Şes natal

Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Văzui însămânţările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineţi
Cu mândre aurore în năvod
Şi falnică sburarea de ereţi.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz
Creşteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau şi mai adânci
Pâraele cu apă şi cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Şi eu eram pe margine pândar.

Cu visul mă culcam şi mă sculam,
Irod între coteţe şi cârlani,
În gene bucuria o ştiam...
Aveam atuncia 12 ani.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Vremea", an XIV, nr. 676 (29 noiembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ştefan şi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge şi tot ninge Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou, la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tine Doamne...

Eşti tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înţeleg viaţă şi moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecţionez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
eşti tot ce am, la Tine Doamne
ridic şi frământări şi basme,
când mierea este o amară şi focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalţi mai sus de brazii din Carpaţi;
şi cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
aşez o poezie şi picturi abstracte;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârşitul şi Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
eşti tot ce am, ce am primit...
un plus şi minus Infinit,
un Început şi un Sfârşit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei,
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte,
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese,
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte către Dumnezeu

Doamne,
lasă norii să plângă peste noi,
lasă viaţa să curgă-înapoi!
Eu să mă mai nasc încă odată,
că vreau să băiat, nu fată.
Doamne,
redă-mi copilăria
dar redă-mi şi bucuria,
de-a trăi doar tinereţe
până-n adânci bătrâneţe.
Doamne,
lasă timpul să curgă-înapoi,
de sus, Tu să veghezi la noi!
Dacă toate acestea le primim,
cu credinţă-n suflet,
adânc îţi mulţumim.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 7. Mănânc praz...

Urăsc zborul de porumbei
Patronii de peste ocean;
Ereţi sunt ei, eu sunt oltean,
Mănânc mult praz, stimate bei!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă improvizată la Banchetul Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1937)

Vă văzui aici la masă,
Şi-nălţai o rugă-adâncă:
- Doamne, fă ca ardelenii
Toţi să scrie cum mănâncă!

epigramă de Gabriel Ţepelea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea – poem diamant

Aceasta-i
patria mea,
cu munţi semeţi,
ape limpezi şi adânci,
păduri străvechi cu copaci înalţi,
câmpii întinse şi bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este singur pod - Gazel

Viaţa este peste-o apă curgătoare, singur pod

Peste care trece-n fugă, o mulţime de norod.

Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneţ,

Pe care-al speranţei suflu crede să-l prindă-n năvod.

Suflet împlinit şi vesel ce-a umplut casa de flori:

Roadele iubirii, şoapte, zâmbet inocent de plod

Bucuria tinereţii, zbucium peste care calci,

Cu paşi mici şi singuratici, pe-un vremelnic calapod.

Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,

Ahtiat de-mbogăţire, caraghios ca un irod.

Biată zbatere de aripi între doua clipiri reci,

Arcul între pruncul verde şi bătrânul om schilod.

Timp fugar ce zboară-n pripă fără remuşcări, răgaz,

E o cale-ntortochiată între scâncet şi prohod.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu mirese, Doamne!

Plouă cu mirese, Doamne!
Ninge Doamne îngerii
În covoare de lumină,
Pentru mulţii tăi copii!

Albul pur de crin, în miere
Risipindu-se apoi...
Plouă Doamne cu lumină
Şi iubire peste noi!

Limpeziri de cer şi ape,
Valuri moi de catifele,
Plouă Doamne cu lumină!
Şi cu borangic de stele,

Vin şi-mpodobeşte lumea
Şi "opreşte noaptea-n rai"
Cănd răsare-n noi iubirea,
"Să dăm versurilor grai!"

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al mamei glas

Aşa sunt eu,
Precum voi mă vedeţi:
Cu ani peste umăr,
Cu brume pe spate...

Aşa sunt eu:
Dulce, terestră,
Amară,
Trecătoare...
Adie un pic spre
Toamne în aur,
Spre ploi în petarde,
Spre o scurtă iarnă,
O primăvară...
Adie a viaţă-n popas
Călătoare...

