
Te vreau
acum
am răsucit timpul înodând secunde
destinul mă arde, trupul mi-e răsucit
picioarele-mi urcă cerul
pântecul mă absoarbe în tăcere
gura-ți sărut cu sânul
flămândă pieptul îți caută apăsarea
penetrează-mă iubitule
adănc
te vreau să mă iubești, acolo
cu durere, te mușc
ascunde-te în mine
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Acolo au stat timpurile mele toate
de sus a picurat un bob de albastru
jos s-a întrupat clipa revenirii, fără durere
dincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmente
îmi văd timid brațul ce trupu-ți în trecut îl cuprinde
cum tresare acum prin cuvinte
un tren șuieră și își duce străinii nopții, în tăcere
melcul neobosit și-n pași de fantomă
în întuneric soarta și-o duce
la marginea orașului iubirea se zbate-n noapte
și strigă cu ghearele, scrijelind trup alb
în cearceafuri de liniști și-n tainică plăcere
destinul s-a fragmentat pe cărări multimple
împletind trup în fuior de viitor, în timp
am luat la braț o taină de noapte care mă arde
iar acum aștept să vii încet după mine, pe deal acolo sus
unde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să plec
viața-mi este popas de picături de lacrimi, în căuș de stâncă
în bocet îmi târșesc cu greu pașii, pe-a cerului albastră boltă
vântu-mi cu zbateri în depărtări îmi umilește, sorta-mi crudă
astăzi mi-a venit singurătatea pentru mine și este prea adâncă
am tâmple ce strigă și sălbatec dor, apăsate de grele clipe
brațele-mi atârnă-n trunchiuri de copac, ce sunt mult prea grele
picioarele-mi sunt piatră grea, povară ce poartă numai durere
sufletul mi-e rană fără putere și sângerează, fără a vrea a piere
privire-mi devine oarbă și pierdută-n searbădă și-n tulburată ceață
am devenit tablou de strigoi, ce umblă printre gânduri, în astă viață
destinul meu acum se certă la un hotar al morții, în grea și amară luptă
nu vreau să plec sa fiu uitare, o flore pe un mormânt ce vrea să plângă
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocadero
Noroi, gheață și eu mic
Răsucit în mine
Zgribulit
Pantof rupt prin care se uită universul
Absurd, aberant
Și de neînțeles
Picături care pot să cadă
Din imense aglomerări
De dreptate sau nedreptate
Suflet mohorât așteptând
Nădejdi deșarte
Nici mila nu este prietena cu mine
Cineva, cândva, undeva
A trecut pe lângă mine
Cuvinte răsucite rostind
Spre mine, dar eu nu am înțeles
Eram mic și pricăjit
Jos, La Trocadero
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie-dor de tine, fată
Suavă, tristă și nemângâiată.
Mi-e tare dor de tine, fată.
Mi-e dor de păru-ți mătăsos,
De trupul cald și mlădios.
Mi-e dor de ochii-ți luminoși,
De sânii mici și grațioși.
Mi-e dor de firea-ți de fetiță,
De gura-ți ca o garofiță,
De chipul tău mereu sfios,
De glasul tău melodios.
De-ai ști ce tare te doresc,
Nu m-ai lăsa să pătimesc.
Vino la mine, odorul meu,
Ca să te strâng la pieptul meu.
Intră cu mine-n dulcele joc,
Mângâie-mi trupul cuprins de foc.
Tristețea vreau să-ți risipesc
Și sufletul să-ți încălzesc.
Te voi iubi și dezmierda.
Rămâi să fii lumina mea.
și când în brațe te voi strânge,
Te lasă și nu mă respinge.
Nu-ți fie teamă! Iubește iară!
Nu lăsa vraja ca să dispară!
Te grăbește. Vino n-dată!
Mi-e dor de tine fată!
poezie de Ion Rotaru (2001)
Adăugat de Ion Rotaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna sufletului
Caută-mă
setea vieții uitate în mine
arse buze crăpate în rozul cărnii
mă strigă-n fior de noapte
norii rodesc în pântecul cerului
mușc fructul iubirii
Ah!
văd luna!
nu mă ascunde visule în căpița vremii
nu mă încuia-n toamnă
lasă-mi o urmă din colbul veșniciei
pe colțul lacrimii tale ostenite
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum
s-a spart...
fruntea
în mii de gânduri
și idei
către margini...
către drum de suflet...
