Guvernul Ponta şi ministrul Educaţiei, Remus Pricopie (cel cu Romulus şi Remus crescuţi de vulpe), vor să introducă în grădiniţe şi şcoli programul "Sexul şi barza", pentru a-i învăţa pe copii despre sex, homosexualitate şi masturbare (ştire România TV)

Românie, Românie,
Ce-aş putea să-ţi spun eu ţie?
Astăzi, ţară, ai de toate,
Şcoli, spitale şi bucate,
Au românii şi cafea,
Sexu-n şcoală doar lipsea!
............................
Nu avem abecedare,
Şcoala nici chiar budă n-are,
Dar copiii tre' să ştie,
Despre sex, de sodomie,
Despre spermatogeneze
Şi cum să se masturbeze.
..............................
Guvernanţii, bată-i vina,
Nu au minte cât găina;
Doamne, mare Ţi-e Grădina!
Aş mai spune-o vorbă-a mea:
Mulţi proşti, Doamne, ai în ea!

Cu aşa o guvernare,
Ne mai miră ceva, oare?
Ori sunt buni de puşcărie,
Ori sunt de... psihiatrie.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (5 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani Românie!

La mulţi ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi şi pe coline,
Românii pas cu pas,
Îţi cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Şi azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ţi urăm,
Să fii o ţară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te laşi înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Şi vrem să-ţi spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îţi uiţi copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş putea...

Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...

Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.

Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul ţării cu PSD-iştii la guvernare şi cu Marcel Ciolacu prim-ministru din 25 mai 2023, conform înţelegerii monstruoasei coaliţii PSD-PNL (pamflet după Dimitrie Bolintineanu)

Vai de tine ţară, biată Românie!
Au creat o criză-n plină pandemie;
Mâna pe putere să o pună iar,
Ţara-ntreagă hoţii pus-o-au pe jar.

În zadar ajuns-au mulţi la puşcărie,
Nu se-nvaţă minte, scumpă Românie:
Dragnea şi Năstase, cu firi odioase,
Azi vor iar puterea, cu "câştiguri" grase.

Decât prim-ministru să-l ai pe Ciolacu,
Ar fi mult mai bine să îl ai pe dracu';
Ăsta e maimuţa dată jos din pom,
E veriga lipsă-n drumul ei spre om.

Să-l ai prim-ministru pe Marcel Ciolacu,
O să mergi nainte tot cum merge racu'.
Vai, cu hoţii ăştia iar la guvernare,
Viitor de c*ca ţara noastră are!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (25 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce Românie

Munţi, câmpii şi mare, ţară ai de toate,
Binecuvântată de divinitate.
Ţară milenară, dulce Românie,
Fără tine lumea mi-ar părea pustie!

poezie de George Budoi din România şi Românii (23 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Unora le dai cu caru,
Pe alţii îi baţi cu paru,
Doamne, nu ţi-e milă?
“Lupi muşcând” din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ţi-e silă?

Oropsiţi de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?

Mulţi bătrâni ce-s târâi paşii,
Sunt furaţi de toţi geambaşii,
Doamne, eşti părtaş?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i laşi?

Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?

Nu avem decăt credinţa,
Să învingen neputinţa,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Eterna şi Fascinanta Românie este Ţara lui Invers, ea e singura ţară din lume care are generali de armată foşti tenismeni (Ilie Năstase ş. a.), foşti fotbalişti (Anghel Iordănescu) etc., care ştiu tot atât despre armată cât ştie un copil de grădiniţă despre filosofia lui Kant. Dar, cum tot nu mai avem armată, măcar avem generali!...

aforism de George Budoi din Armata şi militarii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, potoleşte-i, Doamne

Acum, în ţara numită
Grădina Maicii Domnului,
Viaţa este otrăvită
De slujitorii răului.

Dulcea noastră Românie
Dorită de Eminescu,
O vor unii ca să fie
Ca-n vremea lui Ceauşescu.

Oamenii din fruntea ţării
Nu ne sunt conducători.
Sunt posesorii averii.
Devoratori de comori.

N-au frică de Dumnezeu.
De români nu se-îngrijesc.
Nu le pasă c-o duc rău.
Pentru ei agonisesc.

Copiii ne mor de foame.
Bătrânii se prăpădesc.
Doamne, potoleşte-i Doamne!
Redă-le chip omenesc!

