Făcutul de cruci

Când m-am ivit se formaseră deja,
Nişte forme ciudate, concave...
Am sărit peste cal, că-n cer fluiera
Paşi peste tot, căptuşiţi cu potcoave,

De aceea tot duc, cum o merge,
Pământu-n răspăr la răscruci,
Tăcerea din patimi cândva se va şterge,
De-n lume s-o vinde făcutul de cruci!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cai au iubitele

Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuţi decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai şi copite...
De ochii de piatră, încinşi de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Trag de coasă prin dudău
între viaţă şi între hău,
cad stamine cu albine
un for roşu mă întreţine
şi cosim la pas, în doi,
şoapta zborului de foi.
Inima o simt cu palma,
brazdele polog de-a valma.
Se înşiră ca pe aţă,
cad mărgelele pe faţă.
Claie, stog, fânul se întinde,
serile cui le voi vinde
Că-n desişul ăstei ierbi
mi-au crescut pegaşi din cerbi...
Ici-colo un licurici,
muşuroaie de furnici,
toate gândurile mele
sunt un stol de rândunele,
şi pendulul peste hău,
taie bine, taie rău...
Nu ştiu iarba de mătase,
dacă-n rai o să mă lase
Trag de coasă peste vii,
mă nasc serile târzii!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea în moarte

Văzduhul se strica dulce
luna era pe cer ca un pisoi
timpul îşi muta plânsul dintr-o odaie în alta
după aceea a venit curcubeul într-o ureche rămasă de la bunica
partea lemnoasă fluiera lângă şarpe
după aceea a plecat vremea într-un şchiop rămas de la cocostârci
– scriu pentru când va fi timp, azi nu e timp în lume –
după aceea cetăţile au ajuns nişte ciorbe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Ica Ungureanu

Zeiţă dragă, muza mea
Găsească-te în pace!...
Eu-s tăbăcit de soacră-mea
Şi mi-au sărit nişte... capace!

madrigal de Constantin Păun (2013)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cândva...

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă îmbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă, ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!...

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo în pumni de buzunar!..

Pornit pe joacă, revanşard
În curtea aceea subţirică,
Când amintirile mă ard!...

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o sanda, umbra

straturi peste straturi creşte umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre şi umbrelă aleg umbrela
om sunt şi locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriaşă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenuşă
de încercări
ridică piatra, prietene
şi arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaşte

straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul şi existenţa mea
de mine cu mine prin mine
cenuşă devenind

cât o sanda, umbra

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul venerabilului Bulă

De-acuma, gata cu făcutul
Că nu mai am deloc vigoare,
Soţia mea, prevăzătoare,
Deja îsi mută aşternutul

Într-unul dintre dormitoare-
Aceasta-i vrerea ei (sau vrutul);
De-acuma, gata cu făcutul
Că nu mai am deloc vigoare.

Predominat de gura-i mare,
O fac, n-am încotro, pe mutul
Şi, întristat de întâmplare,
Mă uit cum mi se-ndoaie "slutul".

De-acuma, gata cu făcutul!

rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc că-n România o femeie peste 30 de ani deja are nişte probleme cu vârsta din punctul de vedere al percepţiei. Nu suntem atât de civilizaţi, încât să credem că o femeie peste vârsta asta mai poate avea succes, frumuseţe, o viaţă sexuală sau sentimentală. Suntem foarte răi la capitolul acesta. Uită-te cât misoginism, câtă bătaie de joc faţă de femeile care au o anumită vârstă.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul şi gaura (fabulă)

- Stupid,
Cum fierul acesta, oarecare...
Găsindu-mă din pură întâmplare,
Intră să prindă o stinghie la scară!
- Pardon!
Tresare cuiul,
Că te invit la bară!
Şi află de la mine, făptură fără cap,
Că-n stinghia aceea, eu trebuind să încap,
Te-am inventat pe tine, iscusit
Şi insistând acolo, eu astfel te-am ivit!
- Să fie clară, dragă, vorba între noi:
Oricând aş fi dorit,... puteam să te îndoi!

