Pixul...

A răsărit din încercarea,
De-a depăşi un biet stilou.
Şi-a reuşit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.

Era compus din pastă, mină..
Şi-un corp de plastic colorat.
Şi sta trufaş la inimă,
Doar într-o clemă agăţat.

Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n faţă vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Şi s-obosească iarăşi mâna.

A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Şi-l mânuieşte orişicare,
Pe coli de scris, neapărat.

Şi-acum când e celebru,
Printre *meseni* cu-acelaşi hram.
A devenit integru,
Cu cel ce-l mânuieşte, an de an.

poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou pentru alt mâine

Sunt doar o adiere, ce mai pulsează încă,
Sunt corp cioplit din lutul udat de Dumnezeu,
O flacără în bezna ce supără zăpada,
În infinit amprentă a propriului meu EU.

Sunt doar o picătură, ce doarme printre frunze,
În ploaia care spală păcate în cădere
Şi scenă pentru piesa fără un text anume,
Pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Mâine sunt amintirea ce-ar vrea să-i dau răspunsuri,
Când un gropar i-arată casa-n pustietate,
Pe coli am tot destinul şi-l voi lăsa pomană,
Ecoului, să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine femeie

La tine femeie, mereu îmi e gândul
Şi pagini de cărţi răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viaţă ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.

Puterea în rod să te ţină cuprinsă,
Cu zile şi nopţi peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaş neatinsă,
Păşească vremelnic într-un corp de-admirat.

Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaş, dezinvolt.
El străpunge şi ochiul de zeu,
Ce priveşte răpus, chiar de-i mort.

Bucureşti... 8 martie 2020

poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creionul şi calculatorul sunt, dacă rămân la destinaţia lor, la fel de stupide şi doar la fel de bune precum persoana care le mânuieşte.

citat din Norman Foster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul

Albine zumzăitoare, gândurile roiesc
libere între cimbrişorul din spatele casei
şi pajiştea cu ierburi de rană.

Pe când ziua palidă răsfoia mai departe
noi şi nescrise coli de hârtie,
lumina îşi înmuia penelul
în cerneala de inorog albastru al cerului,
secundele îmbratişate
gravau semnătura sufletului
pe frunze
iar vântul, cu plecăciuni nesigure,
plia un
zmeu
în coadă doar cu lacuri,
doi ochi din anotimpuri
si-o visătoare frunte
să zboare
printre
gânduri...

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor inechitabil

Dragostea ar trebui să se explice etic

şi în mod devastator a creat doar femeia, adulată,
scrisă pe coli de o cenuşă creponată
în circumvoluţii, inestetic,
sămânţând în sarcina bărbatului, incapabilul de sine,
eterna răsplată,
ce ţine de ilogicul bine,
pentru un amor, mereu năzuit într-o feromonică explozie, continuu detonată
să cucerească -nici vorbă de vreun pisc, o înălţare- doar o abisală, dar atât, atâta de tentantă...

Oare, pentru vecie, nu-i îndeajuns realitatea... ea, frapantă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
Când mă vorbeau femeile de bine,
Habar n-aveam de gripă şi de boli.
Purtam înceţoşarea pe coline
Fiindcă-mi plăcea să traversez prin nori.
Găseam firesc ca roiul de albine
Să bâzâie înspre nescrise coli
Iar liniştea să-mi umble la turbine,
Precum bondarul năucit prin flori.
Când mă tăceau femeile de-a valma,
Aflasem sigur că nu ştiu nimic,
Că Lunii nu-i rămâne-n tăuri salba,
Că puritatea are şi butic.
Femeile de-acum n-admit cu jalba,
Degeab-a primăvară mă urzic.
01 prier 2020, Căpâlna

citat din Vasile Ionac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti sărac...

Eşti sărac... că nu iubeşti.
Aproapele nu-l ajuţi,
Îţi place doar să bârfeşti
Sau mai grav, insulţi.

Eşti sărac... chiar de munceşti,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urneşti
Şi-ţi ies doar răutăţi pe gură.