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boii

De aţi număra la ţară,
Boi la car şi boi ce ară,
Nici chiar ţara-ntreagă n-are,
Câţi avem la guvernare!...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (8 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocroteşte-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-aşa ne ducem traiul
să ne câştigăm mălaiul.
Ruşinos, n-avem ce face,
mai cerşim cu bună pace,
ş-adunând nişte dolari,
creştem copilaşii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de şmenari dar fără nume,
de hoţi şi de cerşetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuţi chiar şi în State
că trăim doar din furate.

Toţi o apă şi o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoţi ca… Toţi oltenii.

Doamne fă-i să ştie odată,
că ţara mea nu-i o şatră.
Fă-i Doamne să ştie toţi,
că românii nu sunt hoţi.

Sunt un pic mai necăjiţi,
de necazuri, bântuiţi,
unii chiar mai jigăriţi,
dar la muncă? Mai cinstiţi.

Ocroteşte-mi Doamne, neamul,
că şi el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii infractori (pamflet dedicat mai ales infractorului Liviu Dragnea, vătaful PSD-ului şi preşedintele Camerei Deputaţilor, deşi are o condamnare definitivă la închisoare şi una în primă instanţă)

Astăzi marii infractori,
Nu-i avem în închisori,
Nu-i avem la puşcărie,
Ci, în biata Românie,
După legi de ei făcute,
Pentru ei doar concepute,
Noi, în locu-ntemniţării,
Îi avem la cârma ţării;
Mari corupţi şi impostori
Ne sunt azi conducători.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (15 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ciutura de la fântână
N-o mai ia nimeni in mână
Astăzi bem toti apă plată
De se poate distilată

Nu e fotă, nu-i catrinţă
Nici macat si nici velinţă
Nu e in, nici borangic
Nici lână pentru ilic

De-mprumt avem azi tot
Chiar si vorba la robot
In engleză iti răspunde
Chiar de eşti in vârf de munte

Românie, ţara mea....
Ce frumos era cândva
Astăzi totul s-a schimbat
Chiar si garda la palat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, unde eşti?

Este sărăcie-n ţară.
Este greu să mai trăieşti.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i opreşti?

Românii plecaţi din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.

Nu mai eşti o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubeşti.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândeşti.

O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?

O, voi munţi şi voi izvoare,
Şi voi plaiuri strămoşeşti
Cu câmpii scăldate-n soare!
Românie, unde eşti?

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare românească

"Ce–ţi doresc eu ţie"
Biată Românie,
Ţară strămoşească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale şi dor,
Fii-ţi rătăciţi
Ce scutecu-ţi poartă,
Să-ţi revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.

Biată Românie,
Gloria-ţi străbună,
În lupte purtată
De eroii ţării,
La ce ţi-a folosit?
Când ţara mai toată,
Ce are mai bun,
Străinilor pe tavă,
Tu le-ai oferit.

Ce-ţi doresc eu ţie!
Biată Românie,
Să ţi se-ntregească
Neamul românesc,
Să-ţi aduni toţi fiii
Rătăciţi prin lume,
Românie mamă,
S-asculţi în urale,
Mamă am venit!
Să te vindecăm
Şi să-ţi ştergem,
Plânsul suferinţei tale

poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Românie!

Românie, te iubesc,
Şi voios mă pregătesc,
Să-ţi recit cu drag, pe plai,
Vers în dulcele tău grai.

Iată-i ziua ta şi eu,
L-am rugat pe Dumnezeu,
Ca întreaga Românie,
Să trăiască-n armonie.

Azi, la suta ta de ani,
Îţi urez un LA MULŢI ANI!

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Ţară

Românie, ţară dragă, plai de cântec şi visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viaţă nouă şi o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

Românie, ţară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi mă cheamă şi-mi deşteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă şi grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găseşte.

Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinţei, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinţei, tu răspunzi doar cu iubire.

Dragă Românie mare, mulţi au vrut să te sugrume,
Dar eşti încă în picioare, te mândreşti cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.

Românie, ţară dragă, mulţi ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Ştii că cel ce este Veşnic, ce promite-nfăptuieşte,
Ţi-e Îndrumător şi Sfetnic, Domnul încă te iubeşte.

