Vorbele dor mai rău ca palmele.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Candela atârnată
Între palmele gerului
Înfloresc trandafirii obrajilor,
Vorbele devin țurțurii iadului
În care viața se ascunde.
Mă vezi?
Nu mă vezi?
Palmele gerului lovesc
Și merg mai departe
Îndulcind răzvrătirea
Sufletelor învinse
De-o candelă
Atârnată de lacrimi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vorbele tac
Când vorbele tac
un suflet se naște
și iubirea inundă
trăirile minții.
Trăirile minții
să treci te învață,
prin labirintul vieții,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minții.
Trăirile minții
îți zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minții.
Trăirile minții
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.
Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restriște
trăirile minții.
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul
Mi-am luat ochii în pumni și l-am mânjit pe față
cu vederea mea. Își înghițea vorbele!
Trosneau vorbele!
Gâlgâiau vorbele!
Se storceau vorbele de viață!
Se sufocau una pe alta
de alta
până nu a mai rămas
decât o simplă dimineață
lipsită de glas.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Își iau zborul doar vorbele ușoare; vorbele cu greutate rămân la sol.
aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos și Agape" (martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Între ele
Vântul mă ispitește
Cu șoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte sosește
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise..
Și cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel..
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut..
Intre ele țineam,.. ultimul sărut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele
Vântul mă ispitește
Cu șoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte sosește
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise...
Și cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel...
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut...
Intre ele țineam... ultimul sărut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui flecar
Din gura lui de marțafoi,
Curg vorbele în val, șuvoi;
De unde vorbele vin oare,
Când el în cap nimic nu are?
epigramă de George Budoi din Epigrame (30 mai 2017)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de avarie
înăuntru
o neliniște aproape de inimă
ștrangulează o iubire
se strivesc umbrele
e multă ură și nu vreau
să negociez nevoile trupului
în fașa oglinzii
temerea ascunde realitatea
e ca un fel de scuză
dar las de la mine
îmi unesc palmele
amândouă
atât timp cât
vorbele mele
caută iertarea
sunt golul dintre cele două respirații
prin care aleargă durerea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...
trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme îți amintești
mai târziu de ele așa cum și pașii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de ușor
să știi să așezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva ceva ce nu se mai așează
deloc exact peste ce știi tu cu adevărat
ca e în tine că simți.
oricine poate să facă vorbe unele după altele
oricine poate să vorbească nu asta
e principalul ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
și pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca niște urme în zăpadă...
poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de aproape ești?
Am întins palmele spre cer,
Am prins în căușul lor, iubirea,
Avea miros de tine...
de înălțimi cu fiori de dor!
Pe trup se zbăteau palmele tale
cu miresme de crini, ca o rafală de vânt într-o zi de vară...
ce mă chemau într-o lume de poveste...
Îmi plac poveștile de dragoste spuse la gura sobei,
unde căldura e ca inima,
îți încălzește trupul...
Cât de aproape ești de mine,
cu palmele să ținem iubirea?
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbele bune sunt ca aurul fierbinte ce se strecoară în inimile celor curați, iar vorbele rele sunt ca șoarecii scăpați din cursă.
Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe, dureri, lumi
nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simțire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Poezia este fratele tău
și sora ta
și tatăl tău și mama ta
și toți cei ce te conduc pe ultimul drum
să te boteze
cu gura ta
cu urechile tale
cu palmele tale de palmele tale
în care
te-ai strâns într-un pumn...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul palmelor...
Mi-am lipit palmele
de palmele tale
și am ales infinitul...
Ochii erau verzi
ca pādurea
și mi-am dorit marea...
Pārul avea miros
de busuioc
si am ales asfintitul...
De data asta,
mi-am lipit palmele
de inima ta
si am simtit cum bate,
lupta pentru viatā...
Trupul meu voia
sā respire alāturi de tine
si cerea iubire...
Era bine, era rāu,
sau era jocul
palmelor mele
si ale tale
lipite de iubire?
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesioniștii serviciilor de spionaj știu că, de mii de ani, în politica statelor și în diplomație, de regulă, vorbele nu au nicio legătură cu acțiunea. Vorbele sunt vorbe, iar acțiunile (cele subterane) sunt acțiuni. Vorbele frumoase se folosesc pentru a ascunde faptele urâte. Diplomația sinceră nu este posibilă, așa cum nu sunt posibile apa uscată și fierul de lemn. Sper ca viitoarele generații de oameni politici și cei care vor lucra sub stindardul serviciilor de informații ale României să înțeleagă aceste adevăruri fundamentale.
Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
- scriitor
- Un scriitor este cineva căruia îi pasă ce înseamnă vorbele, ce spun ele, cum o spun. Utilizând vorbele el își întărește sufletul.
definiție de Ursula K. LeGuin
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între palmele lui Dumnezeu - universul ușor ca o lacrimă. Între palmele omului - o lacrimă grea cât tot universul.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numește și nici gândirea după felul în care e înfățișată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor. Gândurile trebuie să hrănească vorbele, iar vorbele să îmbrace cuvintele.
aforism celebru de Pitagora din Legile morale și politice
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Penetrant
Prin mine vorbele goale
trec ca vântul
ce-aleargă prin pomi
făcând zgomot
și vacarmul n-are efect.
Vorbele bune însă,
din fapte bune ieșite
m-ajung,
pătrunzându-mi în suflet,
scoțând sunete plăcute.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnuri
Au albit cireșii-n zările-absolute,
Cerul în retină își scrie-n memorii,
Absoarbe privirea basme nevăzute
Când se-aștern în noapte roadele visării.
Se lovesc adâncuri, ne-oglindim în ele,
Vorbele respiră pe străzi părăsite,
Secunde veghează printre gene grele,
Răbufnesc în gânduri focuri chinuite.
Tâmplele zvâgnesc în palmele lunii,
În străfund cuvinte se privesc perechi,
Văzduhul sihastru e-n strânsorea mâinii,
Ploi mai cad pe suflet peste lacrimi vechi.
Curg încet petale pe-arcuș de vioară
Și-n mirosul verde rapsodia zboară!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!