Iubirea celui pe care nu-l iubim se depune la suprafaţă şi de acolo se risipeşte imediat.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ciudat să le vadă acolo, încă în viaţă, cu micul lor fragment de trecut comun care, dintr-o dată, nu mai însemna nimic.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi îmbolnăvi şi dintr-o amintire.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deasupra capetelor lor, plutea un balon gigantic umplut cu lucruri care trebuiau spuse şi amândoi încercau să-l ignore privind în jos.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefera ca fiecare lucru să pară la locul lui chiar şi când nu era.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detesta când acţiunile ei trebuiau să pară atât de iremediabile, de definitive.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea îşi lua ce voia, se agăţa de coincidenţe, puţine cum erau şi construia o existenţă.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este oceanul pe care nimeni nu-l poate seca: în timp ce soarele îi fură câte o undă, sute de râuri îi restitue o mie.

definiţie clasică de Paolo Mantegazza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseu edenic

Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Şi când alţii o abrogă
Noi să ne iubim în vogă

Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în şir
Să ne iubim în delir

Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare

Indiferent de nuanţă
Să dăm iubirii prestanţă
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii

Pe cetăţi şi metereze
Iubirea să recidiveze
În variantă sine die
Să iubim cu frenezie

În variantă ad-hoc
Noi să ne iubim cu foc
Cu pricepere şi minte
Să iubim principii sfinte.

poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva se stinse în el, ca un ultim tăciune rămas aprins prea mult timp sub cenuşă.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai celui

în oraşul ăsta umblă haotic
ţanţoşe
laţuri, securi, gloanţe
rânjete, ocări, făţarnice amabilităţi
paradele doliului propriei morţi

infinite sacoşe, adesea goale
târâie silnic contururi de oameni
le varsă puhoi în gurile de metrou
un fel de scurgere după o ploaie pestriţă
torenţială

cerul imediat musteşte de rugi betege
întoarse spăşite, neîmplinite
zei confecţionaţi smulg cu forţa ofranda
sângele copiilor încă neiviţi

în aer, la un milimetru de ţărână
acolo unde începe cu adevărat Cerul
se zvârcoleşte iubirea
confundată cu o biată secreţie

vai celui care o calcă
vai celui care sfârşeşte într-o sacoşă
cu inima, cu ruga, cu puterile toate...
vai celui care-şi smulge doliul acela şi urlă
exist

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea deveni aproape intolerabilă pentru amândoi. Spaţiul gol dintre feţele lor era ca un clocot de aşteptare şi jenă.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se gândea că şi cu fotografia era la fel, că acum ea captura timpul şi îl fixa pe celuloid, prinzându-l la jumătatea saltului său spre clipa următoare.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi tatăl lui deschise şi, înainte să poată spune ceva, îşi zâmbiră, fiecare contemplând schimbările lăsate de timp.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia lenta şi invizibila întrepătrundere a universurilor lor, ca doi aştri care gravitează în jurul unui ax comun, pe orbite tot mai strânse, al căror destin limpede e acela de a se uni într-un punct oarecare al spaţiului şi al timpului.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
şi cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în şoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să ştii tu lună,
cât timp te voi privi
prin viaţa asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare şi rece.
Iubirea mea, se ştie,
ţine o veşnicie.

poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi clădiseră o prietenie defectuoasă şi nesimetrică, făcută din lungi absenţe şi multă tăcere, un spaţiu gol şi curat în care amândoi se puteau întoarce să respire când pereţii şcolii se strângeau prea mult ca să mai poată suporta senzaţia de sufocare.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie doar să decizi, se gândi. Te duci sau nu te duci. 1 sau 0, ca un cod binar. Dar cu cât încerca mai mult să simplifice, cu atât i se părea că se zăpăceşte.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mattia se gândea că el şi Alice erau astfel, două numere prime gemene, singure şi pierdute, apropiate, dar nu îndeajuns pentru a se putea atinge cu adevărat.

Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau uniţi cu un fir elastic şi invizibil, ascuns sub o mulţime de lucruri fără importanţă, un fir care numai între două fiinţe ca ei putea să existe, două fiinţe care şi-au recunoscut singurătatea una în cealaltă. Acea singurătate care nu poate fi fără soţ.

citat din Paolo Giordano
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care mi-a furat nevasta (după un aforism de Sacha Guitry)

Nu-l blestem, nici nu-l aclam,
Nu-l împuşc, nici nu-l reclam:
Răzbunarea cea mai mare
Este că acum o are!...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale, după Sacha Guitry (12 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!