Tot păcatul îşi caută vinovatul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul îşi caută vinovatul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul cu ficatul

Medicii mi-au găsit mărit ficatul
Şi mi-au spus fără ocol
Că nu sunt eu vinovatul,
Totul e de la... alcool.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (18 iulie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde domneşte întunericul, încolţeşte păcatul. Vinovatul nu e cel ce păcătuieşte, ci acela care-l ţine în întuneric.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

lapoviţa blochează traficul -
la şedinţă se caută vinovatul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am găsit, Minunea mea

Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze şi flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toţi ochii înlăcrimaţi şi hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică şi coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunţa regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.

Te-am găsit la marginea lumii,
Aşezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinţi, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri şi inimi,
S-alunge tristeţea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiţi!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile şi dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutaţi-vă, şi iubiţi-vă, să pot respira bucuros!!!

poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul plăteşte

E cercetat oricum, fireşte,
Atent, etapă cu etapă.
De-i vinovat, pe loc plăteşte.
Şi dacă tot plăteşte... scapă.

epigramă de Nicolae Mihu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul
e un dor imanent firii,
supravieţuindu-ne într-un echivoc prelung
şi oprindu-se doar atunci
când sângele şi carnea dau semne
că au înţeles sufletul!

Încântare şi suspin –
păcatul reinventează existenţa
şi ne antrenează cu cel viclean,
Amin...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocat: un individ fără scrupule şi fără conştiinţă, pe care nu-l interesează adevărul, ci doar suma de bani pe care i-o plăteşti, iar dacă vinovatul îi plăteşte destul, va face tot ce-i stă în putinţă să convingă judecătorul că vinovatul e nevinovat, că criminalul n-a comis crima, că coruptul şi hoţul sunt cinstiţi etc.

aforism de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut şi vină

... şi trădător şi veşnic pus pe goană
trecutul meu neruşinat şi gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator

bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spaţiul, ba timpul, ba chiar El
şi nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mişel...

de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...

poezie de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu ştie o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.

Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.

Păcatu-i roşu ca şi mărul
Dulce, zemos şi apetisant,
Provocator... ca şi decorul
Unui alcov încins, tentant.

Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi şi enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul cel mare lărgeşte poarta pe care a intrat păcatul cel mic.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Păcat (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul primordial. Păcatul de a cunoaşte. Virtutea ignoranţei.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu ca să condamni păcatul altuia? Cel care condamnă păcatul, devine o parte a sa, se însoţeşte cu el.

citat din Georges Bernanos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Byron ne-a răspuns

Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!

Şi ce oare îngerul, ar face?
Când o fiinţă, o iubeşte, tare.
N-ar decade şi el... rapace!
Şi ar arde, pentru o iubire..

Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton şi rece
Unde în rugi viaţa-i trece...

Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeţi... şi zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.

Şi am aşa, eu,... o intrebare!
Îngeri câţi au căzut din cer?
Cred că Byron ne-a şi răspuns,
Doamne...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Folosit astăzi şi ieri,
Pentru proaste guvernări,
Păcatul, biblic cuvânt,
Greu o duce pe pământ.

epigramă de Grigore Buga din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dă bogatul, ci dă vinovatul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovatul totdeauna se teme.

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slujiţi-L cu pasiune

Slujiţi-L cu credinţă
Pe Cel ce v-a chemat
La har, la biruinţă
S-aveţi acea voinţă
De-a-I da un trai curat.

Slujiţi-L prin viaţă
Ce nu s-a încuscrit
Cu stările de gheaţă
Şi n-are colb pe faţă
Că-n sânge s-a albit.

Slujiţi-L cu ardoare
Chiar când necazuri vin
Căci El în încercare
Trimite uşurare
Şi zâmbetu-I senin.

Slujiţi-L pe-mpăratul
Care-a venit la voi
Să şteargă tot păcatul,
Să poată vinovatul
Primi speranţe noi.

Slujiţi-L cu umblare
În Sfântul Duh, oricând
Priviţi spre zări stelare
Cu multă-ncredinţare
În lan, cu zel, lucrând.

Slujiţi-L cu-ndrăzneală
Învinşi nu vă lăsaţi
Slujirea e o şcoală
(O şcoală ideală)
Prin ea în Cer intraţi.

poezie de George Cornici (4 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!