Ecou pentru alt mâine
Sunt doar o adiere, ce mai pulsează încă,
Sunt corp cioplit din lutul udat de Dumnezeu,
O flacără în bezna ce supără zăpada,
În infinit amprentă a propriului meu EU.
Sunt doar o picătură, ce doarme printre frunze,
În ploaia care spală păcate în cădere
Și scenă pentru piesa fără un text anume,
Pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Mâine sunt amintirea ce-ar vrea să-i dau răspunsuri,
Când un gropar i-arată casa-n pustietate,
Pe coli am tot destinul și-l voi lăsa pomană,
Ecoului, să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.