Tandră,
Mândră in zbucium,
Sfidătoare...
Cu zâmbet pe buze,
Îndrăgostită de un bun sfat,
Cu pas cumpătat...
Mă apropii şi caut
Cuvântul deplin, onorat:
Al mamei glas,
Privirea,
Mâna Ei,
Alinarea
Din Casa cea Mare!
Taina de pe urmă

Nu văzui soarele, luna,
O văzui pe mama mea,
Cum îmi împletea cununa
Licăririi sub o stea.

Nu ştiam cât e de mare,
Fericită-i ori nu prea,
Îi sorbeam din palma-i soare
Apă vie, viaţa mea.

În sclipirea de pe gene
O vedeam numai pe ea,
Cum plimbându-ne prin ele,
Vlaga vieţii ea veghea.

Iar în taina de pe urmă
O privire îşi lăsa...
O urmam, ferindu-i gândul...
Ei o lacrimă-i cădea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind ceresc
Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu pluguşorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Şi de giuvaier,
Toţi luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea şi pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metabolismul oglinzii

Vine noaptea ca o pâine
Doamne patu-i nesfârşit
cu stomacul meu de câine
multe nopţi am mistuit

Doamne patu-i nesfârşit
peste tot numai pietroaie
perna-i luciul de cuţit
plapuma apă de ploaie

Peste tot numai pietroaie
o stomacul meu de câine
azi şi fieru-îl îndoaie
vine noaptea ca o pâine

Doamne patu-i nesfârşit
ca o piatr-am adormit

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 decembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stema ţării

Brazii, schela de ţiţei,
Munţi înalţi, iar peste ei,
Soarele măreţ s-arată.
Ăsta-i chipul ţării, iată.
Dar mai afli pe câmpii
Fel de fel de bogăţii.
Vezi, de-aceea-n jur aici e
O cunună grea de spice.
Iar steluţa cea de sus,
Oare ce-o avea de spus?
Socialismul, spune ea
Se clădeşte-n ţara mea!

poezie clasică de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domni şi doamne

Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp să-şi pască
Lângă sfânta lui comoară –
Doamna Limbă Românească!

Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.

Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ţine parte,
Când mă ninge doamna Rouă.

Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.

Doamna Ploaie-i rugăciune
Peste domnul Spic de rasă,
Doamna Ramură ne pune
Domnul Măr pe doamna Masă.

Peste veri şi peste toamne,
Domnul Clopot bate iarăşi...
Domnii-aceşti şi-aceste doamne
Sunt eternii mei tovarăşi!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în faţa ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povaţă
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viaţă
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Şi salvează- mă un pic.

Ia- mă în împărăţia... care
Sus în cer o stăpâneşti.
Ştiu doamne că ai răbdare
Eu aştept... vin când doreşti.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, II (de suavitate)

Doamne, peste nori şi stele
Peste vise oarbe şi/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri şi răbdare!

Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schiţând rod, iubire şi trufie
Speranţa înnobilând ruga ce-nvie!

Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părţi din mine şi pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmaşii ce se-ntorc
Ştiind că nu mai am eu azi noroc!

Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Şi te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu şi nord şi sud şi cer şi pământ
Sub blazonul vieţii: Sunt-cel-ce-sunt!

Doamne, mă învie în dor şi suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodeşte-mă în Sufletul viu, sincer şi înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREŞTIN ADEVĂRAT!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă

Ne despărţim, o viaţă nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Şi-n urmă întâmplări şi fapte
Ce mustrător ne vor privi.

Refren:

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Eşti pe viaţa mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.

Şi când ţi-o fi mai greu pe lume
Să-ţi aminteşti cât te-am iubit
Nu ştiu cum s-a-ntâmplat anume
Dar totul are un sfârşit.

Eu nu ştiu cine-a fost de vină
Ce mari orgolii ne-au învins
Mi-e inima de viscol plină
Iar focu-n candelă s-a stins...

De ce plângi? De ce plângi?

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...

cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!