Nu era arzând, vecina
Moșule, te-am ascultat,
Aseară am fost în sat,
Nu departe, peste gard,
Să ard la vecină-n pat.
M-am simțit Fătul Frumos,
Tânăr și năbădăios,
La-ntuneric, pe tăcute,
Am făcut reprize multe.
Dar când a fost ca să plec,
Am văzut că-s mare bleg,
Nu era arzând, vecina,
Era Ea, s-o bată vina!
Era zău, soția mea,
Vruta-am să nu fiu cu ea
Și de bunul Dragobete.
Mi-a spus: mă trișezi, băiete!
Am prins-o frumos de mâna,
Acasă-am mers împreună,
Ea, spumegând ca un cal,
Eu, nervos, luat de val!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.