Tăcerea - I
Nu mai sunt în cuvinte!
Strigătul arde! Mă minte!
Tăcerea are un alt preț:
De sensuri noi mă dezvăț!
Albul e surpat în abis!
Cer sfâșit! Vis interzis!
Tăcerea seduce iar și iar:
Viață de prisos! Aur avar!
Tăcerea e albă; iarăși trădată!
Dincolo de orice gând așteaptă...
Nu spun! Nu spun la nimeni nimic:
M-au iubit unii, alții m-au învrăjbit?!
... Cuvântul care era floare cândva
Acum ca un spin e-n inima mea!
Mă roadă că nu-l spun nimănui:
Suiți-mă pe cruce; băteți cui peste cui!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.