Când doare, varsă râuri de lacrimi, construiește un pod și treci peste!
citat din Amin Maalouf
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fericire trecătoare? Toate sunt așa, fie că durează o săptămână sau treizeci de ani, vărsăm aceleași lacrimi când vine ultima zi și am fi în stare să acceptăm osânda veșnică numai pentru a mai avea drept la încă o zi...
Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem optimist
Chiar de când se varsă zorii,
Toată ziua, peste tot,
Plâng, în cor, conducătorii,
Că îi doare rău în cot.
Plânsu-i fără de hotare,
Lacrimile-s peste tot,
Plânge șeful cel mai mare,
Că îl doare rău în cot.
Cu destin profund aparte
Și vizibili doar la vot,
Noi, românii, stăm de-oparte,
Nu ne doare nici în cot!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când e vorba de ură, amintirea străbate timpul și se hrănește din orice, uneori chiar și din iubire.
Amin Maalouf în Primul secol după Beatrice
Adăugat de Diana I. Sandu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea se hrănește cu răbdare la fel ca și cu dorință.
citat din Amin Maalouf
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot înlocui, nici tăgădui.
Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame

Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții cei mai înalți dau spre văile cele mai adânci.
Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
În legăturile de dragoste nu faci provizii pentru plecare.
Amin Maalouf în Primul secol după Beatrice (1992)
Adăugat de Diana Sandu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pierdusem speranța să te mai văd. Noroc că soarta își bate joc de reținerile noastre.
Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirile viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea când mâinile li se împletesc și visele li se întrepătrund.
Amin Maalouf în Leon Africanul
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Începea să i se pară lung și pustiu timpul pe care îl petrecea fără ea. Când își dădu seama de nevoia care se născuse în el, se sperie. Era oare cu putință să se fi legat atât de tare de femeia asta?
Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
La doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare și oameni, cele dintâi erau cele mai dăunătoare.
Amin Maalouf în Leon Africanul
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepți asemenea mie nu există decât câțiva într-un veac, în vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an.
Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu doresc nimic altceva decât să-mi continui modestele cercetări la adăpost de nevoie. Să am de băut și de mâncare, un acoperiș și veșminte, lăcomia mea nu merge mai departe.
Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Două inimi ar fi trebuit să am, prima, insensibilă, a doua, mereu îndrăgostită; pe aceasta din urmă aș fi încredințat-o celor pentru care bate, iar cu cealaltă aș fi trăit fericit.
citat din Amin Maalouf
Adăugat de Madame

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă iarăși s-ar închide porțile în fața ta, bagă-ți bine în cap că nu viața ta se termină, ci doar una dintre viețile tale, și că o alta e nerăbdătoare să înceapă. Îmbarcă-te atunci pe un vas, un oraș te așteaptă.
Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Romănia are 5 râuri mai mari: Dunărea, care o desparte de Serbia și Bulgaria, și se varsă spre răs. în m. Neagră; Oltul ce vine din Transilvania; Argeșul, Ialomița și Siretul care, ca și celelalte, se varsă în Dunăre spre mz.
Romănia are 5 gârle mai mari: Jiiul, Vedea, Dâmbovița ce dă în Argeș; Prahova, care se varsă în Ialomița; Buzăul ce dă în Siret, șal.
Iosif Genilie în Principe de Geografie și Astronomie (1847)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota

Comentează! | Votează! | Copiază!