Cocoșul și găina (fabulă)
Un cocoș pricăjit și bastard,
Ce cânta îndrăcit dimineața pe gard,
După ce a venit într-un suflet pe sală,
(Înfoindu-se în costumul de gală!)
Cotcodăcea la găini să se ouă...
-Eu suratelor fac cât voi nouă-ș nouă!
Sunt sprinten și chipeș! Ce să mai spui!
De n-aș fi, nici n-ați scoate vreun pui...
Și se întoarse cocoșul cu secera coadă,
Către o vecină ce o credea mai năroadă,
-Hei moțato!... clocești zi și noapte,
Stăpânul când trece, vorbește în șoapte,
Te întreb uite așa!... la nimereală...
-Pe voi găinile, ce atâta cloceală?
-O, Sire!... așa-i datoria,
Prin asta noi creștem găinăria!
-Vai! lasă-mă... atâtea cocoane,
Clociți și scoateți doar... lighioane
Și nu sunteți în stare, cât toarceți la furcă,
Să dați la iveală... o gâscă!... o curcă!?
-Apoi.. Sire! Ți-o zic, deșii e-n van,
Să fii dumneatale curcan...
Morala
În orice caz, când nu știi vina,
Nu te pune cu... găina!
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi, Fabule 2008 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Curcanul și bibilica (fabulă)
O bibilică,
Care avea o fiică,
Ce-o măritase cu un curcan,
Se plângea de aproape un an,
Că nu se mai descurcă,
Între atâtea ouă de curcă
Și povestea în stânga și-n dreapta,
Foindu-se în blana ei de nurcă,
- Eu n-am făcut ouă de curcă,
Deși, încă de la un an,
Am fost măritată cu un curcan!
În loc de morală.
Zicea curcanul, Ce să spui...!
Dar nici n-ai scos altfel de pui!
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără eripi, Fabule- o minicolecție -2008 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoșul..." de Petru Ioan Gârda
Da' ce tot ai cu lumea măi, băiete?
Și să te războiești, îmi spui că vrei.
Mai bine, lasă, luna să-ți desfete
Un vis de-o noapte și-ncă două, trei!
Că tot îmi spui cât ești de obosit
Și că îți fulgeră și tună-n sânge,
Mai bine, vino, că tot n-ai venit
Și turturica-n colivie plânge.
Și eu sunt singură precum e cucul
Și nu mai cânt din frunza de arțar.
Hai, vino, că bați câmpii ca năucul,
Că ne-am văzut din ce în ce mai rar.
Și oboseala ți-o pieri îndată-
(Acuma, că ești moș, a cui e vina?)
La bătrânețe-s și eu candidată.
Trezește-te, că ți-o cânta găina!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul este acum curcă plouată
Ne-acuză că noi furăm găini,
Că deh, nu i-am lăsat să bată,
"Cocoșul" falnic, din vecini,
Este acum... "curcă plouată".
epigramă de Paul Constantin (11 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul și musca
O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleșteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:
N-am nicio treabă excelență, sire,
Și nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înșală!
- Vorbești tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?
Dar musca-i strecură în suflet șișuri
Și-mpins de-al geloziei aspru chin,
Își urmări consoarta prin tufișuri
Și o surprinse cu un leu vecin.
Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare și de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul și vecina
Admirându-și mult vecina,
Zise, rezemat în furcă:
Peste gard când văd găina,
Mi se pare că e curcă.
epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una, două...
De-ar crește totul una... două,
Nici nu mai știi a cui e vina....
Păi; cum s-ar descurca găina,
Când ar urca, ca să se... ouă?....
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursă mortală
Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".
Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.
E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
Să te spetești să înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.
... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catârul - fabulă
Pe vremuri, la o fermă bogată și frumoasă,
Trăia printre-animale și un catâr de "rasă".
Și se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era șomer de lux.
De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte și ți-l luă cam tare:
- Așa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fânețea și nu produci nimica.
Ia uite la Mărțuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi și noapte
Ne dă la toată lumea găleți întregi cu lapte.
Găinile de-asemeni se screm și una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci și zeci de ouă.
Chiar și cocoșul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineața să ne sculăm din pat.
Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruță, la vale și la deal.
De-aceea-ți spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ți iei și tu un job.
Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puțin cam diferite.
Să tragi șareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animale, să fii parlamentar.
- Stăpâne, rog mă iartă, ți-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua... să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar... măgar.
fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Mare tărăboi
În ogradă-i tărăboi
Chiar pe față, să se vadă
Între cocoș și rățoi
Se stârni o nouă sfadă.
