Omul din mormânt

a ieşit pe acoperiş ziua
în căutarea iertării
nu a acceptat să vorbească
cu nimeni despre gestul
care îl împingea jos
într-o sinucidere asistată
filmată şi comentată
era un fost copil abandonat
la o casă de copii
acum era puţin fumat
se lăsa în voia vântului
să zboare spre pământ
de la etajul şase
moartea-l priveşte cu ochii blânzi
era o victimă anonimă
care dorea să facă tumbe
în aerul poluat din oraş
cine nu-şi face cruce
pentru drama acestui sinucigaş
care a dorit să fie icar?
plânge-n barbă şi prietena lui
nu-l iubeşte sau ceva de genul ăsta
dar o apucă mila

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne căutăm pe noi

în noaptea ca o gaură neagră
şi ceva ne împingea din spate
spre răsăritul soarelui care se prelingea
pe stâncile din jurul peşterei
aveam la noi aripile ascunse
pe sub hainele de purtat în valiză
ştiam că vom zbura peste ani
în căutarea noastră nebună
cu gesturi de neputinţă strângeam probe
despre ultima iubire aşezată pe-un rug
umblam cu hărţi tridimensionale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la masă

faţă în faţă traşi cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din faţă
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aş vrea să-ţi spun
dar nici eu nu ştiu
faza este de la începutul filmului
unde doi îşi povestesc ce păţeşti
dacă faci masaj la picioarele
iubitei şefului tău
te aruncă de la etajul şase
peste o seră la parter
şi ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
urâtul îţi mănâncă hamburgerul
bea din sprite
trag în tine dacă vrei să mori
şi acum vrei
eşti într-o stare ce nu se poate spune
aş vrea să-ţi spun cum eşti dar mă tem
să nu mă arunci de la etajul şase
peste o seră care face umbră pământului
stau la masă aliniaţi cu o riglă
ea îl sărută şi-i spune:
ar trebui să jefuiască ceva
şi pot începe cu localul unde au mâncat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Helen Hirsch: În prima mea zi aici, m-a bătut pentru că am aruncat oasele de la cină. A venit la miezul nopţii şi m-a întrebat unde sunt. Iar eu l-am întrebat, nu ştiu cum, nu l-aş putea întreba acum, am spus "De ce mă baţi?" El a răspuns: "Motivul pentru care te bat acum este faptul că mă întrebi de ce te lovesc."
Oskar Schindler: Helen, îmi pare rău pentru problemele tale.
Helen Hirsch: Le-am acceptat.
Oskar Schindler: Le-ai acceptat?
Helen Hirsch: Într-o zi mă va împuşca.
Oskar Schindler: Nu, nu te va împuşca.
Helen Hirsch: O va face. Văd lucruri. Luni eram pe acoperiş cu tânărul Lisiek şi l-am văzut pe domnul comandant ieşind din casă în curtea interioară de sub locul unde stăteam noi, scoţându-şi arma şi împuşcând o femeie care trecea pe acolo. Era doar o femeie cu o boccea, pur şi simplu a împuşcat-o în gât. Era o simplă femeie care se ducea undeva, nu mergea nici prea repede, nici prea încet, nu era nici mai grasă, nici mai slabă decât altcineva şi nu-mi puteam da seama ce făcuse. Cu cât îl vezi mai des pe comandat, cu atât îţi dai seama că nu există un set de reguli după care să trăieşti, nu-ţi poţi spune "Dacă urmez regulile acestea, voi fi în siguranţă."
Oskar Schindler: Nu te va împuşca pentru că îi placi prea mult. Te place aşa de mult că nici nu te va lăsa să porţi steaua. Nu vrea să ştie nimeni că este înnebunit de o evreică. A împuşcat femeia de la trepte pentru că nu însemna nimic pentru el. Era doar una dintr-o serie care nici nu-l satisfac, nici nu-l jignesc.

replici din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

zgârcit

Zgârcitul nu este cineva care încearcă să facă economie ca să-i ajungă banii până la sfârşitul lunii, ci unul care nu se abate din drumul lui, nu face niciodată un cadou, nu invită pe nimeni acasă la cină, iar dacă este obligat să o facă, îi serveşte minimul necesar. Nu cheltuie bani pe haine, nu îşi cumpără maşină, şi, dacă are una, e aceeaşi pe care o conduce de ani buni şi care, oricum, e o rablă. Toate lucrurile lui sunt vechi, uzate şi urâte şi nu-l interesează să le schimbe. Nu apreciază nici măcar cadourile, pentru că nu le înţelege motivul. Nu ia niciodată cina în oraş, şi dacă este obligat să o facă, comandă ceva care costă mai puţin, chiar dacă nu-i place.