Românie, ţară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de ţărână, văd şi plugul,
Însă laţul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,

Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propăşească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ţi Împărăţia sfântă şi biruitoare!

Să ne bizuim pe Tine, nu pe cai şi nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... Să înţelegem,
Că nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!

Dragă, scumpă Românie, viaţa nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuţei mele şoaptă,
M-aş întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea ţară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.

Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e şi clipa,
Vindecă şi ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa
Duhului de Viaţă nouă, dă-ne pace, bucurie
Şi în totul şi în toate, voia Ta Doamne, să fie!

Să admir în primăvară codrul, să privesc copacii,
Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
Să respir aer de munte, să miros flori de câmpie
Şi-n sunet de harpă sfântă să-Ţi dau slavă numai Ţie.

poezie de Lucica Boltasu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arţar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coşbuc şi Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocroteşte,
C-au simţit doar româneşte.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Şi'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ţi versul ce ne doare,
Despre ţara ce nu moare,
Despre România Mare.

Ce se'ntinde pară-mi-sa
De la Nistru pân' la Tisa
Şi din nord până la mare,
Românie, ţară floare.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţii din Eterna şi Fascinanta Românie

Dac-aziluri şi spitale s-ar preface-n puşcării
Şi-am închide toţi escrocii ce-au ajuns la primării,
În guverne, parlamente, eu vă spun (nu vă surprindă):
Tot n-ar fi destule încă toţi corupţii să-i cuprindă.
Doamne, dă cu al tău fulger şi în creştet să-i trăsneşti,
Stirpea lor cea ticăloasă dintr-o dată s-o stârpeşti!

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei: aforisme şi epigrame (7 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii şi Unirea

Suntem dintr-o rădăcină / fiecare-i o tulpină
Cum s-ar spune, suntem fraţi / dar suntem şi dezbinaţi
Depinde cum vrei s-o iei / suntem buni sau suntem răi
Cam aşa sunt toţi românii / puternici ca şi gorunii
Au şi un nărav din fire / încă fără lecuire
Ştiţi că ni se povesteşte / "Unde-s mulţi, puterea creşte!"
Dar asta a fost odată / pe vremea lui Moş Ion Roată
Azi românii s-au schimbat / invidia i-a stricat
Se ceartă, îşi dau "la gioale"/ unul nu se lasă moale
Pe faţă le vezi mânia / cine pierde?-România!
Români, fiţi calmi, vă conjur / uitaţi-vă împrejur
La unguri, ruşi sau evrei / ce bine se-mpacă ei
Mai grozavi nu sunt, să ştiţi / însă sunt mult mai uniţi
Ca spicele într-un snop / şi îşi ating al lor scop
Înc-o vorbă se mai ştie: /Frumoasă eşti Românie!
Dar nu eşti prea fericită / păcat că eşti locuită...
Popoarele-au protestat / Doamne, la români le-ai dat
Pământ mănos, bogăţii / nouă, doar locuri pustii
Ciocu mic! imediat.../ să vedeţi ce şefi le-am dat!
........................................................................
Bine-ar fi, de s-ar putea / a sta şi a cugeta
Români, să vă fie bine / ştiţi cum să trăiţi de mâine?
Hai să facem legământ / Raui-i aici, pe pământ!
Să trăim armonios / să ne comportăm frumos
Şi să nu ne mai certăm / măcar să ne suportăm
Românii uniţi de-ar vrea / şi munţii i-ar răsturna!
Hai să facem, cum se spune / România-n astă lume
Chiar Grădina Raiului / Şi a Maicii Domnului!

pamflet de Mihai Horga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toţi oamenii în jurul ei roiesc,
Mulţi uită să mai meargă pe acasă,
Iar alţii cred că doar aşa-i firesc.

Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate,
În faţa celor mulţi să pară sfinţi,
Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate
Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi.

Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala
Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi,
Şi chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc şi ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulţi şi spun că ştiu de toate,
Pe cei ce ştiu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulţi ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Şi nici de viaţa lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înşişi dumnezei.

Se tot rostesc şi se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Şi scrie, cu nesaţ, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Şi-o vor, prezenţa zi de zi făcând,
De parcă totul îşi doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să îşi ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-şi doresc.

Şi-aşa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-şi zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!