
Iată-l astăzi aplecat
Murmurând poveşti de artă.
Iată-l! Un copac bătrân
Aplecat de griji şi soartă.

"Am două ramuri - tinere vlăstare- "
Şopteşte vântul timpurilor noastre.
"Iar ele au azi două flori şi-o floare"
Un zâmbet -rază caldă de lumină -
Crescute dintr-o singură tulpină.
Iar cerul azi e cânt şi sărbătoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor

stradă şi-un colţ de stradă
în umbra colţului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită

soarele topeşte în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneaţă
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colţ de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colţ o cuprinde
ea strigă ameţită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colţ de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită

sirena urlă linişti ea sparge
se îndepărtează cu sonorul urlător
la colţ de stradă rămâne
un cui de pantof ca semn
înfipt în asfaltul de smoală
ce s-a întărit
atenţie în viitor!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Indignation" Jones

N-ai crede, nu-i aşa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Ţara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Şi dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie şi virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost şcolit
Şi că am citit cărţi.
Vedeţi în mine numai epava de om
Cu părul nepieptănat şi cu barbă,
Cu haine zdrenţuite.
Tot fiind lovit şi jignit continuu,
Uneori, viaţa unui om devine un cancer
Umflându-se într-o excrescenţa stacojie,
Ca mucigaiul de pe ştiuleţii de porumb.
Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieţii,
Înspre care am mers gândind că este o păşune,
Cu o târfa de nevastă şi cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi aţi chinuit-o aducându-i moartea.
Aşa m-am târât, ca un melc prin zilele
Vieţii mele.
Nu veţi mai auzi ecoul paşilor mei dimineaţa
De-a lungul trotuarului pustiu
Trecând spre băcănie pentru un căuş de mălai
Şi şuncă de câţiva bănuţi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu ştiu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate şi cânt apăsat, viaţa
strune fiindu-mi cârlionţii tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniştită dimineaţă
singurătatea ierbii înalţă tăcerea spre cer
capul tău întors îmi priveşte însă tristeţea
eşti dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viaţa ta trecător

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nancy: Tu eşti Omul cu dulciuri?
"Omul cu dulciuri": Da, faci sport?
Nancy: Poftim?
"Omul cu dulciuri": Dacă nu eşti dedicată întreţinerii fizice, nu pot să-ţi vând cu conştiinţa împăcată.
Nancy: Nu aş zice că Heylia este într-o formă de milioane.
"Omul cu dulciuri": Heylia este o grăsana leneşă şi sper să o bag în comă diabetică. Aşa că nu am probleme să-i vând.
Nancy: De ce?
"Omul cu dulciuri": Ca să o sperii. Oamenii nu se învaţă minte decât atunci când viaţa lor e în joc.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi maimuţoi

peste totul ăsta din care încerc să ies curată
ca o basma peste toate leagănele astea goale pe care
doar le-am privit şi ameţit în pupilă
cu fiecare teamă de mâine sau că mâine
vom duce furnicile înapoi în muşuroi
când uite ele vor să-mi vorbească despre vreme
şi cum vai lor nu le este ruşine să umble ca oamenii
printre oameni
la colţ de stradă umbrela mi se lăsase pe umeri din dor
şi ploua doar pentru tine şi pentru mine
speram să fiu salvată că de a doua zi lucrurile mari aveau să conteze
mama cu grădina ei plină cu flori tata cu tata
iar noi doi copii îmbrăcaţi în pijamale cu maimuţoi
să ne iubim

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După bogăţie aleargă aproape toată lumea, puţini reuşesc să o prindă. Cei care nu aleargă după ea au mult mai multe alte bogăţii, în sufletul lor!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrăţişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fără a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoşoaii, deasupra unei tapiţerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărţi multe, ticsite pe nouă poliţe mari ca de vreo patru metri, o maşină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colţ, în alt colţ un cufăr vechi; pe pereţi, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămaşa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoştea din copilărie, îşi ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram aşa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la faţă, cu ochii duşi, osteniţi de gânduri, mustaţa tunsă puţin, gura mică şi-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate şi melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca şi cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.

Alexandru Vlahuţă în Versuri şi proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrătişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fară a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa este însoţită de o lucrare de mari proporţii, ea este rezultatul unor strădanii repetate zi de zi; ea este ceva viu pe care nu trebuie să îl separăm niciodată de viaţa noastră cotidiană. Iată ceea ce trebuie să înţelegem pentru a putea descifra cuvintele lui Iisus: "Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta ".

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!