
Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Ieși - toate le încercase după accidentul care-l făcuse să-și piarză locul de băiat într-o mare dughiană de vinațuri.
Ion Luca Caragiale în O făclie de Paște (1899)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Într-un târg așa mare, noaptea e zgomot și lumină, nu întuneric și tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. E un han în Ieși, - acolo în colț, ce loc bun pentru o dughiană - un han unde toată noaptea cântă fetele la Café Chantan. Ce viață zgomotoasă și veselă! Acolo găsești la orice ceas, zi și noapte, pe domnul comisar cu fetele și cu alți poreți.
Ion Luca Caragiale în O făclie de Paște (1899)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată când mă aflu într-o librărie sau într-o bibliotecă mă simt copleșit de toate lucrurile pe care eu nu le cunosc. Apoi, mă cuprinde o dorință puternică de a citi toate cărțile, una după alta.
citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaetano Bresci a câștigat dreptul de a lipi, în memoria adâncei și nemăsuratei viitorimi, numele lui, ce părea osândit a se-ngropa cu omul, de numele augustei victime, într-o etern indisolubilă însoțire, pe o tristă pagină a istoriei nobilei Italii.
finalul de la La Monza de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulți prietini impiegați în diferite administrații publice stau de vorbă, la masa lor obicinuită într-o berărie, despre chestiunile la ordinea zilei. Firesc lucru ca, dintre toate, să-i intereseze una mai cu seamă: e vorba de nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând la casa publică o foarte însemnată lipsă de bani. Fiecare dintre camarazi comentează în felul său această tristă aventură: unul înfierează cu toată asprimea fapta, altul nu și-o poate explica îndestul, altul încearcă să găsească o scuză pentru fugar; în fine, d. Anghelache deplânge pe nenorocitul acela, "care nu e decât o victimă a neglijenții altora!"
începutul de la Inspecțiune de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi când zânele se dusese la vânătoare, fără grije, băiatul auzi în baia zânelor un susur de apă mai răsunător decât altă dată. Temându-se, el chemă calul, care veni într-o clipeală de ochi. El, cum văzu cele ce se petrec în baie, puse pe băiat de se dezbrăcă îndată și îl împinse în baie de se îmbăie. Când ieși d-acolo, ce să vedeți d-voastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur, și-i crescuse de bătea pulpele, încât nu te îndurai să-ți iei ochii de la el. Și luând și nucile, pe cari le ochise el, încălecă și pe ici ți-e drumul!
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se făcuse Stan Popescu? Se dusese să ia în posesiune jețul lui de mușama în cancelaria poliției. De două zile nu dormise... Partida la chilometru... apoi alergăturile cu poporul... pe urmă festivitatea de dimineață la Lipănescu... entuziasmul... Se simțea zdrobit, și era atât de plăcută răcoarea în cancelarie. O dulce aromeală, foarte naturală după atâtea emoțiuni, după atâta triumf, îi apăsa cu putere brava cerbice. Omul își încrucișă mânile pe biuroul său, își așeză bine capul și, gândind cu drag la viitorul tinerei Republice, adormi butuc.
Ion Luca Caragiale în schița Boborul (1896)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români așa de târziu?... despre politică, fără-ndoială.
începutul de la Cam târziu... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale. Particularități: Meloman, ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate.
Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest episod pe care-l uitasem mi l-a reamintit amicul meu Stan Popescu după primul scrutin al alegerii de la Ploești, văzându-mă că am prea multe iluziuni despre rezultatul balotajului.
finalul de la Istoria se repetă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, fiind târg devale, a-nceput dis-de-dimineață să se care într-acolo lume după lume de la deal. La dus, i-au mai zis babei câte unii "crede"; da spre seară, la-ntors, i-au dat care ce l-a lăsat inima... Păcum e obiceiul la târg: târguiește omul ce târguiește, cumpără, vinde; apoi, mai cu rachiu, mai cu vin, mai cu vorbă, se-nveselește, și pe urmă își mai aduce aminte și de sufletul răposaților și le dă pomană după putere. Și așa, a rămas baba pe ziua aceea mulțumită destul cu traista plină.
Ion Luca Caragiale în Calul dracului
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Caragiale, Ion Luca
- Caragiale este cel mai mare creator de viață din întreaga noastră literatură.
definiție clasică de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vechi, domnule!
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipingescu: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.
replici celebre din piesa de teatru O noapte furtunoasă, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Jupân Dumitrache: Mă Spiridoane, fii băiat de treabă, mă, că iau pe sfântul Niculae din cui; știi că i-am pus sfârcul nou de ibrișim. Să nu-i fac saftea pe spinarea ta!
replică celebră din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul I, Scena 3, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori: ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și Prâslea vreo patru. Și erau frumoși și cuminți de-ți era mai mare dragul să-i vezi. Odată, împăratul pleacă la vânat după fiare cu o sumedenie de curteni; și merg ei cât merg călări pân păduri, pân munți, și numa într-o livede răcoroasă, când se opresc să mai răsufle caii de atâta urcuș, aud niște miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoi sălbatic, ori cine știe ce lighioană.
începutul de la Poveste de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orator opozant: Câteodată, autoritățile... prin abuz de putere, se întâmplă prea de multe ori să comită...
Un ministru: Mofturi!
replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Origina gvardiei naționale nu se pierde în noaptea timpurilor: această instituție s-a născut la sfârșitul primei jumătăți a veacului XIX, într-o frumoasă dimineață de vară a anului '48.
începutul de la Baioneta inteligentă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Caragiale, Ion Luca
- Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental.
definiție clasică de Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-nserate, după o zi foarte călduroasă, aștept într-o stație mică, de pe linia Brașov - Cluj, trenul accelerat care merge spre Pesta... N-aștept mult... Trenul sosește... Repede-mi iau sacul de drum și mă duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg: trenul pleacă-ndată.
începutul de la Luna de miere de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi se făcuse liniște
oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității
începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...
întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul
dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții
copacul se dezagregase
siluete golite își alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foșnet de magnolii
rămăsese cubul de gheață
rictusul fetusului avortat
habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!