E ciudat că sunt nevoit să tac lângă oamenii care trăiesc alături de mine şi vorbesc numai cu cei care sunt departe de mine în timp şi spaţiu, care mă vor auzi.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nevoit să câştig, dar sunt nevoit să fiu onest. Nu sunt nevoit să reuşesc, dar sunt nevoit să trăiesc cea mai bună viaţă pe care o am. Trebuie să stau alături de cei drepţi şi să mă despart de ei atunci când greşesc.

citat celebru din Abraham Lincoln
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp. Tot ce este, toate acestea sunt eu, numai că eu sunt limitat de spaţiu şi timp. Ceea ce numim dragoste e numai manifestarea acestei conştiinţe. Manifestarea este, desigur, mai vie în raport cu fiinţele mai apropiate în spaţiu şi timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce trăiesc lăuntric, şi care nu este numai de la mine, nu am dreptul să o păstrez numai pentru mine. Sunt eu, oare, în acest fragment de istorie a umanităţii, unul din numeroşii receptori, care trebuie apoi să emită mai departe? Să emită ce? Încă nu ştiu.

citat clasic din Etty Hillesum (4 iunie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi...!

Nu te-am lăsat să ştii de mine...
Ştiam că nu poţi înţelege!
Schimbările îmi sunt alpine,
Şi nu fac parte dintr-o lege!

Nu ai putut să mă cunoşti...
Nici când eu ţi-am întins o mână,
Pe care acuma o împroşti,
Ca semnele să tot rămână!

Sunt ce nu poţi cuprinde-n tine!
Sunt paradox multicolor...
Veleitaţile-mi divine,
M-au renăscut, trăiesc şi mor...

Să fie numai lângă mine,
Aceia care pot simţi...
Dragostea dusă la ruine,
Şi renăscută a trăi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt eu

Eu nu sunt eu.

Eu sunt cel care
merge lângă mine şi pe care nu-l văd,
pe care din când în când reuşesc să-l vizitez
şi pe care de cele mai multe ori îl uit:

Cel care rămâne calm şi tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.

poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata francheţe o pot avea numai oamenii care trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care trăiesc înaintea oamenilor au umblat şi vor umbla cu tertipuri.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune: încearcă numai să trăieşti doar tu în legea iubirii, în timp ce toţi oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, îşi vor bate joc de tine. Aşa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie aşa. Iubirea şi mintea nu se află numai în mine, ci în toţi oamenii. Nu putea Dumnezeu să pună în noi iubirea şi mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încerca să trăim în iubirea care a fost sădită în noi şi care ne atrage. Nu poate să fie aşa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Sunt la vârsta marilor culori
şi-a marilor uşi
care anunţă neantul,
dar pe care nu voi a le deschide
decât din mine şi cu mine
cum vreau.

sunt la vârsta marilor muzici
şi-a marilor acorduri
cre anunţă un ţipăt
dar pe care nu voi a-l auzi
din mine,
decât dincolo de mine.

sunt la vârsta marilor irişi
şi-a marilor unde
care anunţă eclipsa totală de culoare
dar eu nu vreau s-o văd, încă

din mine se deschid uşi cu strigăte de fericire

poezie de Corina Plesa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp pervers

Auzi cum vin anii?
Timpul trece
pe lângă mine...
pe lângă tine.
Oare când au venit?
Auzi cum se duc anii?
Timpul fuge
De mine...
de tine.
Oare de ce fuge?
Vezi distanţa?
Vezi rezultatul fugii
şi venirii
anilor
pe lângă mine,
pe lângă tine,
de mine,
de tine,
Ce timp pervers!

