Accesul direct la "amorul sacru" e rar. Abordabil şi distribuit "democratic" e "amorul profan": afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamaţia dulce a minţii şi a corpului.

Andrei Pleşu în Despre frumuseţea uitată a vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e amorul?

Amorul nu se defineşrte
Şi cine crede altfel, minte.
Amorul, domnii mei, se simte
Şi, din păcate, se plăteşte.

epigramă de Grigore Popescu (Gri-gri) din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul marţial

ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă
şi rade orice fel de stimă
de ego, jur, şi nul e zborul

în zarea ce divin exprimă
de-i suntem parteneri cu dorul –
ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă

dar ne-asumăm această crimă
tot petrecând vieţii mosorul
noi fiind acul şi cosorul
dăm anomiei ritm şi rimă

căci ţese vini însuşi amorul

citat din Damian Luz
Adăugat de damian muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Ce e amorul?

Amorul e un şubred gaj:
Începe în concubinaj,
Continuă prin mariaj
Şi se termină c-un partaj.

definiţie epigramatică de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a stins amorul între doi soţi, poate să rămână iubire, chiar dacă în amorul lor n-a fost iubire. Când s-a stins amorul între amanţi, nu rămâne iubire, chiar dacă în amorul lor a fost iubire.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară dorul

Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori şi rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână uşor glasul de izvor.

Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci şi curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălţând fiori.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe şi spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca şi cărciul babei.

Zboară dorul, căutând amorul,
Întrecând şi norul ce umbreşte sporul,
Că de îl va prinde nu va fi cuminte,
Totul va fi odă, totul va fi cinste.

Zboară dorul, căutând amorul
Ce-atâţă fiorul pictând viitorul,
Cântec şi speranţă, dragoste de viaţă,
Sfinţită cu altă prefaţă.

poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

amorul propriu

Amorul propriu - o patimă ce se pedepseşte singură cu alte patimi.

definiţie de Gotthilf August Freiherr von Maltitz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru şi dual
Vis real sau virtual
Amorul acut
Zbor pe aripă de dor
Emoţia iubirii

tanka de David Boia (2 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Amorul e un copil răsfăţat de poeţi; amorul e un copil pribeag.

definiţie de Samuel Butler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amorul propriu

Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar şi sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeşte, rănit de moarte, la o simplă zgârietură.

definiţie clasică de Alberto Moravia în Frumoasa romană (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul

Chirii, impozit, lipsurile-n serii,
Un trai amar, mizerii şi mizerii...
C-un strop de-amor le uiţi. Le-ai digerat
Şi-atunci, amorul nu-i... bicarbonat?!

epigramă de Luciano Folgore din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoresc ades cu visele

Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimaşă mi le-ai dat.

Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ţi dulce îmi şoptea
Iubirea de odinioară.

Aş vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aş vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.

Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.

Eu am speranţă, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.

poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger

Carti nu vor putea sa stranga
Despre ingerii din cer
Ce ii face ca sa planga
Stiti cu totii e mister.

Nu vor sti ca doar un inger
Pentru dansa a murit
Si mai iute ca un fulger
S-a ascuns in infinit.

Nu vor sti ca el e moarte
Si e viata simultan
Pentru ea a fost o carte
Despre sacru si profan.

Nu e lacrima mai rece
Decat cea ce-o poarta el
Vreme vine vreme trece
Insa dansul e la fel.

Tot indragostit de fata
Care mult l-a mai ranit
Dar cuvantul ala.."Gata!"
I-a ramas intiparit.

Si de-atunci s-a stins amorul
Si de-atunci m-am stins si eu
Stiu doar lacrima si dorul
Si asa va fi mereu!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cu ochii minţii la frunzele din pom
Şi simt că nu mai sunt exact acelaşi om.
Ca frunza legănată de vântul subţirel,
S-a dus amorul meu şi m-a lăsat rebel...

catren de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 20 de ani, când iubeşti amorul în femeia iubită, imaginaţia ornează poetic împrejurările şi pe femeie. La 40 de ani, când nu mai iubeşti amorul, ci numai femeia, imaginaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinţa ei... Aşa ar trebui.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul platonic este o prostie, căci amorul nu se mulţumeşte nici chiar cu un sentiment reciproc – ceea ce doreşte, ce caută, ce pretinde este posedarea însăşi, este a simţi fiinţa iubită, dorită, în puterea sa vitală, bărbătească, să simtă posedând în toată plenitudinea, cu toată forţa simţurilor dezlănţuite prin plăcere.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La douăzeci de ani, când iubeşti amorul în femeia iubită, imaginaţia ornează poetic împrejurările şi pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubeşti amorul, ci numai femeia, imaginaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinţa ei... Condiţia umană e teribilă!

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâni,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat ideile vin asupra mea, direct de la Dumnezeu şi nu numai că văd teme distincte cu ochii minţii, dar ele sunt şi îmbrăcate în formele, armoniile şi orchestraţiile potrivite.

citat clasic din Johannes Brahms
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piept, amorul...

Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de paşii grei
Mă sugrumă rădăcina.

Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, şezând pe brânci
Sorb o lacrimă şireată.

Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcoreşte-n piept amorul.

Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru şi profan

Zic cei vechi, bată-i norocul,
Că: omul sfinţeşte locul.
Mai nou treaba se încurcă,
Vin din ăia răi şi-l spurcă!

epigramă de David Boia (15 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!