Arpegiu
Am venit pe lume
Să murmur
La gura izvorului.
Numele meu
Albește cuvântul
Luminat de credință.
Țara urcă în dor
Și eu la temelia ei
Țes legende.
Dacă izvorul
Mă-ngână, murmurând
În rostuirea țării,
Inima mea devine
Arpegiul Universului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
Și, Doamne, iartă-mi îndrăzneala:
De-a aduna din lume, ca un mag,
Femeia care are ochi de stele
Pentru-ai dărui iubirea mea cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelați în nouă soartă
La o stâncă rară
Descoperă izvorul
Să-ți astâmperi setea,
Să-ți astâmperi dorul.
Și dacă este rece
Căuta căldură,
Din adânc de vise
Inima i-o fură.
Din ea fă statuie
Cu străluciri de stea,
Va prinde viață veșnic
Și-ai să rămâi cu ea.
Va ști ce e izvorul,
Durerea sufletească,
Va ști să fie mamă,
Și sincer să iubească.
Modelați sub soare
Într-o nouă soartă,
Te va sculpta la rându-i
În stâlpii de la poartă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți, române
Române, tu să nu uiți
că trunchiul țării e poporul!
Aprig trebuie să lupți
să-ți aperi ramul și izvorul.
Glia țării e ogorul
unde noi cultivăm grâne.
Ne construim viitorul.
Asta să nu uiți, române!
Azi dușmanii stau la pândă,
vor să curgă iarăși sânge.
Tu te luptă, dă osândă
celor care viața-ți frânge!
Arată că ai onoare,
că în lume tu contezi,
Că tot ce-i ROMÂN, nu piere,
că vița neamului păstrezi.
Să-ți fie dragă țara
și glia și izvorul.
Păstrează-i primăvara,
să dăinuie POPORUL.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un profesor...
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe șantierul vieții
Ca să înalțe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zidește ziua cea de mâine.
Și sufletul și inima
La temelia țării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi și an de an,
Găsește forță și putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă și sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preț, cea mai frumoasă.
Deci, dacă urci la cârma țării
Un pic te uită înapoi,
Privește-i chipul luminat,
Privește-l, grijile-i vin roi,
Ca să-l atace, să-l doboare,
Dar el se ține, cât de greu
N-ar fi să-i fie, în picioare,
Doar în picioare stă mereu.
Închină-te în fața lui,
Căci are-n plete flori de nea
Și poate una dintre ele,
I-ai pus-o-n plete tu cândva.
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul albește lista cu pete de păcate
Iubire este atunci când din nimic spui totul,
Mintea coboară în inima fierbinte de emoții,
Glasul tăcerii se ascunde în mrejele nopții,
Pe-oceanul de-ntuneric începe ceru-notul.
Întorci privirea dulce-n tremurătoare stele,
Te cuprind zâmbind la pieptu-mi doritor,
Înflorim curând câmpia cu gându-n viitor
Însemnăm cu aripi nesfârșite săruturile rebele.
Luna prin nori liturgici, frumos, ne spionează
Punând la adăpostu-i împletituri de raze,
Suntem în viața asta un fel de-ascunse oaze
La care orișicine s-ajungă mult visează.
Iubirea noastră-i definită-n nimic și în toate,
Mintea revine în locul ei de neînvinsă fală,
Inima bate pentru-mpliniri de gir universală,
Domnul albește lista cu pete de păcate.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger de plastic
Pe o cruce se iubeau două aripi,
Le-am luat și le-am dăruit
Tinerilor care
Știu să rescrie viața
În inima zborului.
Praful deapănă amintirile,
Cununia devine bazalt în câmpie,
Crucea este semnul de credință
A maturității
Iodată pe ridurile rănilor.
De la un copac
am cumpărat patru scânduri
În care am pus
O mână de cercuri concentrice
Și un înger de plastic
Cu un iadeș
Din două aripi stelare...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai ceva de spus...
Dacă ai ceva de spus, spune întâi în gândul tău,
Analizează ce e bine, ferește-te de ce e rău...
Pe buze de-ți stă adevărul, iubirea și credința sfântă,
Deschide gura și observă cum lumea te binecuvântă...
Nu te-ndoi de cele spuse, cuvântul tău are măsură,
Ai hainele rupte în coate de-atâta, multă-nvățătură...
Așa e viața, și iubirea, își face cuib în gândul sfânt,
Analizează ce e bine și puneți inima-n cuvânt!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana ochiului
Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.
Vama împlinirilor
Converge
Dinților căzuți
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenței.
Izvorul seacă,
Stelele coapte
Își scutură semințele
În icoană!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
Sfântul Pavel în Biblia
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.
Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Însetări rebele
În inima mea cu însetări rebele
Se-nalță cerul iubirilor de stele
Pline de sens, de-ndurare și mize,
Pe-aripi de zboruri mărețe și vise.
În inima mea ardem pe rând
Săruturi și șoapte în falnic avânt,
Pe firul împlinirii învoim ades
Veșniciile să cânte-n univers.
Iubirea să dăinuiască-n viață,
În raza de surâs de dimineață,
Lăsând cupa florii de nu-mă-uita
La gura însetată de inima ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însetări rebele
În inima mea cu însetări rebele
Se-nalță cerul iubirilor de stele
Pline de sens, de-ndurare și mize,
Pe-aripi de zboruri mărețe și vise.
În inima mea ardem pe rând
Săruturi și șoapte în falnic avânt,
Pe firul împlinirii învoim ades
Veșniciile să cânte-n univers.
Iubirea să dăinuiască-n viață
În raza de surâs de dimineață
Lăsând cupa florii de nu-mă-uita
La gura însetată de inima ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holograma
Holograma ta în apariții luminoase
Îmi mângâie cerul în nopți întunecoase,
Îmi mângâie perna somnului profund,
Îmi ascunde pasul lunecând în prund.
În neant îmi urcă florile din vise,
Inima mi-o pune în miresme-aprinse,
Boboci în plină toamnă pe arida frunte,
Steluțele de cetini venite de pe munte.
Holograma ta mi-i mare sărbătoare
Pe care o descopăr printr-o sărutare
Și-o presar în lume pe râu de-ndrăgostiți
Să sprijine iubirea pe oase de părinți.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom da țara tuturor
Voi, oameni cu suflet mare
Vă dați inima cu drag
Celor ce vor să pătrundă
Din durere peste prag...
Voi sunteți cuibul de miere
Ce visele îndulcesc
Celor ce mai au speranță
În reforma ce-o doresc.
Ei se zbat. Fraților buni
Știți să alinați durerea,
Să întoarceți din morminte
Viața, singura avere.
Mândru sunt, că sunt român,
Între voi, cu inimi mari
Adunându-ne la greu
Vom răzbate, vom fi tari.
Tu, copile, ia aminte
Strângeți rănile-ntre dinți,
Nu uita c-aici în lume
Ai prieteni și părinți.
Nu oprim oiștea-n gard,
Îndreptăm totul ușor
Și cu forța ce-o avem
Vom da țara tuturor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete strivite cu aripa nopții
Îngerii strivesc zâmbetul
Cu aripa nopții,
Sărutul înoată în sânii
Stelelor purtate în ochi de copii.
Veșnicia sângerează stagnarea
În al cincilea anotimp al despărțirii.
Ploile angajează amintirile
Din scoici amorțite
Pe firida de nisip a mărilor secate.
Lipsește vederea târziului disecat
Din porțile înfipte în dealul bisericii,
Vântul suflă prin ele
Cum privirea ta
Trece prin urechile îngerilor
Cerceii din gura izvorului
Înfășurați cu eșarfa
Brațelor sculptate în lacrimi.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama e cuvântul ce-nseamnă viață
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viață.
Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o șoaptă și-un veșnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!
Mama e un murmur și-o gingașă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veșnic adună
Cu toții pe noi îmnpreună.
Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi șirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieții înalte talazuri.
Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu și mereu!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Cu toată cenușa amintirii senine,
Ridic paginile timpului pe raze de stea
Să fiu în poezii alături de tine.
Promit că voi trece-n petale de flori
Sărutul cel dulce din buze de îngeri,
Mierea din vorbe va prinde culori
Pe valea rămasă în ecouri de plângeri.
Mărturisim cititul în ochi de curcubeu,
Culorile fac din iubire însemn de coperte,
Legile sunt sâmburi pe frunte de zeu,
Lacrimile lumii sunt bătute de sete.
Am venit pe lume firav dar grăbit,
Vântul iubirii m-a vâslit către tine
Ca să locuiești în inima mea înmiit
Pe pagini de timp, în visuri senine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziceau bocancii: dacă el e Universul, noi suntem temelia Universului.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Inima dulce-amară
M-am dezbrăcat și-am așteptat
Să mă adune muza-n pat
Din vuiete din lumea mare
Pe aripă de împăcare.
Și m-am gândit, m-am tot gândit
În visul fără de sfârșit
Cum, Doamne, raza ta cea bună
Se zbate-n dragostea-mi nebună?
La pieptul meu e o nălucă,
O altă dulce muză urcă
Să-mi pună ochi de piatră rară
În inima dulce-amară.
N-am să lovesc pe nimeni, jur
Am sufletul curat și pur
Să pot iubi în poezie,
Nu o femeia, ci o mie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!