definiţie de Federica Bosco în 101 reţete. Cum să îl găseşti pe Făt-Frumos (fără să mai săruţi vreun broscoi)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a fost concentrată de-a lungul întregii istorii în acea persoană singuratică de pe cruce, care spunea că putea să cheme îngerii pe pământ în orice clipă într-o misiune de salvare, dar a ales să nu o facă - pentru noi. În patimile Sale, Dumnezeu a acceptat proprii Săi termeni ai dreptăţii.

citat din Philip Yancey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ucis

A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
Cu sângele ei a pictat un tablou,
A pus un peşte de baltă
Să danseze în "Giselle",
La luat pe Dumnezeu
şi l-a dus la o casă de randevu.
Tablourile lui se vindeau
Ca pânea caldă,
Nimeni nu ştia
Că artistul murise
Cu o sută de ani înainte,
Dar cineva schimbase semnătura.

Deschid fereastra de la etajul şapte,
Simt nevoia irezistibilă să zbor,
Aş dori să planez peste oraş,
Să nu mai revin la etajul şapte,
Există ceva mai banal
Decât cifra şapte?
Nu vorbesc despre simbol,
Dar etajul şapte ar trebui desfiinţat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deo­sebire de profesorii mei de la Filosofie, care nu-şi prea ascultau studenţii, fiind înclinaţi să vorbească tot timpul despre ei şi despre ideile lor, Constantin Noica era atent la tine. Era capabil să intuiască din frământări, din lecturi şi preocupări care e tema ta, acea temă pe care trebuie s-o urmezi.

Vasile Dem. Zamfirescu în revista Formula As (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apucă de croi din nou, şi în şase săptămâni abia putu face ceva care să mai semene a grădină, iar argatului îi făgădui o sântă de bătaie, sor' cu moartea, de s-o mai întâmpla una ca asta, şi să fie şi gonit. Împăratul se luase de gânduri văzând pe fiică-sa tot tristă. Ea acum nu mai voia să iasă afară nici din casă. Hotărî dară să o mărite şi începu a-i spune de cutare şi cutare fiu de împărat. Ea nu voia să audă de nici unul. Iar daca văzu aşa împăratul, adună iară sfatul şi boierii şi îi întrebă ce să facă? Unul din boieri îi zise să facă un foişor cu poarta pe dedesubt, pe unde să treacă toţi fiii de împărat şi de boieri, şi pe care-l va alege fata, să-l lovească cu un măr de aur ce-l va ţine în mână, după acela s-o dea împăratul. Aşa se şi făcu. Se dete sfară în ţară că este hotărârea împăratului să se adune mic şi mare şi să treacă pe sub poartă. Toţi trecură, dară nu lovi nici pe unul.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lunga petrecere tristă

Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineaţă
şi cum dimineaţa se duce.

Cineva spunea
cum se opreşte vântul şi cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuieşte.

A fost o noapte lungă
şi cineva a spus ceva despre cum îşi revarsă luna lumina
albă
pe şesurile reci, cum nu era nimic în faţă,
în afară de-aceleaşi lucruri.

Cineva a menţionat
un oraş în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
Începem să credem

că noaptea nu se va sfârşi.
Cineva a spus că muzica încetase, dar că nimeni
nu a observat.
Apoi cineva a spus ceva despre planete, despre
stele,
cât de mici erau, cât de departe.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul din adâncuri

Bărbatul copil mă priveşte calm
simt în ochii lui gheaţa
mă iubeşte şi vrea să protejeze

el spune rostind rar cuvintele:
"Ceva rău se ridică şi poate va cădea."
repetă la nesfârşit
îi spun să tacă să citim o poveste
să ascultăm muzica

greşesc

acum câteva minute am înţeles

el ştie ce va urma
o zbatere de niciunde
ochii lui se întunecă
şi da, răul se ridică
câteva minute luptăm cu el, cu răul
liniştea se aşterne

bărbatul copil adoarme
când se va trezi se va întoarce
el,
bărbatul copil,
care mă iubeşte

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecte

Mă voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi şi despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ şi despre univers;
Voi scrie despre stat şi despre mers,
Iar despre ţară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munţi
Şi despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punţi,

Pe care voi dori trecut să fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Şi care învechitu-s-au ca vinul,
Tot aşteptând un gol să-şi facă plinul.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (27 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gian: De ce eşti necăjită?
Lisandra: Fiindcă sunt un copil abandonat.
Gian: Ei drăcie!
Lisandra: Crezi că numai copiii în faşă pot fi abandonaţi?
Gian: Şi cine te-a abandonat?
Lisandra: Mai întâi tata, pe urmă mama, şi acum un băiat.
Gian: Mizerabilul!
Lisandra: Nu e mizerabil, e un băiat care nu mă iubeşte.
Gian: E un prost.
Lisandra: E unul din cele câteva milioane de proşti care nu mă iubesc.