Cu aripa ridicată
Țanțoș și cu pas vioi,
Cum nu l-am văzut vreodată
Avertiză pe rățoi.
- Te judec după ce-mi ești
Tu mă-mpingi către necaz.
De-mi ciupi una din neveste,
Te iau și te-arunc în iaz!
- În iaz! Bată-te norocul
Pentru-atâta, că-ți țin locul!
Fie-ți mintea înțeleaptă
I-o-ntoarse rățoiu-n șoaptă.
Ș-apoi care crezi din doi
Că rupând tihna apoi,
Va ajunge în mocirlă,
Eu pe tine am să te-nmoi!
Cine e mai vinovat
De fapte necugetate
Când pleci zilnic, pintenate
Prin vecini după moțate?!
Îi întrerupse gospodina
Și stăpâna celor doi,
Ca să le servească cina
La cocoș și la rățoi.
- Tu mutac și tăfălog
Așezat și fără grabă,
Văd că te ținuși de treabă:
Din tot oul un boboc!
Bărbăția dumnealui
Care cântă atât de des
La cinci ouă, doi trei pui!
E ușor de înțeles.
Asta e dovada vie
Că-ți risipești din bărbăție.
Ești mereu îndrăgostit,
Doar tu vrei să fii iubit!
Morala:
La cocoș și la rățoi,
Ca la semeni dintre noi,
Hărnicia, spun în șoapte,
Se măsoară după fapte!
fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Lucian: De fapt, de când ești aici, în navă?
Lia: De duminică dimineața, Luci.
Lucian: Regret cele petrecute... N-aș fi vrut să mă vezi în halul ăla.
Lia: Lasă, Luci... N-are importanță! Totuși, nu trebuia să le spui colegilor noștri totul, nu era nevoie să te umilești singur față de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian: Așa mi s-a părut mie corect.
Lia: Cum?! Să te înjosești în fața lor?
Lucian: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconștiență... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aș fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieșit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Așa e corect.
Lia: Ce crezi c-ai câștigat prin asta?
Lucian: Nimic. Nici nu urmăream vreun câștig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, așa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, așa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul să afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia: Nu știu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ți-a trebuit mult curaj pentru a recunoaște acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul și vulpea
Domnea în junglă, peste munți, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creață,
Și cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toți leii încă-n viață.
Își alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Și obligă supușii lui vasalii,
De curte și palat să se-ngrijească.
O vulpe, ce muncea ca secretară,
Șireată cum sunt vulpile-n povești,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, ești!"
Și stărui așa, lingușitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă și ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aș da să-ți fiu leoaică eu!
Ești cel mai leu din sute, din o mie,
Să știi că de la curte nu mă duc
Nainte să-ți măsor o fudulie,
Că vreau s-ajungi cu ea în Guinnes book!
Vai, sire dragă, numai de-o privesc
Puțin din dos și mi se zbate cordul,
Mă lasă, așadar, s-o cântăresc
Și-n două zile-ți validez recordul!"
Ca orice rege, leul, vanitos,
Voind ca toată lumea să vorbească
De cât e de bărbat și de vânjos,
Marșă pe invitația vulpească.
Atunci șireata, pofticioasă tare,
Se-apropie cu zâmbetu-i ștrengar
Și-i smulse fudulia cea mai mare,
Cu gura, să o ducă la cântar!
Iar leul, îngrozit și siderat,
Urlă, dând frâu durerii lui și urii
Și umilit și schilod și turbat,
Se-ndepărtă în beznele pădurii.
Morala se deduce ne-ndoios:
Oricât ți-ar fi de mare "avuția",
Și-orcât ești de-ngâmfat, de vanitos,
Ascunde-ți, cât se poate, fudulia.
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găina
O găină cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimițând mereu solie,
Pentru un soț, competent...
Avea soțul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spăgi în sume fără cuget!
De, era cocoș de rasă,
Ce-aduna fără de veste
Și punea pe a sa masă,
Bogății ca în poveste...
Găina cotcodăcea
Să își facă mare nume,
Că nu știa ce-i prezicea,
Pătând des al ei renume...
Când simți, că el mințea
Și-o afunda în groapă,
L-a scos urgent din rețea
Să se-adape-n altă apă...
Găina noastră s-a trezit
Cam tărzior la realitate,
In loc să se fi păzit,
S-a înfruptat din bucate...
Cocoșul hoț și versat
A învațat-o la boabe alese,
Ea naivă s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...
În zeghe azi ca să explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o să-i pice,
Că-i tare greu de socotit...
Grâu și orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O să-i fie mult timp sete...
Fudulă, proasta găină
Cotcodăcește fără rost,
Chiar de gușa îi e plină,
Locul e ales cam prost...