Fac autostopul și strig
hei... tu!
oprește-ți sufletul
din goana cea nebună!
eu sunt ca tine,
ia-mă și pe mine!
Dar...
sufletul îți trece
ce nălucă!
șoseaua rămâne goală
pantoful... găurit
și el a rămas înmărmurit
asfaltul arde
iar în pământ
lacrima îngheață-n soare
obrazul... scofâlcit
arde în nesperanță...
sufletul mi-e durere
și... dispare.
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete
picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopți
un pat și-un cearceaf alb
în fânarul vieții fac dragoste
trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
și-astâmpără setea unei lumi
mă simt udat de către viață
mă simt stejar ce crește-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
și simt cum cresc din tine norii și cerul
mă simt acoperit de iubire
vreau să fiu libertatea
ce nu cu prețuri lumești se cumpără
vreau să fiu cuvântul dintre buze
ce-mi șoptește, strânge-mă
și iubește-mă
vreau să fiu noptea
ce-n tine mă pătrunde
vreau să fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă din timpul tău
Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor
Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să știi!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor
așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!
Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele să-mi fie numai viață
Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă
geamul lăcrimează cu ploaie
te ating și număr secunde
mi-aduc aminte
că,
am pus mâna pe rotula genuchiului tău
că-am sărutat mai sus și-am am ars ca un jăratec
fiorul m-a electrocutat
talpa piciorului tău mă sprijiea, în străduință
și-am mușcat, cu sete, te vroiam cu totul
simțeam că mă doreai și mușchiul tău firav
s-a contractat
am alunecat usor spre cavitatea unde sunt tainele facerii tale
și-am simțit, că sărut inima lumii
și acum iarăși vreau
să mă agăț de un fir de păr, pentru ca să ajung
la umărul tău divin
gura-mi cerșește, încă o clipă de dragoste
să te simt că mă săruți, cu tine intrând în mine
te vreau
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa fără mine!
am lăsat un ceas să bată, secunda se scurge
ea urcă în sus, spre ne-viață
picături pe limbile pământului
de la răsărit spre apus, se revoltă
bat pământul cu pumnul-n cer și strig!
nicicând nu pleacă zburând în șir, cerul
plin de ne-albastru iar eu să mă număr în cuvine nespuse
nu strigați la mine, nu ești tu, norul din tine-ți-nghite
alei pline cu zile
aruncă-mi eul, te vreau nu mă plânge
arătă-mi colțul lumii, îmi strigă penița
pentru ca să am un sărut din viață de suflet
nu ninge cu mine-n suspine
atinge-mă cu iarba vieții
și nu uita!
nu mă săruta fără ca să exist pentru tine!
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreu totul
simt fiori în venele-n-albăstrite de iubire-n geană
coapsele-mi tremură silabic în mersul de sibilă
nu stau o clipă fără să doresc lumină
în întunericul doritor din mine ce se combină
ce-mi pasă de timpul care trece peste mine
vreu să fiu izvor, cascadă și grotă subterană
ce absoarbe cu plăcere nestăvilită izvoare doritoare
să simt pulsul lumii în mine, trăire intensă dureroasă
nu vreau de nimeni să mai aud și nici că-mi pasă
vreau totul de la viață, clipe, ore, zile de trăire și iubire
să fiu regină crisalidă în fluture de o zi și-o viață
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecați! Lăsați-ne țara
Pădurea mi-a fost prima casă, sorții
Copacii! - trecutul infinit în număr -
prin ei de multe ori, când văd pe cer un vultur
mă regăsesc, pipăind umeda țărână-a vieții
Acolo-mi cântă fructul, de sus întors
în jos sămânță
Acolo! văd răsăritul nostru și-apoi din el
o nouă existență
Acolo...
