Zâmbete strivite cu aripa nopții
Îngerii strivesc zâmbetul
Cu aripa nopții,
Sărutul înoată în sânii
Stelelor purtate în ochi de copii.
Veșnicia sângerează stagnarea
În al cincilea anotimp al despărțirii.
Ploile angajează amintirile
Din scoici amorțite
Pe firida de nisip a mărilor secate.
Lipsește vederea târziului disecat
Din porțile înfipte în dealul bisericii,
Vântul suflă prin ele
Cum privirea ta
Trece prin urechile îngerilor
Cerceii din gura izvorului
Înfășurați cu eșarfa
Brațelor sculptate în lacrimi.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
În valurile mării
În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.
Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,
Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.
Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.
Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frigul aduce căldura...
Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculți, către mine, prin troienitul drum.
Tu la pieptul meu îți încălzești conturul inimii, privirea,
Unde cuibărește la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.
Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete și flori,
Prin părul răvășit își întinde vântul aripi de viori.
Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioși taie fâșii din nenăscute păduri și livezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răcorire
Câmpiile își răcoresc în mine
Rodiile puse-n ochi flămând
Prin care luna a trecut în mare
Și soarele în vise și în gând.
În coaja-mi de stejar așează vremea
Valsul ei de lacrimi și frământ,
Doi porumbei sunt sânii tăi de aur
Din care sug lagunele pământ.
Statuile se lasă-ades purtate
Pe aripă de fluture în zbor,
Câmpiile se răcoresc în mine,
În sângele cuvintelor ce dor.
Rotund mi-e gândul de viață,
Aș vrea să fiu aripă-n nalt,
Prin zborul meu să treacă universul
Și tu, iubire, poezie-n salt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise plecate cu muntele la mare
Am pus inima nopții în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că ești la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiți de aburii iubirii,
Uităm să pășim în alt anotimp.
Rămânem conectați
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Civilizația frunzelor uscate
Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizația frunzelor uscate
Amestecate-n fum și-n bătătură
Cu dinții cerului de lapte.
Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfață pruncii siamezi
Mângâiați de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi și în livezi.
Civilizația frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredințat până la moarte
Crucea s-o purtăm, și tu, și eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuirile îndepărtează sărutul
Depărtarea plânge prin ochii timpului,
Tu plângi prin lumina ochilor mei,
Clipele se pierd în uitarea regăsirii
Dintre două statui ascunse sub tei.
Bucuria dispare-n cuvinte-nfundate
La gura cu sânge pătat cu petale,
Nasc perle în dinții de lapte-a iubirii,
În roua cu rime ies lebede-n cale.
Luna face baie în spume de dor,
Ne spală cu raze rotite pe frunte,
Avalanșa de-ntrebări umple întregul
Unde-n nisip se cerne un munte.
Travaliul vieții amețește în noi,
Închipuirile ne-ndepărtează sărutul
De s-aud lacrimile transfigurând
Jilțul ce ține, în palme, pământul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de sirenă
Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinți de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat
Un cântec de sirenă sfîșietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniștitor
Și vântul îmi smulge eșarfa
Un tremur zâmbet stârnește
Șuvițe ce mișcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezește
Și văd în zare cum un soare
Trimite raza roșie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înțelege mie șocul
Vântul sughițând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc
Eșarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al cincilea anotimp
Vreau să mă bucur de al cincilea anotimp
A crescut în mine din poeme
Și-a făcut un cuib în inima mea
Din fiecare vers așternut pe hârtie.
Îmi vine să alerg tot timpul prin iarbă
Desculță să mângâi cuișoarele verzi
Cu tălpile să alin durerea din frunze
Căzute în iarba înlăcrimată de moartea lor.
Vreau să împart la lume din mine
Toate ninsorile de flori și de frunze
Toate ploile cu pietre și pene divine
Rupte din norii și păsările Raiului ascuns.
Vreau să mă bucur de al cincilea anotimp
Ce are un picior de Toamnă în sânge
Iar celălalt este în gheată de Iarnă cuminte
Cu pașii rari prin sângele piciorului cald.
Rând pe rând mă apasă sub ei bucuroși
În timp ce ochii sunt cercetați de o Vară
Cu razele Soarelui din foc și mirări
Ce se sting rând pe rând în buzele Primăverii.
Vreau să vă bucurați și voi cu mine
De această nuntă a anotimpurilor nesfârșită
De patru doamne ce nu mi-au ajuns
Să-mi bucure sufletul până la atingerea stelelor.
Îmi vine să cânt de bucurie și reușită
De toate versurile ce mi-au născut un prunc
Un al cincilea copilaș ce mă urcă la Lună
Cu starea lui schimbătoare cât căscatul de somn.