Morala, e cum se spune,
Cu mătasea cea mai fină
Dacă n-ai înțelepciune,
Ești proastă ca o găină!
fabulă de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul de aur
O găină și un cocoș
Ograda au strâns-o-n coș,
Dar au fost pârâți de vită,
C-au luat un munte de mită.
Cazul deveni penibil
Și-un cocoș, incoruptibil,
După cum spune cântatul,
A dat just, cu subsemnatul.
Au urmat martori și umbre,
Ce relatau fapte sumbre
Și cocoșu-n pinten tare
A fost trimis la-nchisoare.
Găina plânse, dar isteață
Se credea la suprafață,
Dar din umbră, iară-și vita
O turnă pe pricopsita.
Alt cotcodăcit ea schimbă
Și se simte tare-n limbă,
Zicând că-i nedreptățită,
Că n-a luat și nu ia mită.
Apărând cauza în speță
În postură ferm, semeță,
A declarat cu stupoare
Că e mare clocitoare
Și că-n coșul ei de laur,
Are ouă mari de aur,
Ce-n ștințifică clocire
Întrec orice-nchipuire.
Dar instanța neclintită
A crezut-o doar pe vită,
Și găina, în plin reproș,
A ajuns lângă cocoș!
Morala simplu o găsești
De cinstea lor o cântărești
Și vezi muntele de aur
Ciugulit... O biet tezaur!
fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (10 martie 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și găinile se adună-n grupuri să cârâie-ntre ele, precum se adună țațele să bârfească. Pe găini le mai fugărește cocoșul, din când în când.
aforism de Cornel Stelian Popa (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Două pisici
O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăștiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el și o ghiară!
Era înstărit și avea în bordei,
O șoricioaică cu mulți șoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era țanțoș motanul și foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aș sta la taclale, madam...
L-aș sfâșia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,
O cursă de șoarici, o lăsă pe hol
Și-o ușă deschisă, la dormitor!
Vecina grăbită, plecând către casă,
Dând ca să iasă, îi cade în plasă!
Așa încât stăpâna,(cea cu mieunatul),
În vreo două zile și-a pierdut bărbatul!...
Morala;
Când te destăinui să fi atent la gură,
Căci... câte nu se întâmplă într-o șură!?
fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca la noi
Și-au ieșit din minți cocoșii
Bată-i vina!...
Se tot bat de-un ceas, geloșii
Pe găina
Porumbacă, ce alene
Fundu-și poartă,
Aranjându-și patru pene
După poartă,
Insensibilă, se pare,
La război
Fiindcă trece... cu "Merțanul"...
Un rățoi!
Morala, bat-o vina,
Ne-o spun la colțuri babele și moșii:
Nu mai contează vârsta și nici soiul,
Când, pentru ea își dau în cap "cocoșii",
" Puicuța-alege... limuzina
Și "rățoiul".
fabulă de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul și găina (fabulă)
Oul cu pricina
Căpătându-și graiul,
Acuza găina,
Ce mânca mălaiul:
Ei! tu, cotoroanță bălaie,
Ce dormi toată ziua pe paie!
Eu te-am făcut din smoc de puf,
Pe-o vreme când mi-era năduf!
Și-n fond să știi că mi-e rușine,
Că nu mă pot făli cu tine!
De fapt, cunoști... o gospodină,
E comparată cu-o găină,
Atunci când este mai oloagă,
Sau are lipsă câte-o doagă!
Pe câtă vreme, eu acuși
Sunt o ideie-a lui Brâncuși!
El m-a creat... și-ncă din mers,
Dar sunt geneză în univers!
-Tu, oule! o coajă și-un albuș,
Nu-i spune tată lui Brâncuși,
Căci pui sau puică niciodată,
Nu știe cine-i este tată!
Eu-ți sunt... ți-o jur pe nouă sfinți,
Din doi, doar unul din părinți,
Al doilea-n fond nici nu se știe,
Că mulți cocoși erau în vie!
Morală
Și cucul crede în gutui,
Că e hrănit de mama lui,
Dar când învață bine zborul,
O strigă!... că-l cuprinde dorul!
fabulă de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Berbecul și cocoșul
Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec și un cocoș,
Stau pe-afară.
Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpățânat și mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.
Dar cocoșul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat și plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,
Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoșelul
Înfoiat și el în pene."
"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt șeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Și pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înțep în coaste."
"Oi fi tu mare și în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar ești, frățioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!
La mine ai durează tăiere.
Dimineața eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva sosește
Și datorită mie, păsările trăiesc regește."
Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reușește. E posibil ca cel mic să fie mai înțelept și mai deștept.
fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!