Pârleaz

Frumos e mărul din vecini,
Dar mai frumoasă e vecina
Şi ca să fur nu e păcat
Cât pe gard coace lumina
Raiul, raiul fericirii,
A iubirii şi-mplinirii.

Cum să nu ne fie bine
Când pe cer e-un curcubeu
De culori care alină
Gândul bun şi gândul greu
De-a râvni la raiul care
Face orice clipă floare.

Şi m-am sprijinit de gardul
La care-am făcut pârleaz
Ca să trec în nemurirea
Fericirilor de azi,
Mâine, Doamne, nu se ştie
Mărul dacă-o să mai fie...

Cum vecina încă este
Veselă, uşor zglobie
Aştept să nu întârzie
Semnul care ne îmbie,
Că-altfel dispare pârleazul
Şi cu el vine necazul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste oferită

"Mânca-te-ar raiul", raiul vis
Permisiv, moral ucis,
Uliul rău de zbor decis
N-are porumbei de prins.

Porumbiţa porumbeşte
Raiul, raiul româneşte,
Îl râvnesc când te doreşte,
Îl iubesc când te iubeşte.

"Mânca-te-ar raiul" cel rai,
Frunza fericind un plai
Pe care cântă din nai
Dragostea ce-o ai, s-o dai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul din vecini

Când Eva şi Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Şarpele dansa din şolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviinţat
Şi-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alţii chiar dacă are spini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina

Fă-mi cu ochiul şi mă-mpinge
Spre culmea fericirii-nalte
Unde amândoi vom fi
Spălaţi de îngeri şi păcate.

Vom fi stăpâni peste pârleazul
Întins de mâini necunoscute,
Cu inima vom privi cerul
Lăsându-l ca să ne sărute.

În culmea fericirii noastre
S-atingem raiul cu lumina
Unde doar Domnul peste clipe
Lasă uşor, uşor cortina!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era arzând, vecina

Moşule, te-am ascultat,
Aseară am fost în sat,
Nu departe, peste gard,
Să ard la vecină-n pat.

M-am simţit Fătul Frumos,
Tânăr şi năbădăios,
La-ntuneric, pe tăcute,
Am făcut reprize multe.

Dar când a fost ca să plec,
Am văzut că-s mare bleg,
Nu era arzând, vecina,
Era Ea, s-o bată vina!

Era zău, soţia mea,
Vruta-am să nu fiu cu ea
Şi de bunul Dragobete.
Mi-a spus: mă trişezi, băiete!

Am prins-o frumos de mâna,
Acasă-am mers împreună,
Ea, spumegând ca un cal,
Eu, nervos, luat de val!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

e vecina mea şi o îm
part cu alţi doi vecini
care locuiesc la etajul meu
care nu e chiar al meu
dacă nu stau singur a
colo cu vecina
o să-i ghicesc în palmă
s-o vrăjesc pe femeia care vorbeşte
cu mine şi cu alţii stă de vor
bă, mă enervează, mă face
să-i cumpăr flori şi s-o visez
şi-n seara asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos este Raiul, copii mei. Ce este Raiul? Este Hristos. Raiul începe de aici. Este exact acelaşi lucru: cei care îl trăiesc aici pe pământ pe Hristos, trăiesc Raiul. Aşa este, întocmai cum vă spun. Este adevărat, credeţi-mă.

citat din Părintele Porfirie Bairaktaris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul făgăduinţei

Luna se mândreşte cu trena de stele
mereu îndrăgostită se-nvârte după soare
sub influenţa magică dansează iele
în mijlocul pădurii, clipe de încântare.

sub clarul de lună mă-ndrăgostesc şi eu
de lumea poeţilor plină de fantezie
universul lor e sfânt şi-aşa va fi mereu
cu aură albastră imortalizată-n poezie.

contemplu în noapte timpul fermecat
care cerne vise peste cântec de valuri
se leagănă în sălcii gândul aplecat
pe ţărmul cunoaşterii atins de idealuri.

universului iubirii mereu m-am dedicat
raiul făgăduinţei e-mpodobit cu lauri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul de apoi

Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul musteşte de noroi.

Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbeşte-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii şi Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?

Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viaţă supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar şi în ochii ei?

O, Doamne, te invoc arzând de umilinţă,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduinţă!
Nu-s crud, nu-s uşă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!

Sunt doar căzut în patima fierbinte
Să iubesc femeia c-o clipă înainte,
În Biblie se spune, Doamnă, nu-s poveşti,
Aproapele iubeşte-ţi şi să nu preacurveşti!

Asta nu-nţelege, în ochi dacă îmi sare
Din strânsura vieţii "o prea frumoasă floare",
O înconjor cu ochii, cu inima discret,
O pun între poeme ca muză pe tapet!

Astă-i crima vieţii pe care tot o fac,
Să las în lumea largă florile-n copac?
Mai bine stau, îngenunchez la dânsa
Cu licăr de speranţă după ce tristă plâns-a.

Mai bine-o iau de mână în lumea care arde
Iubirile în şoaptă pe mii de bulevarde,
Îndrăgostiţii toţi vor visa precum noi,
Iubirea, fericirea şi Raiul de apoi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul

Privesc o poză: "Mărul pe zăpadă",
şi parcă văd şi urmele de dinţi,
atât de bine că îmi ies din minţi,
căci nu ştiu cui putea, muşcat, să-i cadă.

