Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)

se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor şi asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neştiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simţurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă şi să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
şi aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori îşi lua libertăţi obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiţi
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinaţie cu mutilarea emoţională
şi boala mintală.
el a venit de nicăieri
şi s-au dus nicăieri,
toţi au zis câte de nicăieri,
către nicăieri, aşa s-a întâmplat...
înger şi demon pe pânzele sale
totdeauna demon în viaţă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egalează lumina uliţei mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiştea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste

Dimineaţa îşi face rondul de viaţă
Ca o corabie alba
Se aşează pe prispa lui Moromete
Când truda sa zilnică
Este de forma unei pâini aburinde

În grinda istoriei noastre
A înflorit un ram de cireş
Nicăieri tunuri, nicăieri săbii
Nicăieri zale, nicăieri rachete
Doar zdrenţuite cămăşi,
Şi pluguri ruginite
Şi cai înhămaţi la nemurirea acestui pământ...

Bunicul meu, Costică a lu' Vasile,
Mareşal ostenit de neodihna ţărânii
Cu iarba încolţită între pleoapele sale
Cu palemele crăpate de veghe
Inspectează contingentele de sape şi pluguri
Nebărbierit şi năduşit în căruţa
Veşniciei sale.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor...

E târziu şi peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma paşilor tăi se mai zăreşte încă
În zăpada aşternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Şi când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopţi perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Şi pe mine...
Încă te mai aud
Încă îţi simt prezenţa
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie şi rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Şi totuşi te aştept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-încins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - de ziua Poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot şi nicăieri

Hoinărind peste tot şi nicăieri
Aşa e astăzi, aşa a fost şi ieri
Privesc în jos, privesc şi-n sus
Pe cer planează un vultur pleşuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Păşeşte sub cerul cenuşiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peştii Piranha aşteaptă flămânzi.

Şi am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toţi şi toate
Am fugit, mă ascund, peste tot şi nicăieri.

poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am venit de nicăieri şi nu ne ducem nicăieri, pentru că nu suntem născuţi vreodată: dacă nu eşti născut, cum ai putea să ai sau să fi avut vreo minte? Tu eşti dintotdeauna nimicul totului preafericit! E atât de simplu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu
Mai ştiu ce-nseamnă şi odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-şi găsească tihna.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret cu Marc Chagall

trebuia să nu fie niciodată fericit
fiindcă se născuse într-un ghetou
şi viaţa sa a fost hăituită
de două mari războaie?
noaptea picta în atelierul ticsit,
pe pânze improvizate din feţe de masă greoaie,
pe cearşafuri sau cămăşi de noapte,
picturile sale erau ferestre onirice
prin care scăpa în cealaltă lume
uneori, lumea i se părea un circ miraculos
alteori un circ grotesc...
da, totdeauna un circ
cu clowni, călăreţi şi acrobaţi
în lumea reală...
trebuia numai să deschidă fereastra
şi aer albastru, iubire si flori
să intre prin ea.
se făcea că pluteşte peste pânzele sale
ghidându-i arta, un duh sau poate Bella,
ea era umbra sa,
oaza din inima-i tristă,
ochii şi sufletul lui.
când şi când pânzele sale
furau tristeţea lumii întregi
alteori, visele sale deschideau aripi diavoleşti,
de liliac şi de vultur,
arta lui este arta unui lunatic,
străluciri de argintiu,
un suflet albastru sta deasupra picturilor
opera lui - un jurnal personal în imagini.
nu-şi va uita rădăcinile niciodată
nici cărţile sfinte Tora şi Talmudul,
eternul său-albastrul acvamarin,
electriza iubirea şi fantezia sa.
bărbatul întoarce capul alesei sale
şi aceasta a pictat de-a pururi el,
emblema culturii idiş.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghiuri fragile

Porneşti de oriunde ajungi nicăieri Zăpada
bolboroseşte între două tăceri Virginia Woolf
şi Orlando Limpezimea era doar exterioară
Înăuntru pâlpâia o flacără rătăcitoare O flacără
care venea Pleca Stop Urmează o ninsoare de
adormit copilăria Însă insomnia ne încearcă de
la vârste din ce în ce mai fragede

poezie de Costel Zăgan din Poeme critice (11 decembrie 2020), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de unde am venit? Sunt Aici dintotdeauna şi pentru totdeauna. nu mă voi duce nicăieri.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc! Auzi?

Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
Ba da, plec.
Ajunse lângă ea, înalt
şi dominator, iar ea se în
treba dacă se folosea deli
berat de statură
ca să o intimideze.
Nu pleci nicăieri! Te iubesc!
M-ai auzit?
Îşi rezemă capul de tocul uşii, se uita
la bărbatul care avusese
nesăbuinţa să se îndrăgostească de ea.
Trebuie să plec,
să mă reinventez...
Nu o să pleci nicăieri! Ne căsătorim!
Inima ei, ah, intima ei,
începu să bubuie ne
buneşte.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pe nicăieri

Dacă doriţi autograf,
Sunt simplu de găsit,
Căutaţi un fir de praf
În infinit.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeritate: sic transit gloria mundi, dinspre Nicăieri către Oriunde!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie inutilă de logică

Aşs se-ntâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim
unde-am vrut,
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa impune oamenilor legile sale, care nu sunt scrise nicăieri.

Mihail Şolohov în Pe Donul liniştit (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiţi de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...

În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
şi-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simţăminte seci.

Făţarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumeşti,
şoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ţi place să citeşti.

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-şi piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...

Mă-ntorc la iarba verde de Acasă...
Ca prin minune, sufletul mi-e-ntreg
şi viaţa mi se pare iar frumoasă
când visul, de blesteme îl dezleg.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica inutilă

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de dora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Cu banii soaţei lui (netotul!)
Îşi ţine-amanta la "Cin-Cin"
Dar soaţa-l iartă şi-i dă totul...
Şi câte unui bun vecin.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!