replici din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alibi

cineva sângerează în mine
dimineaţa
la amiază şi seara
nimănui nu-i pasă
evadarea în afara dimensiunii
ar fi un alibi
o realitate care
erodează timpul
într-o viaţă fără duminici şi
fără niciun Dumnezeu
schimbarea nu ar fi observată de nimeni
doar lumina ar exersa ivirea
între două începuturi
totuşi
în ziua a şaptea
mă voi odihni
apoi
voi mângâia ceea ce voi lăsa în urmă
apa
pietrele
şi vântul
despre plecarea mea spre nicăieri
sau spre un alt tărâm
unde începe singurătatea
nu voi vorbi cu nimeni

gestul va salva o lume

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce n-a fost

La judecata de apoi va fi
Încurcătură mare
Că oamenii nu vor fi judecaţi
Pentru ce a fost cât pentru ce n-a fost.
Ion.
Ăsta va intra primul
Şi nu-l va întreba nimeni
De ce a făcut aia şi aia
Dar va fi întrebat
Tu ştii ce s-ar fi întâmplat
Dacă tu nu făceai aia şi aia
Ce planuri avea Dumnezeu
Cu aia şi cu ăla
Şi nu va şti să răspundă.
Ionel.
Ăsta va intra al doilea
Şi nu-l va întreba nimeni
Ce-ai căutat acolo sau dincolo
Că ăsta ar găsi răspuns
Ar spune că ea încă
De aici a vrut acolo
Şi-ar scăpa
Mihai.
Aşadeci oamenilor li se vor pune
Doar întrebări despre ce n-a fost.
Şi n-a fost nici iubirea mea.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (20 septembrie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecarul: Ei bine, să-ti zic eu ceva, băieţaş. Ştii ştampila aia mică pe care scrie Biblioteca Publică New York? Poate că nu înseamnă nimic pentru tine, însă pentru mine înseamnă al dracului de mult. Sigur, n-ai decât să râzi. Ştiu eu genul tău: insipid, care face scene şi încalcă normele. Da, ştiu eu ce gândeşti: De ce face tipul ăsta atâta tămbălau de nişte cărţulii vechi? Să-ţi dau un indiciu, puştiulică. Poate oamenii ca tine şi ca mine pot trăi fără biblioteci. Poate. Desigur, suntem prea bătrâni pentru a schimba lumea. Dar copilul acela, care se aşează şi deschide o carte, chiar în momentul ăsta, într-o aripă a bibliotecii locale, şi găseşte desene cu penisuri în The Cat in the Hat sau The Five Chinese Brothers. Nu merită ceva mai bun? Uite, dacă tu crezi că este vorba despre plata întârziată a unor amenzi şi cărti care lipsesc, greşeşti. Este vorba despre dreptul acelui copil de a citi o carte fără ca mintea să i se pervertească. Sau poate asta te excită, Seinfeld. Poate aşa te simti bine, tu şi prietenii tăi. Am o veste pentru tine, puştiule: S-a terminat cu distracţia. Ai 7 zile la dispoziţie, Seinfeld. Adică o săptămână.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

va veni cu siguranţă şi acel moment
în care mă voi sătura de scris
poezii şi voi trece la testament
scrisorile mele de azi
vor fi atunci închise spre nord
spre casa în care
naşterea a dat lumii
un copil minunat cu ochii foarte

albaştri

Lui
pentru că ridică norii mai sus decît sunt
îi voi lăsa toată puterea mea
şi lacrimile
să plîngă cu lacrimile mele verzi
şi să-l doară cât mai puţin
cît mai puţin

puţin cu puţin
va aduna de o poveste pe malul mării
în care locuia cu mama
mama Lui
care dimineaţa rîdea mult
iar el zicea că de la rîsul ei fericit
creştea pădurea

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pribege

Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.

Răpusă de boală şi de întristare
Fără mângâiere şi în suferinţă
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-aşternu tăcere peste a ei fiinţă.

N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.

Pierdut se aşează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Şi să îi hrănească trupul plin de dor.

A trecut o zi... sau... cine mai ştie
Zăpadă şi ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama şi-al ei câine ce-a fost credincios.

Mamei... si câinelui ei credincios, Nicuşor...

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era convinsă că are o misiune: să transforme lumea într-una mai bună pentru generaţiile care vor veni. Să se alăture altora, aidoma ei, să arate că arta nu era numai un fel de divertisment, de amuzament pentru o societate pierdută. Să vorbească despre defectele celor care conduc lumea, să salveze copiii care acum mureau de foame în cine ştie ce loc din Africa. Să vorbească despre problemele mediului înconjurător. Să pună capăt nedreptăţii sociale.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

închide la birt -
fac tumbe prin zăpadă
în drum spre casă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!