E tare ciudat dar lipicios cum e mierea
Se lasă în vene și pulsează răcoros și duios
Apoi te înfierbântă și-ți dă inspirație să scrii
Până cântă cocoșul pe zăpada căzută în Toamnă.
Ador acest al cincilea anotimp încurcat
Cu un ochi primăvăratic și unul de vară
Cu un picior copt și unul înghețat de-o Iarnă
Ce mă calcă pe suflet și versuri.... de-mi vine să râd!!!
Iubesc al cincilea anotimp
Botezat de mine, Curcubeul Pământului
Născut din metafore și cele patru anotimpuri
El răsare și-apune în mine cu ploi, Soare, și ninsori
cu cozi de porumbei în orice moment.
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi ce-ntârzie zborul
Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,
Ploile traversează clipele și dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezește-un strigăt ce fierbe în surdină.
Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,
Ușa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână pașii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.
Blestemul de inscripții devine epitaf,
Moartea încolțește-n castroane cu pilaf,
Semințe slăbănoage își pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moșnegi.
A împietrit amarul în ochii care plâng,
Părinții pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri și Domnul e olog!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi surâzând
Doar prin vis mi-e dat
să te văd uneori, ochi surâzând
coridor de splendoare
copac dansând în văile cerului.
Nu te-am uitat
doar m-am îndepărtat puțin
sub voalul de purpură
vorbind cu ploile, cu vântul.
Lângă omoplatul stâng
se adună izvoare, păunii amurgului,
nevinovate cărări
fierbând de miresme.
Poemele nopții
le scriu cu aripa păsării
ce vine ades, la mine pe umăr,
hăituită de dragoste.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășim difuz prin ploile durerii
Pășim difuz prin ploile durerii,
Importăm manifestanți în strada mare,
Perfuzia cuvintelor e varză:
Coduri refăcute, puse-n sare.
Flămânzim cu stele reci sub nas,
Munca nu-i cu chef în țara-adevărată,
Rezistăm vioi în sărăcii și boli,
Cu recomandări și zarea-i bulversată.
Antagonic împărțim credință și iubire
În noaptea minților scăpate
Pe lampa lui Ilici care re-nvie
Peste cei ce rostuiesc gresite fapte.
Casele controversate sunt colivă,
Căința este-a doi părinți orfani
De copii, dar vor, prin moștenire
Să se-mbuibe cu euroi și bani.
Pășim difuz prin ploile durerii,
Luăm felii din țara noastră-n spate
Și o cărăm aiurea să o vindem
Unor făpturi stupide de departe!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coada lucrurilor...
În coada lucrurilor
Crapă respirația,
Trupul miroase
A balsam
Până la Dumnezeu.
Inima pândită
Iubește îngustimea unghiilor
Care aprind
Sfinții degetelor
Pictați în ochii
Bărbaților.
Femeile ies
În ușa bisericii
Unde tonalitatea
Indexează
Sânii sterilizați
De gingiile îngerilor.
Pe o pânză neagră
Trec umbrele
Desenate într-un subsol.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile cerului
porțile cerului oricând se deschid
căci iubirea este veșnic anotimp
cu puterea ei mai dărâmă un zid
fluturi de visare să valseze pe câmp
am făcut cu cerul solemn legământ
să îi ofer din suflet un curcubeu
născut din armonia dintre ploi și cuvânt
legat prin nemurire de Dumnezeu
cinci culori să-mbrace trupul de poem
reflexii de lumină și pe cerul nopții
în viața după moarte nu am să mă tem
că din slovele mele vor dispărea emoții
porțile cerului prin cânt se deschid
căci iubirea este anotimp candid
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor rătăcitor
Un pui de pasăre
Doarme sub aripa iernii,
Zăpada îl hrănește cu vise,
Vântul cu speranțe.
Gerul suflă în gheruțele
Gândurilor
Rătăcite-n uitare.
Iubita mea pictează
Pe-o coajă de pâine
O rază de soare
Scăldată în ceașca
Oceanului planetar.
Mai târziu orizontul
Se va curba
Sub aripile zborului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei
Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.
Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.
Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.
Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.
Ochii mei ți-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.
Ochii mei ți-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai prețios smarald
din poeziile create.
Ochii mei te-au adorat
iubite, înger ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.
Ochii mei ți-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristețea despărțirii.
Ochii mei acum sunt cenușii
și-au pierdut strălucirea
de umbre și neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.
poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme bătătorite des
Nimeni nu aruncă lacrimi peste jarul
Pus în armonia iubirii.
Începutul cuvintelor
Slujește respirația gândurilor
Ce se nasc
În zodia stelelor.
Frica poartă vântul
Ecoului călătorind
Prin ferestrele deschise
În jarul tăcerii
Florii cu ochii albaștri.
Candoarea sfințeniei
Pășește în univers
Măsurând urmele
Cu urmele iubirii
Bătătorite des!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!