Prostul se bagă-n frunte, cumintele stă de-o parte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cerşetor

De-o vreme, lumea e surprinsă
Că şi năravul său dispare:
El ieri stătea cu mâna-ntinsă,
Iar azi... ţi-o bagă-n buzunare!

epigramă de Vasile Larco din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul III "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul citesc: prostul a făcut, prostul a dres, prostul s-a născut. Dar niciodată, proasta.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consacrare

Nu are în catren egal,
Iar şefii lui "îl bagă-n seamă".
Fu promovat de-un madrigal
Şi-a fost zburat de-o epigramă.

epigramă de Aurel Buzgău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul

Vai de sufleţelul nostru
care - când să fie mare
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

epigramă de Eugen Jebeleanu din Hanibal (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul, când îl bagi în seamă, se înalţă în sus de-o palmă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Nu tot prostu-i prost de-l doare,
Altu-i prost din întâmplare
Şi prostia-i şi mai mare.
Prostul n-o simte, se pare!

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul şi râsul

De te vede fără straie,
Prostul râde de se-ndoaie;
Dacă vede-o păsărică,
Prostul râde de se strică.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vârstă e viaţa...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viaţa
cu cerul şi pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-şi izvoarele
cucereşte Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Îşi continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
îşi poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rama anilor şi-acum

... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
şi-au trăit până la adânci biruinţi
brăzdându-şi unul altuia faţa
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
şi pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toţi morţii
după pământul muncit de el
până la scara murgului
şi-avea o frunte aşa înaltă
când pe punea în locul soarelui
că nu mă mai săturam
măsurând-o cu timpul
aşa nepoată
de-a dii mărarul soarelui
până la scara murgului...

poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegătorul român şi candidaţii

Fără pic de inhibiţii,
Îi sortează ca la carte:
Bagă-n urne favoriţii,
Iar pe restu-n altă parte.

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parte de popor

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăţ şi ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în şipotinde iazuri-
ţinute în zborul de cocori colilii înveşmântaţi, pentru ai mei buni
şi simt răspuns în palmele crispate de speranţă
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanţă,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei şi mi-o pun vers,
ce-l ţin pe frunte ca un laur... şi cutremur naşte,
că dau de laţ cu înăbuşire de trecut neşters,
ce vreau să-l ţin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paşte.
Nu ştiu de ce m-alătur parte la trecute oase
şi, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase
şi vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte ţării... un păcat.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah

în sutienul-ocean seceră şi ciocan şi batistă
taie bat vântură spicele subţiorilor, subţiori
ale femeii de-o tristă
înfăţişare în momentul răpirii intempestive
din seraiul din ialomiţa din călăraşi din tele
orman (?!) oricum
din sudul îndepărtat de banat – de o frunte
încă nemăsurată cu liniarul, cu fire cărunte
totuşi de-o tristă
înălţare la pătrat, chiar la cub a întregului
craniu pe umerii dinadins depărtaţi deseori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una e să fi prostul satului, ceea ce nu e grav, dar alta e să fi prostul statului.

aforism de Cristinel Mortici (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă ştiu, toţi cei din jurul meu au încercat, pe de-o parte să-mi vândă lecţia lor de viaţă ca fiind cea care trebuie trăită, pe de altă parte să mă împovăreze cu complexele lor, cu grijile lor... am descoperit că de fapt ei nu mă învăţau ceva, ci voiau să le confirm că ceea ce fac ei e bine.

citat din Tudor Octavian
Adăugat de pommic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Toată lumea ştie
Că-ntr-a lui prostie
Prostul e tenace
Şi nu ai ce-i face.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planul de sub riduri

Ridul de la mine de pe frunte
A crescut şi s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpaţii, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?

Şi de când or creşte ne-ncetat,
Pe o frunte care veşniceşte
Şi sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit şi nu se răzgândeşte?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

În prostia lui deşartă,
Din care-a făcut o "artă",
Prostul astăzi se socoate
Înţelept ca şi Socrate.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul...

Vai de sufleţelul nostru
care – când să fie mare –
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Prostul nu e prost degeaba.
La deştepţi le strică treaba.
Pe deşteptăciunea lor,
Urcă-n topul proştilor.

poezie de Dumitru Delcă (13 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!