Oblonul
Tata a intrat în pivnița uitării
Să soarbă un leac din foi de stejar,
La ieșirea spre rotunda lumină
I-a căzut icoana din ceruri sub un par.
S-a speriat. Din propriul sânge scurs
A făcut un semn de înălțare,
Dar nemilos oblonul s-a închis
Sub o cheie în veșnică-așteptare.
La învierea râvnită, ușor universală
Aștept să vină de pretutindeni tata,
De-acolo, de unde și munții au plecat
Să ridice neputința din adâncuri cu lopata!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Moartea unei vulpi cu coajă
Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brav boboc
În plină vară
Un prim boboc
La repetiție
Timpul îndeamnă.
Și-n miez de iarnă
În zori de zi
Avea s-apară
Un alt boboc.
I-am pus pe frunte
Coroana râvnită
Cu gândul și fapta
De mine și tata.
Globul de aur și-nțelepciune
Nume, prenume trec de la tata
spre vremea ce vine!
poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Un brav boboc
În plină vară
Un prim boboc
La repetiție
Timpul îndeamnă.
Și-n miez de iarnă
În zori de zi
Avea s-apară
Un alt brav boboc.
I-am pus pe frunte
Coroana râvnită
Cu gândul și fapta
De mine și tata.
Globul de aur și-nțelepciune,
Nume, prenume, trec de la tata spre vremea ce vine!
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnal
Mă-mpinge credința
În perfecțiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.
Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputința de zbor în mister!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept un semn
Aștept un semn ce trebuie să vină,
Căci m-am născut doar ca să îl aștept:
Așa mi-a spus bătrânul înțelept,
Clipind din orbii ochi, fără lumină.
Sortit sunt să aștept în miezul lumii,
Un semn ce încă poate n-a pornit,
Din pietre seva murmură vrăjit,
Mă leagă clipa cu ciudate funii.
Statuie-n calea timpului ce trece
Mă udă ploaia, m-a lovit furtuna,
Cu raza-i albă mă orbește luna,
Iar Cronos vrea și el să mă aplece.
Sunt blestemat pesemne să păzesc,
Albastrul cer senin și nestatornic,
Cum aș pleca și cât aș fi de dornic,
Ca zarea, cu-ai mei pași, să o unesc.
Cu mâini de lut mă trage recea vatră,
Cu lanțuri grele timpul m-a legat,
Tânjind spre soare, ochii mi-au secat,
Și inima îmi este ca de piatră.
Așa mi-a spus bătrânul înțelept,
Și nu avea nici un motiv să mintă:
Cu ochii stinși, privesc spre ceruri, țintă,
Sunt blestemat ca semnul să-l aștept.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Rătăcit în anotimpuri nesfârșite
Pașii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Și munții se privesc în clarul mării.
Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veșniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid ușor
Și-n umbra lor sunt doar o poezie.
Fulgerători, albaștri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarța lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos și temerar?
Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Și-n candela în vânturi cocoțată
Aprind mucu-i mic, nisip desțelenit!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învață să doarmă cu fața spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.
Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopțile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiță sătulă de ierburi, acoperite de tristețe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.
Troița numără lacrimile adânci și uscate,
Crucea îi șterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.
Aprind o lumânare, o așez pe tăișul de coasă,
Să văd pasărea nopții care se ouă în lacrimi, acasă!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câine
Părinții mei s-au dus la Dumnezeu,
În Rai, să facă și acolo pâine;
La casa lor, unde-am crescut și eu
A mai rămas, de câțiva ani, un câine.
Eu nu știu cum percepe-un câine timpul,
Dar știu că-i dintr-o specie deșteaptă,
Că, dacă-i cald sau rece anotimpul,
El stă mereu acolo și așteaptă.
Când l-am mutat pe tata în neant,
Ca ultimul plecat din casa noastră,
El a urlat prelung înspre palant
Apoi și-a dus privirea spre fereastră.
De-acolo tata îi vorbea pe-un ton
Duios, cu vorbe blânde de-alintare,
Apoi pornea,-ntr-o mână c-un baston
Și-n mâna cealaltă cu mâncare.
El stă și azi, un ghem lângă ceaun,
Căci mai așteaptă semne că e bine
Și, Doamne, cum se bucură, nebun,
Când dă cu ochii lui frumoși de mine!
Căci ne mai ducem, eu și frații mei,
Din când în când, la casa părintească,
Prea rar, ce-i drept, prea rar și eu și ei,
O fi de vină firea omenească...
El sare când mă vede și, vă jur,
Mă ia în brațe cu iubire mută
Și latră-apoi rotindu-se-mprejur
Și vine iar și iarăși mă sărută.
El nu-i flâmând, căci ni-l hrănesc vecinii,
E singur doar și știe ce e dorul
Și recunoaște sunetul mașinii
Și dă a înțelege cu căpșorul
Că vrea să stau acolo, să rămân
Și vrea să vină tata înapoi,
Să aibă și el iarăși un stăpân,
Cât va mai fi-n putere și apoi,
Când va muri, c-așa e legea firii,
De-o groapă, undeva, să aibă parte
Și-un semn de prețuire a iubirii
Ce dăinuie și dincolo de moarte!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana ochiului
Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.
