Cartea! Cel dintâi, singurul şi ultimul tău prieten. S-alegi între ele, - atâta ţi-a mai rămas. Mai demult, le iubeam pe toate; astăzi iubesc puţine, dar puţin, în afară de ele, mi-a mai rămas de iubit.

citat din Ion Gorun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Şi să mă bucur cu ai mei.

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marc Aureliu a rămas într-o carte; fără cartea lui am avea un prieten mai puţin şi un motiv mai puţin ca să trăim.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

de ce să plâng
când lacrimi curg
tu astăzi pleci
în vremuri reci, târzii şi seci
iubirea între noi s-a aşternut în veci
am împletit în doi suspinul cel dintâi
demult, odată, între noi
astăzi durerea ţipă sugrumată
iubeam atunci, o fată, prima dată
la care porţi să bat acum, îndată,
iubirea noastră este scrum sau poate ferecată
iar cheia am azvârlit-o în cer
în noaptea aceea de beţie
acum adorm în nopţi târzii şi plâng în mine
femeie, eşti cupa de cucută sau doar un vis târziu, trecut, o dulce amăgire
sunt piatră azvârlită într-un colţ de mare
acolo, undeva, în depărtare
eram eu, erai tu
era doar o banală întrebare
păşeşc pe maluri de dor
paşii mă ard şi mă dor
rătăcesc între noi
căutând zadarnic un doi
în amurg, pe ţărmul pustiu
a rămas o piatră ce strigă în gol

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te înţeleg...

Te înţeleg, minune-ntruchipată -
în orice semn al tău e-o mănăstire,
în orice zâmbet, cartea de zâmbire
şi-n încruntare-o mare îngheţată.

Pe deget mă învârţi fără oprire,
cum vrei mă pui, prea neînduplecată,
sunt titirez la margine-ngropată
şi când mă bagi şi când mă scoţi, din fire.

Cu apa care curge-n râul morii
tu pleci în sihăstrie, eu mă dreg,
că ne iubeam cum n-am iubit, ca chiorii,

iar din beţia dragostei, întreg
mi-a mai rămas doar maximul erorii
că te pricep. Dar, nu... te înţeleg.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ABC-darul mi-a fost singurul prieten adevărat care m-a învăţat să mulţumesc mamei pentru viaţă, iar cartea singura prietenă care mi-a arătat cum să o fac.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul omului

Când lucrurile-o iau razna şi-ţi ies aiurea toate,
Deşi nu faci economie la efort,
Când ceasul îţi bate-n viaţă mereu ora trei din noapte –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când cu banii eşti pe sponci şi n-ai de unde să-i obţii,
Şi tocmai ţi-a venit veste că roibul tău e mort,
Şi tot ce mai ai e doar un şir de datorii –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când stai rău cu sănătatea şi simţi că inima te doare,
Şi faţa ta-i palidă lămâie, ridată prea de tot,
Iar doctorii îţi spun că ai nevoie de-o schimbare –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când hrană ai de-azi pe mâine şi cămara-i goală,
Iar slănină-n tigaie nu-i şi doar în vis mănânci un antricot,
Când faci foamea şi maţele îţi plâng şi se răscoală –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Pe vremuri de răstrişte şi de dispută janghinoasă,
Doar astfel poţi avea şi tu un plan şi un suport,
Mai poţi spera la o seară ca o sărutare de mireasă –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

poezie de Flann O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între azi şi demult

te ascult cel mai mult când tu taci şi exişti
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimişti
tu trăieşti cel mai mult în prezentul ocult
şi mă cauţi mereu între azi şi demult

pe aceleaşi alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt

te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
şi te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai ştiu nici ce eşti nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit

sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puţin
şi prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc şi ne pasc nişte lei

nu mai sunt ca un om şi nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult te-am visat (fragment)

