Frunze de toamnă

Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picând ca o ninsoare
Fac pământului cunună.

Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le, le-asamăn
Cu iluziile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de toamnă

Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picînd ca o ninsoare
Fac pămîntului cunună.

Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le le-asamăn
Cu iluziile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de toamnă

Din tot ce e mai trist în toamnă,
Pe când natura-i mai pustie,
Trezind în sufletele noastre
O notă de melancolie,

Gândesc la florile acelea,
Cununi de-aducere-aminte,
Cari-au trăit în cimitire
Şi mor uitate pe morminte...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul VI

Mi te amintesc aşa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenuşie şi inima liniştită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Şi frunzele cădeau în bălţile din sufletul tău.

Întinzându-mi braţele ca o plantă căţărătoare,
frunzele îţi împânzeau vocea, calmă şi împăcată.
Artificii de veneraţie în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce şi albastră răsucită pe sufletul meu.

Îţi simt privirea călătorind, şi toamna se îndepărtează:
pălărie cenuşie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
şi săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniştite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.

poezie clasică de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi toamnă

Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâşneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foiţa ruginită
se aşează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părţi percepute diferit
aceleaşi frunze ce cad
haotic....
şi doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
că iată a venit!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave-Maria

Ave-Maria... Şi spre bolta
Măreţului şi trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalţă ca un plîns amar...

În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.

Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.

Şi-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
Părea de veacuri că aşteaptă
Cuvîntul ultimeî iertări.

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave-Maria

În biserica Sf. Ştefan

Ave-Maria... Şi spre bolta
Măreţului şi trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalţă ca un plîns amar...

În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.

Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.

Şi-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
Părea de veacuri că aşteaptă
Cuvîntul ultimeî iertări.

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la faţă mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu ştiu unde şade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlneşte cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ţi vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naşte zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopţii
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Şi pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanţa luminii aşezate ca nişte trepte de piatră Nemişcate aşteptând, oare ce va zice?
Tot aşteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă şi ruginie.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul, ca şi adevărul, vor rămâne etern cele două orizonturi nelimitate către care se va înălţa mintea şi sufletul omului.

citat celebru din Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pică fisa

Ne pică fisa
Şi asta se-aude defel
Încet sau mai tare
O oră sau zile-n tunel.
Monezi curg întruna
Prin mâini cu arici,
Pică şi frunza,
Pică şi omul
De beri si halbe cu frici.
Ne pică fisa,
Asta e bine
Cădea oricum
Vom ştii dacă pică mai tare
Sau pomii mai cad peste drum.
Aştept o schimbare
O fisă prin fantă să pun,
Ne pică fisa,
Acum e momentul să spun.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce ea trece

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguţe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...

Întristarea şi-a aruncat vălul peste mine:
Mai puţin o creatură în acestă lume
Şi un înger mai mult în ceruri.

Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea mea

Minunea mea cu ochii mari şi calzi, cu glasul blând
Şi trupul de mătase
E ziuă şi lumina inimii mele zboară către tine
Tu, cea mai frumoasă dintre poeme
Ochii tăi îmi cuprind nopţile şi visul creşte trandafiri
Gândul meu care bea apă din stele şi rouă
E cu tine ca o fereastră deschisă în zorii luminaţi.
Tu eşti cerul meu şi muzica inimii mele.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de toamnă

lasă-mi toamnă strugurii dulci
şi arome de castane coapte
lasă-mi florile în văi şi lunci
nori ruginii se strecoară în şoapte.

lasă-mi toamnă frunzele verzi
în codri ce adăpostesc atâtea basme
te-ai legat de mine ca să nu te pierzi
prin lumea înţesată cu marasme.

lasă-mi toamnă iubirea mireană
visul cu care pot zbura la stele
lasă-mi cântecul viu de soprană
să se cuibărească în gândurile mele.

lasă-mi lumina să mă mai iubească
soarele iubirii în mine să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile mele

Când eram tânăr odată mi-am făcut şi eu iluzii,
Şi nu una, o mulţime, fără teamă de confuzii;
Însă una câte una, pier iluziile mele,
Tot aşa cum dimineaţa pier pe cer mulţimi de stele.

poezie de George Budoi din Poezii (27 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire de toamnă ...

Este atunci când sentimentul dragostei
Se desprinde,
Parcă smuls,
Din priviri
Şi se aşterne umil,
În bătaia gândului,
La picioarele sufletului oglindă...
Este atunci când braţele-ţi cuprind tăcerea,
Şi nemişcarea
Şi robia
Dar dezlegi aprinsele bătăi de inimă...
Este şi atunci, cănd îţi dai seama,
De frunzele pierdute,
Scuturate a pagubă,
Ce într-un sfârşit
Prinde viaţă
Rămăşagul tău cu neghiobia...
O iubire de toamnă,
Răstignită
Pe o silabă...
Sfredelind învierea!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drumuri

Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.

Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Şi c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...

Azi te urăsc... şi-mi caut drumul
În urma ta;
Tu eşti aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viforul iernii.
Uitate sub zăpezi
toate frunzele verii.
Ochii mei
orbiţi de ninsoare.

tanka de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele au fost aruncate

Poetul riscă toamna
dar nu curge
pică

Pur şi simplu
pică
frunza

Galben de Bacovia
adică

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă, toamnă, să iubesc...

Mai opreşte-ţi, toamnă, timpu-n loc
Şi-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Şi de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă şi-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ţi iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşul cu amintiri

Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieţii mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, ştiu se cheamă, trăire.

Aş vrea să duc o viaţă mai rafinată,
Cum, nu ştiu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viaţă
Să fiu bună, veselă în fiecare dimineaţă.

Mi-aş umple coşul cu amintiri frumoase,
Să văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aş prinde-n gene lumina nestemată
Şi mi-aş aşeza în plete o cunună fermecată.

Numai că povestea va avea un sfârşit...
Şi-aş vrea ca-n coş să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
Să fac din urmă turul vieţii mele...

poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!