Scot pălăria în faţa iubirii

Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în faţa iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.

Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Şi s-au ascuns în cerul care plouă.

Aroma amintirii mută paşii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.

Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieşite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.

Când statuile vor mai ieşi în cale
Vremea lor se va-ndesi în riduri,
Eu voi trece gângurind în vale
Purtând o pălărie pe schelet de gânduri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsluire

Dimineaţa aprinde o ţigară
Jucându-se cu rotocoalele fumului,
Bea o cafea la coada amintirii
Şi-şi numără urmele în praful drumului.

Arătătorul îi cade peste toate
Formele trecute de păcate –
Pietrele s-adună şi s-aud
Cum în capetele goale-s aruncate.

E ultima gură de aer, - bulă-n fundul mării -
Şi-acolo ar fuma o ţigară
Rechinul, rechinii ce ne-nconjoară
Ar măslui din putregai o ţară.

Soarele se joacă pe uscat,
Coada amintirii îşi face statuie
Din crucea măcinată de timp -
Izvoarele credinţei scot sângele din cuie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul amintirii

Toamna, abureşte cu rugină tinda,
Ochii se dosesc tainic unde ispita,
Ridurilor noastre, ameţeşte oglinda.

Ceasul biologic pătrunde în mine,
Pe vârful viselor curg sacre rubine,
Plouă cu-aripi de trecute albine.

Beau din priviri hidromelul iubirii,
Se consumă în tânguiri trandafirii
Intrând la iernat în fumul amintirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ, umil subaltern (pălăria directorului, aşezată pe un scaun): Am onoarea să vă salut! Sunt primul care vă felicită în calitatea dumneavoastră de "Noua pălărie" a domnului director Mărie! Aşa zice şi proverbul: "Acelaşi Mărie, cu altă pălărie!" Stiţi... era şi timpul ca domnul Mărie să-şi schimbe... pălăria. Cea veche nu mai corespundea noilor convingeri politice! Era de pe vremea când dânsul era tovaraşul Mărie. Păi una este pălăria de tovarăş şi alta este pălăria de domn. În faţa unui tovarăş spui: "Jos pălăria!" În faţa unui domn spui: "Sus pălăria!" Zilele Revoluţiei l-au prins pe tovarăşul Mărie... sub masă. Cu pălăria turtită, citind din ziare: "Cine-a tras în noi, după 22?" Şi răspundea, plângând: "Eu n-am tras în noi, eu am tras în ei!"

replici din Unda veselă, monologul "Noua Pălărie" de Corneliu Sofronie (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înşirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetaţi de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul porneşte sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreţ cât ecuatorul braţelor noastre
Desface aripile zborului, iadeşuri zgâriate-n colţuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munţii urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor şi de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălărie

Pălăria mea a ajuns în casă,
Niciodată nu credeam
C-o să fiu aşa de important
Să am pălărie în cap.

Când eram mic, fratele mai mare
Ne cam bătea - şi avea pălărie
Care îl dezvinovăţea
Şi umplea casa.

poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea întâi (1973)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streaşina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcuşul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Apa trece, pietrele rămân"

Când apele pornesc la vale,
Iau tot ce întâlnesc în cale.
Rămân doar pietre care, încă,
Se mai proptesc în câte-o stâncă.

epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că Mendelssohn este primul muzician al zilelor noastre şi îmi scot pălăria în faţa lui ca maestru.

citat clasic din Robert Schumann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de dor aprinsă

Candela de dor aprinsă
Creşte-n noi şi nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninşi cine-i atinge?

Tu mai şlefuieşti în lume
Stele-n cărţi de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.

Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrăţişarea ta,
Tu eşti floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!

Şi cum eşti aşa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodaţi cu gânduri.

Azi e Ziua Poeziei,
Plătim totul c-un sărut
Pus pe-o coală de hârtie,
Suflet drag, să nu te uit!

Doar aşa-n mii de poeme
Inima va fi învinsă,
Purtând pe creasta speranţei
Candela de dor aprinsă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul nu se uită

Pentru că am iubit prea mult
Sufletele noastre s-au desprins
De cerul însorit al fericirii.
Şi de atunci cuprind tot universul
Cu palmele ce-adună stropi de rouă
Şi cu sărutul, care nu-l mai uit.

poezie de Nicu Petria (15 august 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuare

Deschide sufletul cu blândeţe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările şi răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zideşte încredere în copacul iubirii,
Netezeşte aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz şi rugină,
Ninsorile vor şlefui argintul îmbrăţişării,
Încolăciţi în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheaţă
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria

Întrebat cu ironie
De ce poartă pălărie,
I-a spus bunului amic:
Dă-mi motive s-o ridic!

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabele de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i aşteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puşi fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta aşteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabe de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i aşteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puşi fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta aşteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atelierul minţii

vreau să bag aspiratorul în sufletul meu
să aspir impurităţi care s-au decantat
amăgiri, tristeţi, regrete am trăit mereu
dar în cerul fericirii des m-am avântat.

în focul divin vreau să ard uscăciuni
vreascuri de gânduri din arborele vieţii
să scot adevarul pur dintre minciuni
ca să mă purific cum mă-nvaţă sfinţii.

cu evlavie sacră înalţ rugăciuni
când lumina surâde cu zorii dimineţii
timpului nestatornic îi fac plecăciuni
ca să îndulcească anii bătrâneţii.

în atelierul minţii repar stricăciuni
scot umbre de temeri din poemele vieţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii

Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învaţă să doarmă cu faţa spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.

Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopţile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiţă sătulă de ierburi, acoperite de tristeţe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.

Troiţa numără lacrimile adânci şi uscate,
Crucea îi şterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.

Aprind o lumânare, o aşez pe tăişul de coasă,
Să văd pasărea nopţii care se ouă în lacrimi, acasă!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea care creşte

Ploi de flori şi ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme şi lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belşug şi-n sărăcie,
În mocirle şi-n icoane
Trece firul vieţii noastre
Cu virtuţi şi cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Şi-n lumina-mpărăţiei
Unde ţara se-nnoieşte,
Pui armuri obişnuinţei
Sub o cruce care creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu

De câte ori am bucuria
Să-l văd pe şeful meu cel bun,
Îmi scot amabil pălăria
Şi-n faţa ochilor mi-o pun...

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindem universuri, iubirii

Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...

Streaşina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.

Arcuş şi vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi rouă

O stea rămâne fără umbră
şi nu e noapte să-nţeleagă
că luna-mi trece fără urmă
semirotundă şi întreagă

Nu e asfalt şi nu e cale
în paşii care vor să-ntoarcă
străzile noastre verticale
şi cârmele fără de barcă

De pleci în vremurile toate
prin cerul care te priveşte
să nu-mi uiţi ploile legate
de ochiul care mă loveşte

Să-mi laşi sângele ce îmi ţine
zăpadă-n vena care trece
căci în fiorul lor de tine
mi-e cald şi iară îmi e rece

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!