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Te iubesc

Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...
E timpul iubirii de-nalt
Şi mă duc,
Zbor liber spre cer, atingere lină.
Copil, frate şi tată, mă duc,
Mă cheamă esenţa divină.
Te iubesc, suflet! Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca făclie,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul te iubesc

Primul te iubesc
L-am primit când eram în braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi.
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zîmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu Tu mi-ai spus te iubesc,
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci,
Când vă văd alergând pe aleea cu nuci.
E timpul iubirii de-nalt.
Şi mă duc,
Zbor liber spre-nalt, atingere lină,
Copii, frate, tată, mă duc -
Spre ceruri, esenţă divină.
Te iubesc, suflet!
Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca o rază,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

Am zărit astăzi la masă
Intr-un colţ de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura!

S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
_Ce frumos este afară
Adrian eu mă numesc

Am zâmbit si eu tăcută
Cu un gând departe dus...
Avea o cămaşă neagră
Elegant, puţin e spus

Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare se-nţelege
Am rămas cu ceaşca-n mână
Si-o cămaşă ce vorbeşte

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

Am zărit astăzi la masă
Intr-un colţ de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura

S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
Ce frumos este afară.
Adrian eu ma numesc

Am zâmbit şi eu tăcută
Cu un gând departe dus
Avea o cămaşă neagră
Elegant... puţin e spus

Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare... se-nţelege
Am rămas cu ceaşca-n mână
Şi-o cămaşă ce vorbeşte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada trecerii prin spini

Nu am ce să-ţi mai cer,
După cât te-ai schimbat
Sub alt colţ de cer
Alte clopote bat...
Suntem doar doi străini
Care nu-şi mai vorbesc
Printre atâţia spini
Cum să-ţi spun "te iubesc"?
Cum să-ţi spun "te iubesc"?

Ţie ţi-a trecut iubirea,
Mie mi-a trecut uimirea,
Ţie ţi-a rămas lumina,
Mie lacrima şi vina...

Nu am ce să mai fac,
Prea departe te-ai dus...
Şi îmi vine să tac
După ce ai apus...
Suntem doar doi străini
Care nu-şi mai vorbesc
Printre atâţia spini
Cum să-ţi spun "te iubesc"?
Cum să-ţi spun "te iubesc"?

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc în Octombrie

N-a mai rămas nici o speranţă,
La radio e anunţat cu insistenţă,
Acum e ultimul val de căldură
Şi-afară se schimbă ultima bordură.

Apare ca un fel de ameninţare,
Şi mă gândesc ca urmare
Să închid canalul cu dezinformare,
În ultima zi de toamnă cu soare.

Am să te iubesc în Octombrie
În fânul proaspăt cosit,
Şi în pofida ştirilor care sperie,
Ne vom purta ca doi îndrăgostiţi...
Afară e tot o vară târzie,
Şi un ultim şantier, fără concluzie...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopot

Mi-a rămas timpul mic,
Nici umerii nu-mi mai îmbracă...
Aş putea să-l port cu mănuşi,
Dar mă dor falangele frânte.
Nici măcar să-l ard
Sau să-l beau
Nu mai pot...
Şi ora mă strânge în braţe,
Îmi rupe cele mai puternice
Două coaste.
Mi-a rămas minutul scurt,
Adânc înfipt în plămânul stâng,
Secundele se sparg pe buzele-mi uscate...
Mi-a rămas timpul mic
Şi imposibilul meu dus spre eternitate.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun

rămas bun foşti copaci,
pe curând,
vă mutaţi emigranţii spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai creşti înc-un an
un poem incognito foşnind
şi-anotimpuri de păsări pe ram

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colţul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...

Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze şi. l murmur încet...
cald, departe, dar cald...

Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s-au stins în focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald şi departe...

Oamenii nu iartă "păcatele",
însă Cerul se deschide in fata strălucirii "pacatoasei" Iubiri...

..."căci mult a iubit..."

poezie de Mariana Daniela Bidaşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!