Eşti sărac... c-un suflet negru
Şi aşa vei fi mereu
Nu eşti deloc integru,
Să te schimbi, e greu.

Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numeşti.
Nici măcar un pic
Dacă om nu eşti...

Bine umbli îmbrăcat,
Dar gol în realitate.
Şi nu l-ai respectat
Pe-al tău frate.

Ce-ar fi într-o dimineaţă,
În oglindă, caracterul să-l zăreşti.
În loc de frumoasa faţă,
Îţi mai vine să zâmbeşti?

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armăsarul alb

Cândva,
Am ştiut un armăsar alb

Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase

Îşi lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja

Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăişuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie

Nu mai ştiu de el,
Doar îi mai aud trapul
Printre bătăile inimii
Când e pace

poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livius Teleormanicus

Dragnea de Teleorman dominator,
Precum Caligula a vrut să facă.
Doar că romanul şi-a pus calul senator,
Pe când românu-n guvern o vacă!

epigramă de Daniel Irimia (13 iunie 2018)
Adăugat de Daniel Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ea...

Nici timpul nu contează,
Când apa mai gravează
Şi valul levitează
Pe malul ca o rază.

Arcaşu-i dus, acuma
El mătură cutuma
Şi spera că şi gluma
Să bucure şi luna.

Etatea-i diferită,
Ea nu mai e dorită
Şi este hămesită,
De noi mereu hulită.

Frumosu-i stacojiu,
Nu mai vibrează. Ştiu
Doar ţelu-i purpuriu
Pe cerul cam pustiu.

Trecutu-l înteţeşte
Minunile-n fireşte.
Mirarea te porneşte
In jocu" ce-şi doreşte.

O floare se deschide
Buchetu-l reaprinde
Şi şnuru" şi-l întinde
Uşor, deloc cuminte.

Te-ncununeaza mamă,
Chiar azi, eu bag de seamă
O încercare, teamă
Pe bolta de aramă...

poezie de Liviu Reti (23 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de fată

Într-o zi când te-oi vedea, o să fii un oarecare,
Nici un tremur, niciun zâmbet, doar regret şi resemnare.
Nu-mi pasă de ziua aceea, poate n-o s-o mai apuc.
Vreau când se sfârşeşte viaţa, amintirea ta s-o duc
Până-n rai cu mine, sus. Şi de-acolo să simt dorul.
Să privesc cum mergi agale, îţi târăşti cu greu piciorul,
Cel cu care niciodată nu ai vrut să îmi calci iarba.
Ţi-a fost teamă să nu strici, florile de pai şi nalba.
Dar eu ştiu că nu de-aceea n-ai venit în curtea mea.
Nu ţi-e drag deloc de mine. Ce-mi mai plânge inima!
Las' să plângă, să suspine şi să bată ca nebuna.
Eu ii spun mereu că tu, nu eşti soarele, nici luna
Şi că poate fără tine. Îi va fi cu mult mai bine.
Dar ea nu şi nu, te vrea. Hai iubeşte-o, doar o dată.
N-o să-ţi facă niciun rău. Biata inimă de fată.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis în vis [A dream within a dream]

Pe frunte un sărut îţi dăruiesc!
Şi-acum că plec, fiindcă aşa voiesc,
Iată ce vreau să îţi mărturisesc –
Tu nu greşeşti, aşa este, precis,
Zilele mele fură doar un vis;
Dar dacă şi speranţa a zburat
Ziua sau noaptea, când s-a întâmplat,
Ca o vedenie sau ca un fum,
E oare mai puţin plecată acum?
Tot ce vedem şi ce ne este scris
Nu-i altceva decât un vis în vis.

Stau în această veşnică rumoare
Pe-un ţărm bătut de valuri şi de soare
Şi ţin în mâna mea caldă şi vie
Nisip din plaja fină şi-aurie –
Şi printre degete se scurge-uşor
Alunecându-mi tainic pe picior
În timp ce lacrimile-mi curg de zor!
O, Doamne, n-aş putea cumva să-l ţin
Ceva mai strâns, ca să mai am puţin?
O, Doamne, cum să-l ţin mai cu folos
Să nu-l ia iarăşi valul nemilos?
Căci ce vedem şi ce ne este scris
Nu este oare doar un vis în vis?