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, făcând însemnări, n-am înţeles ceva despre înviere. Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieşi prin iubire în viaţa Întregului, în conştiinţa iubitoare a tuturor celor de care te leagă comunicarea, atingerea, pregătirea de a iubi tot. Iar toate astea, ascunse mie în timp şi spaţiu, nici măcar nu există. Există numai Dumnezeu, acel început al nonspaţialităţii şi atemporalităţii care e în mine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea noastră, cei mai săraci sunt aceia care râvnesc la podoabe; cei care ştiu cel mai puţin o limbă sunt aceia care, în timp ce vorbesc limba maternă, folosesc cuvinte străine; cel mai puţin milostivi sunt aceia care iubesc pe toţi oamenii; iar cei mai săraci cu duhul sunt aceia care se proclamă oameni serioşi.

citat din Sibil
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii egoişti, care se iubesc numai pe ei, nu pot rămâne alături de oamenii generoşi, de care sunt iubiţi! Pentru că sunt imuni la iertare, înţelegere, iubire! Un gest neînsemnat de neiubire (considerată de ei), le zdruncină Eul, făcându-i permeabili urii! Urii ce se năpusteşte asupra lor ca un balaur cu mii de capete şi-i devorează fibră cu fibră! Iubiţi sau urâţi de oameni, trebuie să ne străduim să rămânem lângă ei!

Iulia Mirancea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a înţelege limpede irealitatea spaţiului (corporalităţii) şi timpului (mişcării), faptul că şi una şi alta sunt numai limitări alea gândirii noastre, trebuie să concep şi ca trupul meu în spaţiu, precum şi mişcarea mea în timp sunt în egala măsura infinit mici în comparaţie cu marele infinit (pe care nu pot să nu-l accept) şi infinit mari în comparaţie cu cele mici la care trebuie neapărat să cugetăm.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea în care mă scald

Înţelege sunt închis pe interior,
nimeni nu poate să deschidă
şi nu există o uşă să o spargi,
în faţă am numai o desfăşurare
care rupe din mine gânduri.

Cu mine locuiesc alte suflete
minunate care nu se cumpără,
ele-mi sunt aproape de inimă
şi simt orice schimbare de nuanţă,
au senzorii pătimaşi
care-ţi fac cu ochiul
când nu găseşti drumul sperat
pe care trec îngerii.

Pacea în care mă scald
nu are valuri,
dar încearcă să simţi.

Sunt departe de malurile mării
şi atât de aproape de ape
încât cerul se scufundă
şi eu rămân la suprafaţă citind.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soneria

Eu nu am timp de Dumnezeu!
Dumnezeu nu are timp de mine!
Eu mă uit la mine când am timp de El
Pe El îl doare în mine de mine.
( Sună Dumnezeu la uşă... Scuze,!)
Nu am avut suflet
să-i dau
El a zis zâmbind că vine şi săptămână viitoare
Eu am zis că nu ştiu dacă trăiesc până atunci
El a zis
că bolnav nu pare!
Eu beam o bere cu Bau-Bau!
El tot se uita cu mirare.
Cu mirare i-am zis şi eu
Auzi?
Nu vrei să bei ceva
sau ceva de mâncare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumiţi autori, printre care mă includ, privilegiază, în poveştile pe care le spun, nu istoria pe care au trăit-o sau o trăiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactităţile şi scăpările ei, cu minciunile ei care sunt în acelaşi timp adevăruri şi adevărurile ei care nu se pot feri de a fi în acelaşi timp minciuni. Dacă mă gândesc bine, eu sunt numai memoria pe care o am, şi aceasta este singura istorie pe care vreau şi pot s-o povestesc.

citat clasic din Jose Saramago
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie nu-mi pasă de ce spun cei din jurul meu, îmi pasă să mă uit în oglindă şi să simt că sunt în regulă eu cu mine însămi, iar oamenii care te iubesc te doresc sănătoasă şi cât mai mult timp alături de ei. Asta e important în viaţă, nu să ne trasăm obiective de neatins.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-au marcat numai oamenii lângă care am jucat, ci şi cei pe care i-am privit, i-am admirat şi i-am simţit lângă mine.

citat din Emilia Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!