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea - I

Nu mai sunt în cuvinte!
Strigătul arde! Mă minte!
Tăcerea are un alt preţ:
De sensuri noi mă dezvăţ!

Albul e surpat în abis!
Cer sfâşit! Vis interzis!
Tăcerea seduce iar şi iar:
Viaţă de prisos! Aur avar!

Tăcerea e albă; iarăşi trădată!
Dincolo de orice gând aşteaptă...
Nu spun! Nu spun la nimeni nimic:
M-au iubit unii, alţii m-au învrăjbit?!

... Cuvântul care era floare cândva
Acum ca un spin e-n inima mea!
Mă roadă că nu-l spun nimănui:
Suiţi-mă pe cruce; băteţi cui peste cui!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Zile de toamnă întinse pe prispă cu o sfoară
Precum nişte galbene foi de tutun.
Aici, dac-ar şti, s-ar retrage să moară,
Scârbit peste poate, acarul Păun.

poezie de Constantin Marafet din Tăcere galbenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume şi cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune şi cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

Să fii a mea cu primăveri şi verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.

Să fii a mea peste tăcerea nopţii,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduţi în voia sorţii,
Să fii a mea, mereu a mea, să fii.

Să fii a mea cu prunci şi curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul şi surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.

Să fii a mea cu nopţile din păr,
Pământul de sub paşi, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.

Să fii a mea şi dincolo de toate...
Şi peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind şi veşnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea şi-a nimănui.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rime de grâu
Caii schimbă potcoave
Creşte trecutul...

haiku de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

în noaptea aceea
desculţ de gânduri, de păcate
păşeam prin valurile vieţii
mă loveam de stele răzleţe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări şi foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub paşi
uneori îmi aşezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiţi
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înţeles veşnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, păşeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privatizatul

De când îl vizitează garda,
Stă ce stă şi vinde zgarda!...

distih de Constantin Păun din Epigrame (1996)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat normal

obsedant normal,
repet normal,
în viaţă normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineaţa
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las paşi în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâţia paşi.
m-am săturat să trăiesc pentru alţii
când de fapt alţii nu trăiesc nici pentru ei.

şi ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vieţii

Atâtea amintiri am strâns în viaţă –
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au aşezat pe gânduri ca o ceaţă
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.

Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrenţele căzute dintr-un nor.
Din drumul meu am izgonit himere,
care-aşteptau credinţa să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieşite la răscruci în calea mea.

Am adunat din tină nestemate,
le-am şlefuit şi nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mişeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieţii mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.

Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viaţă câte-o floare
când văd că se-ofileşte-n asfinţit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâşiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viaţa...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topeşte orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
şi te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
şoaptă peste şoaptă.
ruga lângă ruga..
Câţi paşi intre noi topindu-se...
cât freamat şi cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ŞI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârşită iubire...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lavabil

Mă curg, că-s apă şaizeci la sută,
începându-mă din capilare fine, fine,
izvorât
mă prăvălesc peste pietroaie,
bolovani
şi culmea ei rămân,
înconjuraţi de-o spută,
ce le-o scuip, răul din mine,
cel urât,
că doar aşa din suferinţa-mi mi se-nmoaie,
mă spăl cu timpul, peste ani,
dintr-un păgân...
m-adun, lungit în lacrimi
înspre pleoape strânse,
să pătrund pupile,
s-adăp întuneric
-poate o să răsară conuri
de lumină
din retină-
să se ducă vorbe, zvonuri
că va fi cândva un extaz, împrăştiat feeric;
nu se vor mai vinde, viola, copile,
nici mamele, la naşteri, nu vor mai fi moarte, plânse
şi voi sfârşi şi eu într-un ocean de patimi...
Picătura poate, ca să spăl din el, lavabilul; tarele datini!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!