Merg, fără nicio speranţă, până la capătul disperărilor mele, şi acolo încep să le simt mângâierile...

citat din Nicolas De Stael
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

înlăuntrul fiinţei mele
sunt zidiri
până în miezul nopţii
se aud cazmalele
ştiu
se lucrează
mai mult sau mai puţin
cu voia mea
ori cu voia Ta
mă latră gândurile
mă aleargă uneltirile
vechile animale de companie

acolo
înlăuntrul fiinţei mele
sunt căderi
până în zori
când colţii fiarelor
se înfig
ştiu
se adună moluzul
amestecat cu lacrimi
fără voia mea
fără voia Ta
mă muşcă începutul
singurătăţii

acolo
înlăuntrul fiinţei mele
mai e o singură dorinţă
să nu mă risipeşti
Isuse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii merg până la capătul drumului, alţii însă îl abandonează, târându-se doar până la marginea lui.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine până la capătul lumii...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la capătul

lumii şi aerul are un gust bun
după ţigările fumate toată
noaptea
vulturii stau de veghe pe catarge
iar pescăruşii mătură încet cerul
la capătul lumii păsările
par singurele supravieţuitoare
păşesc prin dimineaţă
şi-n jurul meu apa e neagră
cu mirosul ei de alge şi de sare
damfurile ei de nămol
şi de motorină
le simt în gât şi plămâni, dense

eram la capătul lumii şi de acolo
nimeni nu se mai întorcea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine

La margine de speranţă,
Acolo, vizavi de visuri
Sunt prăpăstii şi abisuri
Probabil de circumstanţă

La margine de speranţă,
Într-o nouă perspectivă
Valoarea-i tot mai relativă
Mă refer, ca importanţă

La margine de speranţă,
Retras, după jaluzele
Privesc, dorurile mele
De la minimă distanţă

La margine de speranţă,
Şi atunci, dar şi dincolo
Arta-n ultimă instanţă
E apanajul lui Apolo...

poezie de David Boia (10 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interzis la ridicări

Când mă gândesc la tine simt că mor
Şi nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Şi nicio vindecare nu-i permisă.

Când mă gândesc la tine simt că fug
Şi nicio ţintă grea nu mi se pare,
Mă furişez prin vămi ca un transfug
Şi nicio regăsire loc nu are.

Când mă gândesc la tine simt că zbor
Şi nicio paraşută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbuşirii dor
Şi nicio ridicare nu se poate.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

În fiecare noapte un clopoţel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...

Şi merg şi merg... Clopoţelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca viţelul
La poarta nouă a mumii.

O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio victorie nu e dată fără înfrângere şi nicio cădere nu e dată fără speranţă.

Andrei Pleşu în Minima moralia
Adăugat de andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te uiţi spre pământ, ci, dimpotrivă, ridică totdeauna ochii spre cer: de acolo vin mângâierile pentru cei slabi, acolo e bogăţia celor săraci, acolo e înfricoşarea bogatului.

Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care crezi că ai ajuns la capătul a ceva, eşti un om pierdut. Nu ajungem niciodată la capătul a ceva, problemele noastre se reînnoiesc continuu şi merg mereu mai departe.

citat din Karl Popper
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea pentru orice moarte

Desprins de memorie şi de speranţă,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania şi absenţa lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranţa lui a stat la pândă.
Până şi ce gândim ar putea gândi şi el;
ne-am împărţit ca hoţii
averea nopţilor şi zilelor.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soţ)

Iubitule
ia-mă cu tine şi
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ţi-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viaţă şi,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
şi, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puţin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
şi uită-mă acolo
să mă dizolv încet,
în inerţia eternităţii...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiţi în fiecare zi
până reînvăţ de la ele
credincioşia...!
Şi totuşi, fiindcă ierţi
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubeşti
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine şi lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârşitul sfârşitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!

poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu suflet blând

Tu suflet blând
Eşti acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.

Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă priveşti şi-ţi pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.

Încerci să imi ştergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece şi tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri

Mă astepţi să vin şi eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece

Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Şi împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.

poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Sunt conştient că într-o zi se va sfârşi.
Declar: acest dig va fi o parte din moştenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata păşind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal intelectual şi de aceea este într-o eternă contradicţie cu sine însuşi. Simţurile sale sunt localizate în el, ideile sale ajung până la capătul universului, aşa că omul este mereu rupt, sfâşiat între acestea două, fără nicio posibilitate ca să fie altfel.

citat clasic din William Hazlitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!