Măsluire
Dimineața aprinde o țigară
Jucându-se cu rotocoalele fumului,
Bea o cafea la coada amintirii
Și-și numără urmele în praful drumului.
Arătătorul îi cade peste toate
Formele trecute de păcate
Pietrele s-adună și s-aud
Cum în capetele goale-s aruncate.
E ultima gură de aer, - bulă-n fundul mării -
Și-acolo ar fuma o țigară
Rechinul, rechinii ce ne-nconjoară
Ar măslui din putregai o țară.
Soarele se joacă pe uscat,
Coada amintirii își face statuie
Din crucea măcinată de timp -
Izvoarele credinței scot sângele din cuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.