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

Mică fiind, privea un băieţel,
Şi-atâta şi-a dorit ce-avea doar el,
Încât, ajunsă la maturitate,
Chiar din belşug şi-a luat pe săturate!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de adolescentă

Energia-i e constantă,
Unitate, crez şi faptă,
Gândul bun şi-l împlineşte,
E-n el pus tot ce doreşte!
Ne-ncetat la dans prezentă,
Inimă de adolescentă.
Are o dragoste aparte...

Iată: harul şi-l împarte,
O făptură minunată,
Record nou dacă obţine,
Darul său o împlinire,
Atunci când are noroc,
Cu perechi pe primul loc,
Haru-i e împărtăşit,
Elegant, desăvârşit!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

când a luat foc
arhiva, mi-am compus
o mină gravă

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşezat

Te-am aşezat în inimă
Pe partea stângă,
Ca să-i fie greu să plângă
Şi-n fiecare zi, la răsărit
Să-ţi ureze "bun găsit!".
Pentru zilele din urmă,
Când gura îmi va fi amară,
Lăsând albinele să te transforme-n ceară,
Să facă un opaiţ cerului meu,
Când îmi va fi mai greu, mai greu...

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul

Mă sprijin în el
Şi lumea-i a mea,
E un cerc infidel,
Ce-i păzit de-o măsea.
Mă simte, cedez
Şi ochii sunt calzi,
Pe cer radiez
Atunci, ca şi azi.
Mă cheamă mereu
A lui dependenţă,
Cu aerul greu
Şi a lui decadenţă.
Il încearcă frecvent
Trupuri vii, ne-ncetat;
E mereu consecvent,
Dă răspuns la păcat.
Sinonim e cu clipa,
Timpu-i veşnic duşman,
Işi deschide aripa
Zi de zi, an de an.
Il aştept şi acum
Să revină constant,
Ii văd pasul prin fum
Şi dorinţa de-amant...

poezie de Liviu Reti (14 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care stă lângă o celebritate "biberonează" avantajele celebrităţii bărbatului, înghiţind în sec eşecurile relaţiei. Asta doar dacă "biberonarea" n-a reuşit s-o facă personaj autonom şi s-o investească cu personalitate detaşată de soţ şi doar "istoric" legată de el.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris..., oare anume rar

Sunt un moştenitor de vechi petiţii
Ce în trecuturi faste se citeau
Cu mintea dezgolită de ambiţii
Pur personale... şi-altruism îmi răspundeau.

M-aştern şi-acum, ades, din când în când
În "manu"scris -un anacronic caligrafic-
Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;
Nu doar o adresă de e_mail, un demografic!

Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugămintea
De-i sinceră, ce-o am de la străbuni,
Poate-are şansa de-a-nmuia precum peniţa, mintea
Şi inima la primitor dorit, sau la tribuni.

Mă las pierdut pe coala de hârtie
Cu castul simţ deschis cum un album;
Mă prezentând fişic de poze, de cuvinte o mie,
Fără retuşuri, despuiat... fals nicidecum.

Iubitele azi preferă nud pe site-uri
Sau declaraţii-n link-uri pe facebook!
Intim, nu mai împinge inima în salturi...
Suntem concurs! Sunt licitat; cât pot s-aduc?!

E doar "adus" sau "dat", unic criteriu
Şi scrisu-n sine-n iz de personal
N-are destinatar, e scavul la imperiu...
Răspuns; copie-n fax robotic, teatral!

E oare scrisu' un arhaism, un fals în acte,
Un necrezut de cititori? Gravă eroare
De-a nu cunoaşte adevăr şi nici dreptate!!!...
Uitând onoare, cinste-n scris... Aşa e oare?!?

Mi-e dor de "scris", de mâna ce-l întinde,
Călăuzită cald de la o-nvăţătoare;
Să uit bătut de taste... Scris ce se pretinde!
Aş vrea o lacrimă să vărs!... O pată, pe-o scrisoare!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!