Înger și demon
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiți de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...
În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
și-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simțăminte seci.
Fățarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumești,
șoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ți place să citești.
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-și piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...
Mă-ntorc la iarba verde de Acasă...
Ca prin minune, sufletul mi-e-ntreg
și viața mi se pare iar frumoasă
când visul, de blesteme îl dezleg.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.