simt obida și-n ochi tristețea
simt trecutul sub umbre îngropat și viața
Acolo încet-n gând înșir pe prispa nopții
haiducul
găndul
tăcerea
iar noaptea
iarna, trecutul și cuvântul
Cămpia! - mi-a deschis fereastra zării -
mi-a deslușit lumina și cerul după ploi
Acolo am simțit depărtarea
râul
drumul
căderea vulturului
curcubeul în mii de culori
Marea mi-a vrăjit mintea, sufletul, gândul
Acolo am primit primul sărut
văntul mi-a mângâiat fața
lumina ochilor tăi
Acolo! - albul tău l-am privit tresărind -
urma trupului tău din nisip, mi-a simțit apăsarea
zgomotul valului a desăvârșit tăcerea
scoica privirea, iar mintea și ochii tăi spre cer ațintiți
uimirea
Casa din câmpie mi-a fost fereală de ploi
de haite de fiare, de ger și de vânt
Acolo copacul cioplit și înfipt în pământ
mi-a fost blidul, cana
lavița, nuielele din salcie puse la împletit
fereastra mi-a fost capul iubitei, privind spre răsărit
valea și pârâul, trupul meu răsucit
mi-a fost...
cărarea săpată între noi și ei
între apus și nevoi
Acolo unde soarele bate-n porți dimineți
doar el ne îndemna
viață! bine te-am regăsit, ridicați-vă și vă treziți
Acolo-n pădure și-n câmpie noi am fost
pruncul născut, bătrânul în toiag aplecat
râul în vale printre pietre călcat
femeia tânără între picioare goale strângând
fierbințeala iubirii
găndurile nașterii
roșul din asfințit
cuibul păsării din malul opus
cuib de ape cateodată dus
am fost plecarea, reîntorcerea, greșeala
acum vrem să nu mai fim în vânt
hoților, plecați și lăsați-ne țara
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în noapte
de n-am să vin în noaptea asta
să știi că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în brațe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, mușcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulți, puțini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere și tăcere
o lacrimă port acum
departe ești de mine
te chem în noapte în zvonuri de șoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
pașii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere și scrum, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foame
un râs forțat strâmbă în mine
credința din omul simbol
creștinătatea a reușit să impună
încă odată, inchiziția
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia
o caricatură explodează cu cartușe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci și deșert
se naște un nou coran, în Akem
basmale negre poartă copii morți
dar încă vii
ei fac instrucție cu grenade pe piept
un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de țigară
pe un geam scrie, haine second hand
mi-e foame
de o oază de liniște
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape rămase în ochii ei
Se crapă iar de dimineață
Pe buza ta, pe care-o mușc:
Schimbarea apelor la față
În ziua-n care mă împușc.
Se urcă soarele bătrân
Pe coapsa ta, când eu cobor,
Și nu mai vreau să mai amân,
Iubito, vreau să mă omor!
Acum, cu mâinile-amândouă,
Deschid priveliștea spre mine
Și-n picătura ta de rouă
Dărâm capelele sixtine.
Dacă nu știu a mă ruga,
M-ajută un diavol chior;
În ziua când vei fi a mea,
Iubito, vreau să mă omor!
E liniște. Un cormoran
Se spânzură de stuful ud,
Eu îmi găsesc un bolovan,
Sub care pun trupul tău crud.
Canicula m-a istovit,
Iar pușca mea e lustruită;
Iubito, taci! Eu am murit
Și tu... aproape fericită.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oră
se cerne pe tâmple amurgul
se aprind stele pe boltă
aștept să se facă tăcere, să plâng
zăbovesc la intrare
nu am timp să rămân
ceaunul arde pe sobă
eu caut linguri de lemn
cerul mi-e astăzi vecin în tinda durerii
aștept să mai plec și totuși nu vin
uneori adun lacrimi pe geană
să hrănesc uscatele lumi
mai ninge o oră
timpul a uitat să se culce
bate un clopot în biserici de suflet
ard îngeri pe drum
și mi-e frig
o oră a trecut
aștept să mai vină un an, în zadar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg
plâng și plâng
mai am cu mine
doar un fluier și o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere și multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg și curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar și trist
și lacrimi curg acum
iar și iarăși curg
mereu mă întreb
și câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut
arse buzele mi s-au strâns încleștate
prețul unei clipe s-a concetrat în mâini
durerea a devenit ascuțită
timpul picura cu încetinitorul gândurile mele
o picătură de ploaie a cazut și mi-a zdrobit arsura
sărutul a venit
când
priveam cu ochii din mine, așteptarea
m-am sufocat, dar am simțit că tot aerul din lume
intră-n mine
nu o să uit
acela a fost primul sărut
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!