Vama împlinirilor
Converge
Dinților căzuți
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenței.
Izvorul seacă,
Stelele coapte
Își scutură semințele
În icoană!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresii - lui Leo Butnaru
Alb de cântec
Poetul a alunecat
În privirea lui,
Făcuse neobosit
Transplant de sânge
Pe-a noastră limbă.
Până și
Privirea lui Dumnezeu
Mirată
Plutea
Peste nu știu care mal
Al Prutului.
Mi-a făcut impresia
Că-și găsise sensul,
Dumnezeu își găsise sensul,
Punând poetului
În suflet semn:
Un pumn de întrebări,
Un pumn de răspunsuri,
Într-un pumn de lumină.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata a sădit în mine un imens respect față de istoria locurilor. Avea un înnăscut talent de povestitor. Mi-amintesc despre Ștefan cel Mare mai mult din cele auzite de la tata decât din orice pagini am citit după aceea... Mi-a dăruit o credință de unică dimensiune în valoare, în tradiție. M-a îndreptat spre Liceul Național, temelia construcției mele intelectuale. Tata, dascălul meu, mă întreba zilnic: "Câte cărți ai citit azi? Câte game ai făcut?". E mai bine de jumătate de veac de când caut să răspund la aceste întrebări.
Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece un semn...
Clipește senzual, clipește,
Ambițiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalță stilul
Plăcerii unui nou amor.
Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aștept.
Pământul se topește-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.
Trece un semn prin veșnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieții
C-o lumânarea pusă-n tort.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am un regret e că nu am făcut pictură. Tata, în momentul în care am intrat în liceu, m-a determinat să dau admiterea la «Caragiale» și nu la Liceul de Arte Plastice, unde fusesem până în clasa a VIII-a. Urmându-mi și pasiunea pentru artele plastice, am ajuns arhitect.
citat din Dinu Patriciu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteroidul Lity
Asteroidul Lity este câinele lui Dumnezeu,
Pus să păzească bunul mers al planetelor,
Fiind hoinar, i-a pus la gât
Zgarda curcubeului,
Pe sârma spațiului
I-a dat dus-întors:
Timpul,
Rotația.
După ce soarbe
Cisterne de alcool
Din Norul lui Oort,
Reintră vijelios
În propriul trup
De stâncă.
Grijile durerii
Le multiplică
Prin mail sau
Prin messenger.
Doamne,
Cum se îndoaie
Coloana mea vertebrală,
Cum sârma spațiului
Sugrumată-i
De viteză
Și timp.
Rărunchiul lucrurilor,
Rinichiul meu
Depozitează
Urme.
Urina universală
Își schimbă ph-ul,
Durerea e groaznica.
Strig la dumnezeu,
Îl implor
Strângând din dinți.
Ah, iată, asteroidul
Căzut pe crusta de zăpadă,
Sună haotic
După ieșirea
Din spațiul
Închis într-o pungă de piele.
Câinele lui Dumnezeu,
Asteroidul Lity
Și câinele meu,
Potaia insuportabilă,
Lity, azi,
Micro asteroidul
Dintr-un micro
Micro univers,
Pe care eu îl văd
Universal.
O, Doamne,
Acum înțeleg
Ce s-ar putea întâmpla
Dacă-ai scăpa din lesă
Asteroidul Lity,
La mirosul de sânge
Al planetei Pământ,
S-ar deda înnebunind,
Din proprii lui dinți
Și din oase
Ar sări în vânt
Alți micro asteroizi.
Stop.
Cred că simt
Colții lui Lity
Înfruptându-se
Din rărunchii mei.
Văd steluțe albe,
Albastre
Și-o urină hematurică
Țâșnind peste toate puterile,
Puterile durerii.
Liniște.
S-aude universul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata lu' tata
Petrece sărbătorile
Pe unde vrea ea, fata;
Căci bine a tras sforile
Pe unde-a fost și tata.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mână întinsă...
O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalță din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieșirea din trecute tăceri.
O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajiște-ntinsă,
Cu munții ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.
Păsări din zbor și stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viață,
Raiul măreț pentru copiii copilului om,
S-aducă speranță, nu tulbure ceață.
Mâna-i întinsă, primește-o la Tine,
Dăruiește-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet și nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veșnica iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroul de sub nuc...
Cireșul pe care l-a tăiat tata
transpira ori de câte ori
îi scotea scoarța
pentru a ațâța focul
pe locul acela cândva
fuse înmormântat bunicul
cu Steaua României pe piept
și ce mândru era tata
cand i se spunea că
este prunc de erou...
și ca să
nu-l dezamăgească pe bunicul
în locul cireșului tata
a sădit un nuc pe care a scris
"aici se odihnește tata"
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.