Să fie măr, să fie-o făcătură
în Photoshop sau într-un editor
din cele care, pe-un calculator,
te fac şi miss, dar şi caricatură?

Să fie din povestea cu piticii
şi-o albă care a muşcat din el?
Păi, în poveste nu era defel
zăpadă - doar copaci şi ăia micii! -

Să fie cel muşcat, cu care Raiul
a fost definitiv pierdut? Şi cât
din el să fi muşcat, de-a stat în gât
doar lui Adam? Cu Eva, care-i baiul?

Ajunge! Gata! Ce-i, filozofie?
Cum o întorc, ajung tot la femei,
că-n toate-s ele – na, că o spusei! -
... şi nu-i decât un măr, fir-ar să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul vede, Domnul iartă

Crini şi trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colţ ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.

Tu zâmbeşti, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoţ, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!

Hai în casă, la răcoare,
Soţul e în depărtare,
Eu sunt singură şi mor
De dragoste şi de dor!...

Crini şi trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Şi fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...

Eu te caut printre crini
Scumpă floare din vecini
Cu dragostea înfocată –
Domnul vede, Domnul iartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile...

Lacrimile sunt esenţa sufletului
Când plângi de bucurie,
Fiecare lacrimă-i o floare
Cu rod de poezie.

Te-am văzut râzând-plângând
La prima întâlnire,
Te-am mângâiat, frumos ai spus:
E semnul de iubire.

Apoi la pieptu-mi te-ai lăsat
Râzând şi lăcrimând,
Păsări şi flori în curcubeu
Vibrau în al meu gând.

Lacrimile sunt esenţiale
Când plângi şi de durere,
De voi pleca să râzi, căci râsul
E-a morţii mângâiere.

Nu mă-ntreba, nimic nu-ţi spun
Când pui pe ochi batistă,
Pământul fi-va raiul meu
Sub crucea veşnic tristă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

Pe o câmpie, unde zbor
M-am întâlnit c-un alt dor,
Şi i-am zis să mă ierte
Şi să mă aştepte.
În rai când am să plec
Peste păcate am să trec.
Căci Domnul mă va ierta
Şi-n rai mă va aştepta.
Raiul e ferecirea mea
şi dorinţa mea.
Un vis aşteptat
şi de nimeni uitat.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de Ziua Ta

Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ţi se cuvine ţie, floare,
O metaforă divină.

Tu eşti visul meu de viaţă,
Tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.

Tu eşti urma din cărare
Care vine către mine,
Tu eşti gândul care-nalţă
Bucuria din suspine.

Tu eşti cerul plin de stele,
Eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.

Iată darul meu, rămâne,
Un simbol, floare prin floare,
Dragostea şi-mbrăţişarea
Ce rămân nemuritoare!

Un sărut pus ca pecete
În destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine
Şi speranţă dar şi vis.

Un cadou ţi se cuvine,
Ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire,
Semnul sfânt că te iubesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioşi alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înţelepte,
Sfinţite cu răbdare.

Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munţi şi mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace şi încântare,
Sub mănunchi de curcubee şi vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă că Raiul există

Iubesc o fetiţă cu ochii albaştri,
mă doare privirea lor tristă...
Curaţi, argintii, căutând înspre aştri,
dovadă că Raiul există!

Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simţind că ne ştim dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!

Din Soare Răsare, Lumina mă-nvaţă
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în faţă,
dovadă că Raiul există!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul regăsit

Cu jaru-n piept aprins mereu,
Culeg din pomul interzis,
Sperând că-mi iartă Dumnezeu
Păcatu-acela-n Carte scris,

Când gol, în Cer m-am ruşinat,
La piept cu darul Lui ceresc
Şi, Doamne,-n dulcele păcat
De-atunci tot cad şi îl doresc.

În faţa Cerului, tot gol
Rămân cu dorul meu nebun,
Când şarpele din somn îl scol
Şi-n amforele vii îl pun,

Să piară-acolo, nevăzut,
Cu-ale cunoaşterii scântei,
Să regăsesc Raiul pierdut,
În Iadu-ascuns printre femei!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Raiul e lângă noi, nu este departe,
Raiul îşi face cuiburi în casele oamenilor buni cu suflete curate.

distih de Valeria Mahok (26 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de vară

e vară în unghii înfloresc noiţe
alerg prin iarbă ca fulgul de uşor
contemplu satul împânzit cu troiţe
unde mi-am ctitorit un cuibuşor.

săteni îmi dau bineţe cu sufletul curat
trandafirii în grădini zâmbesc seducători
cu splendori mirene m-am înconjurat
şi cu raiul de salcâmi vindecători.

mi-am făcut aici prieteni de seamă
îmi petrec timpul cu trainice vise
cu vecini de cinste nu mai am teamă
că amintiri şi doruri vor fi ucise.

pâinea se coace pe albastre vetre
minuni de viaţă pun în lada de zestre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Vecina de lângă casă
Ştie semnul ce i-l fac,
Niciodată nu mă lasă
Să beau singur ori să zac!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!